ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6634/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6634/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului civil de față:

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la 5 mai 2003, reclamanții I.V., I.M., M.I., F.E.V., B.B., I.G.,

I.M., I.C. și I.D. au solicitat în contradictoriu

cu

pârâta A.A.R.Z. Drobeta Turnu Severin să le fie restituit în natură

imobilul situat în Drobeta Turnu Severin,

și

terenul aferent în suprafață de 1000 mp, iar pârâta să fie obligată la plata

cheltuielilor

de judecată.

În motivarea

acțiunii au arătat că imobilul situat la adresa de mai sus a fost proprietatea

autorului lor H.I. care a cumpărat terenul în anul 1929 de la numitul M.G. prin

actul de vânzare-cumpărare transcris la Tribunalul Mehedinți sub nr. 604/1929.

Ulterior, H.I.

împreună cu soția sa H.E. au construit pe acest teren o casă de locuit care a

fost preluată în baza Decretului nr. 92/1950, poz. 90 de Statul Român, unde

figurează H.I. cu 5 apartamente, situate în

Drobeta

Turnu Severin.

S-a arătat că

Decretul nr. 92/1950 constituie titlul pentru preluarea unui număr de 5

apartamente, respectiv un apartament situat în imobilul din str. B. nr. 17

(conform adresei nr. H7/C/1993, emisă de Arhivele Statului, filiala Mehedinți,

în care se menționează că acest ap. a fost naționalizat prin Decret nr.

92/1950), precum și alte 4 apartamente situate în str. A. nr. 49, care inițial

au fost închiriate și apoi vândute unor persoane fizice.

Celelalte spații și

apartamente preluate de stat, în afara celor 5 menționate anterior, printre

care și imobilul din str. K. nr. 26, se arată că au fost dobândite de stat fără

o bază legală, deci, fără titlu.

În ceea ce

privește imobilul din str. K. nr. 26, potrivit adresei eliberată de R.A. L. se

evidențiază că „imobilul din str. K. nr. 26 nu se află în evidentele unității

ca imobil naționalizat”.

Reclamanții

mai arată că, potrivit Legii nr. 10/2001 au notificat-o pe

deținătoarea imobilului, solicitând restituirea

lui în natură, dar aceasta, deși avea

obligația legală să soluționeze

notificarea în termen de 60 de zile, nu a făcut-o nici până la această dată,

atitudine ce echivalează cu neîndeplinirea obligației impusă de lege, conduită

prin care i-a determinat pe reclamanți să promoveze acțiune la instanță.

Se mai susține că,

pârâta A.A.R.Z. Mehedinți are personalitate juridică proprie, și în aceste

condiții, fiind deținătoarea imobilului avea obligația să răspundă la

notificare.

Prin întâmpinarea

formulată de A.A.R.Z. Mehedinți se arată că imobilul situat în str. K. nr. 26

aparține în prezent acestei pârâte, unitate cu personalitate juridică ce se

află în subordinea Ministerului Agriculturii și Alimentației Publice, respectiv

D.G.A.I.A.

Mehedinți, fiind instituție

bugetară, preluat prin Protocolul nr. 43 din 22 ianuarie 1998.

În

același sens se precizează că imobilul a intrat în mod legal în proprietatea

statului prin Decret nr. 92/1950, inventariat

la nr. 102 în Arhivele Statului și că a fost preluat succesiv și folosit de mai

multe unități de stat, care l-au primit în administrare operativă directă, cu

destinație de utilitate publică, astfel că, în condițiile art. 6 din Legea nr.

213/1998, face parte din domeniul public și nu poate fi restituit.

În același

sens s-a arătat că imobilul a suferit mai multe transferuri de la unități de

stat, în prezent deținându-l O.A.R.Z. Mehedinți, care i-a adus importante

îmbunătățiri conform actelor anexate, îmbunătățiri ce constau în modernizarea

sediului administrativ, construirea și dotarea laboratoarelor echivalate la

suma de 610.338.000 lei.

Pe parcursul

judecății, la 1 noiembrie 2003 a decedat reclamantul Ionescu Ion, astfel că

prin încheierea din 10 noiembrie 2003 au fost introduși în cauză moștenitorii

acestuia: I.C. în calitate de soție supraviețuitoare și I.D. în calitate de

fiică.

Față de

precizarea pârâtei, în sensul că, potrivit H.G. nr. 739/2003 nu mai are

personalitate juridică și bunurile aflate în posesia sa sunt în patrimoniul

D.G.A.I.A. și Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, prin

încheierea din 5 aprilie 2004 s-a dispus introducerea în cauză a acestora din

urmă în calitate de pârâte, cât și a Prefecturii Mehedinți în raport de

susținerea

aceluiași oficiu, în sensul că

reclamanții au dreptul numai la despăgubiri bănești,

notificarea fiind

trimisă prefecturii.

Tribunalul

Mehedinți, prin sentința civilă nr. 390 din 17 mai 2004 a admis în parte

acțiunea reclamanților I.V., I.M., M.I.,

F.E.V.,

B.B., I.G., I.M., I.C.

și I.D. și a obligat pârâtele să procedeze la o

ofertă de restituire prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești, cu

respectarea art. 40 din Legea nr. 10/2001, în limita valorii de 2.265.098.000

lei, corespunzătoare valorii imobilului proprietatea reclamanților, situat în

Drobeta Turnu Severin, str. K. nr.26 și a terenului aferent de 1.135,64 mp,

învecinat la R - proprietate privată, A - str. K., N - str. R. L. și S

-proprietatea pârâtei.

