ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5911/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele : Prin notificarea formulată la 10 septembrie 2001 P.C. a cerut Prefecturii județului Mehedinți, în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești, în cuantum de 120.000.000 lei reprezentând contravaloarea unui locomobil cu abur și a unui vapor, utilaje agricole preluate abuziv în anul 1953, urmare condamnării pentru motive politice a autorului său, P.I.G. Prin adresa nr. 9834 din 1 august 2002, Prefectura județului Mehedinți i-a comunicat persoanei îndreptățite că bunurile în legătură cu care a formulat notificarea „nu intră în categoria imobilelor” în înțelesul prevederilor art. 6 din Legea nr. 10/2001.

Urmare acestui răspuns, la 18 februarie 2003, P.C. s-a adresat instanței solicitând, în principal restituirea utilajelor confiscate iar în subsidiar, acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor bănești. Investită inițial cu soluționarea acestui litigiu, Judecătoria Vânju-Mare, prin sentința civilă nr. 266 din 6 martie 2003 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Mehedinți, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 679 din 12 iunie 2003, Tribunalul Mehedinți, secția civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.A. Mehedinți iar pe fond a respins acțiunea cu motivarea că, întrucât bunurile în legătură cu care s-a formulat notificarea nu mai există în prezent, fiind casate, reclamantul nu mai poate beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat împotriva acestei hotărâri de reclamantul P.C. a fost respins prin decizia nr. 267 din 10 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că reclamantul nu a făcut dovada împrejurării că bunurile mobile în litigiu au devenit imobile prin încorporare în construcții, situație în care acestea nu intră sub incidența dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 10/2001. În cauză a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. reclamantul P.C., susținând în esență că instanțele au reținut în mod greșit faptul că bunurile în legătură cu care a solicitat măsuri reparatorii nu se mai regăsesc fizic deși a făcut precizarea că utilajele nu mai există, în locul unde au fost inițial amplasate, nicidecum a faptului că au fost distruse.

Recursul se privește ca nefondat, pentru considerentele ce succed. Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, „imobile” în înțelesul acestui act normativ sunt și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în construcțiile aflate pe terenurile supuse restituirii. Conform alin. (2) al aceluiași text măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice o dată cu imobilul în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse. Ca atare, restituirea în cazul acestor bunuri ce trebuiesc incluse în categoria juridică a imobilelor, nu prin natura lor, ci prin destinație, este condiționată de existența acestora, la data intrării în vigoare a legii, incidența beneficiului legii impunând deci ca bunurile să existe fizic în patrimoniul unității deținătoare.

În speță, reclamantul nu a făcut dovada includerii utilajelor în legătură cu care a formulat notificarea, bunuri mobile prin natura lor, în fondul imobiliar a cărui utilitate a pretins că o serveau la data deposedării. Astfel, din extrasul nr. 339 din 11 octombrie 2000 al Arhivelor Statului, Direcția județeană Mehedinți, rezultă că de la autorul reclamantului, P.F.G., considerat chiabur, s-au preluat 12 ha teren, iar în materie de utilaje, o mașină de treierat și 1 cazan (dosar nr. 3306/2004 al Tribunalului Mehedinți). De asemenea, nu s-a făcut dovada existenței fizice a bunurilor în patrimoniul unității deținătoare, chiar reclamantul recunoscând, la termenul din 12 iunie 2003, data soluționării în fond a cauzei, că utilajele nu mai există în prezent, fiind casate.

În considerarea celor ce preced, recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva deciziei nr. 267 din 10 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2004.