ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5911/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor de la dosar,

constată următoarele :

Prin notificarea formulată la 10

septembrie 2001 P.C. a cerut Prefecturii județului Mehedinți, în temeiul

dispozițiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, acordarea măsurilor

reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești, în cuantum de

120.000.000 lei reprezentând contravaloarea unui locomobil cu abur și a unui vapor,

utilaje agricole preluate abuziv în anul 1953, urmare condamnării pentru motive

politice a autorului său, P.I.G.

Prin adresa nr. 9834 din 1 august 2002,

Prefectura județului Mehedinți i-a comunicat persoanei îndreptățite că bunurile

în legătură cu care a formulat notificarea „nu intră în categoria imobilelor”

în înțelesul prevederilor art. 6 din Legea nr. 10/2001.

Urmare acestui răspuns, la 18 februarie

2003, P.C. s-a adresat instanței solicitând, în principal restituirea

utilajelor confiscate iar în subsidiar, acordarea măsurilor reparatorii sub

forma despăgubirilor bănești.

Investită inițial cu soluționarea acestui

litigiu, Judecătoria Vânju-Mare, prin sentința civilă nr. 266 din 6 martie 2003

și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Mehedinți, potrivit

dispozițiilor art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 679 din 12 iunie

2003, Tribunalul Mehedinți, secția civilă, a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

D.G.F.A. Mehedinți iar pe fond a respins acțiunea cu motivarea că, întrucât

bunurile în legătură cu care s-a formulat notificarea nu mai există în prezent,

fiind casate, reclamantul nu mai poate beneficia de măsurile reparatorii

prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat împotriva acestei

hotărâri de reclamantul P.C. a fost respins prin decizia nr. 267 din 10

octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de

control judiciar a reținut că reclamantul nu a făcut dovada împrejurării că

bunurile mobile în litigiu au devenit imobile prin încorporare în construcții,

situație în care acestea nu intră sub incidența dispozițiilor art. 6 din Legea

nr. 10/2001.

În cauză a declarat recurs în termenul

prevăzut de art. 301 C. proc. civ. reclamantul P.C., susținând în esență că

instanțele au reținut în mod greșit faptul că bunurile în legătură cu care a

solicitat măsuri reparatorii nu se mai regăsesc fizic deși a făcut precizarea

că utilajele nu mai există, în locul unde au fost inițial amplasate, nicidecum

a faptului că au fost distruse.

Recursul se privește ca nefondat, pentru

considerentele ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, „imobile” în înțelesul acestui act normativ sunt și

bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în construcțiile aflate pe

terenurile supuse restituirii.

Conform alin. (2) al aceluiași text

măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau

de alte persoane juridice o dată cu imobilul în afară de cazul în care au fost

înlocuite, casate sau distruse.

Ca atare, restituirea în cazul acestor bunuri ce

trebuiesc incluse în categoria juridică a imobilelor, nu prin natura lor, ci

prin destinație, este condiționată de existența acestora, la data intrării în

vigoare a legii, incidența beneficiului legii impunând deci ca bunurile să

existe fizic în patrimoniul unității deținătoare.

În speță, reclamantul nu a făcut dovada

includerii utilajelor în legătură cu care a formulat notificarea, bunuri mobile

prin natura lor, în fondul imobiliar a cărui utilitate a pretins că o serveau

la data deposedării.

Astfel, din extrasul nr. 339 din 11

octombrie 2000 al Arhivelor Statului, Direcția județeană Mehedinți, rezultă că

de la autorul reclamantului, P.F.G., considerat chiabur, s-au preluat 12 ha

teren, iar în materie de utilaje, o mașină de treierat și 1 cazan (dosar nr. 3306/2004

al Tribunalului Mehedinți).

De asemenea, nu s-a făcut dovada

existenței fizice a bunurilor în patrimoniul unității deținătoare, chiar

reclamantul recunoscând, la termenul din 12 iunie 2003, data soluționării în

fond a cauzei, că utilajele nu mai există în prezent, fiind casate.

În considerarea celor ce preced, recursul

urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul P.C. împotriva deciziei nr. 267 din 10 octombrie 2003 a Curții de

Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 octombrie 2004.