Au

fost obligate pârâtele să plătească reclamanților 1.000.000 lei cu titlul de

cheltuieli de judecată.

Tribunalul a

reținut că reclamanții au calitate de persoane îndreptățite conform art. 4

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că autorii lor au fost proprietarii imobilului

preluat abuziv, dar cu titlul valabil și că reclamanții beneficiază de disp.

art. 2 lit. g) din aceeași lege.

Deoarece s-au

respectat dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 privind îndeplinirea

procedurii administrative prealabile și că la data formulării notificării

imobilul a cărui restituire s-a solicitat se afla în posesia O.A.R.Z.

Mehedinți, acestuia îi revine obligația să emită dispoziție pentru soluționarea

acțiunii reclamanților.

Față de

concluziile raportului de expertiză, cât și a suplimentului la expertiză,

instanța a apreciat că, lucrările de îmbunătățire aduse imobilului schimbă

complet identitatea acestuia și destinația de locuință, situație în care devin

incidente dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 și reclamanții ar

fi îndreptățiți numai la măsuri reparatorii în echivalent.

Modalitatea de

reparație a fost aleasă în funcție de destinația de locuință pe care a avut-o

imobilul, astfel încât s-au acordat despăgubiri.

Curtea de Apel

Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 697 din 27 septembrie 2006 a admis apelul

declarat de reclamanții I.V., I.M., M.I., I.G., F.E.V., B.B., I.M., I.C. și

I.D. împotriva sentinței civile nr. 390 din 17 mai 2007, pronunțată de

Tribunalul Mehedinți în contradictoriu cu intimata pârâtă Agenția de A.R.Z.

Mehedinți.

A fost admis apelul

declarat de Prefectura Mehedinți împotriva aceleiași hotărâri.

Au fost respinse

apelurile declarate de pârâtele Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale București și D.A.D.R. Mehedinți împotriva aceleiași

hotărâri.

A fost schimbată

sentința apelată, în sensul că s-a admis acțiunea reclamanților față de

pârâtele Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării rurale, D.A.D.R.

Mehedinți și A.A.R.Z. Mehedinți.

A fost anulată

dispoziția nr. 56 din 8 august 2001, emisă de D.G.A.I.A. Mehedinți si s-a

dispus restituirea în natură a imobilului situat în Drobeta Turnu Severin,

compus din construcții și terenul în suprafață de 1136 mp.

A fost

respinsă acțiunea față de pârâta Prefectura Mehedinți pentru lipsă calitate

procesuală pasivă.

Pârâtele Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării, Rurale, D.A.D.R. Mehedinți, A.A.R.Z.

Mehedinți au fost obligate să plătească reclamanților 400 RON cheltuieli de

judecată.

Instanța de apel a

reținut în esență că, tribunalul a fost investit cu o acțiune în temeiul Legii

nr. 10/2001 pentru restituirea imobilului situat în Drobeta Turnu Severin, str.

K. nr.26, compus din construcție și teren aferent. Cadrul procesual stabilit

inițial a fost lărgit prin introducerea în cauză, în calitate de pârâți a

Direcției Generale a Agriculturii și Industriei Alimentare Mehedinți, a

Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, precum și a

Prefecturii Mehedinți.

Corect

s-a stabilit calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților în raport

de disp. art. 4 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, preluarea abuzivă, dar cu titlu valabil, în temeiul Decretului nr.

92/1950, temeiul de aplicare al Legii nr. 10/2001 fiind art. 2 lit. g).

Reclamanții

au respectat procedura administrativă prealabilă, finalizată prin

emiterea Dispoziției nr. 56 din 8 august 2001

de către pârâta D.G.A.I.A. Mehedinți, prin care s-a făcut apelanților o ofertă

de despăgubire la valoarea estimată de 5.000.000 lei.

Deși s-a susținut că plângerea formulată împotriva dispoziției a fost

tardivă,

instanța de fond a

înlăturat această apărare și a reținut că plângerea s-a formulat în termen.

La

data înaintării notificării, imobilul a cărui restituire s-a solicitat se afla

în patrimoniul pârâtei, O.A.R.Z. Mehedinți,

ce avea personalitate juridică.

Această instituție

bugetară se afla în subordinea D.G.A.I.A. Mehedinți și M.A.P.P. și a ajuns în

posesia imobilului prin Protocolul nr. 43 din 22 ianuarie 1998.

În urma

reorganizării propuse de Guvern, această pârâtă a pierdut personalitatea

juridică, devenind unitate fără personalitate juridică, în subordinea Direcției

pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală.

În atare situație,

pârâta O.A.R.Z. având calitate de unitate deținătoare, controlul jurisdicțional

trebuie să vizeze posibilitatea restituirii imobilului solicitat de reclamanți

de către această unitate.

S-a mai apreciat că

instanța de fond a stabilit o stare de fapt greșită în ceea ce privește

îmbunătățirile aduse imobilului.

În acest

sens, au fost interpretate greșit concluziile raportului de expertiză și a suplimentului

la raport privind îmbunătățirile aduse imobilului, interpretare în raport de

care a aplicat greșit art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, reținând că

identitatea imobilului este schimbată în proporție de 100%. Astfel, în

expertiza ordonată în apel s-a concluzionat că asupra imobilului s-au efectuat

numai lucrări de reparații capitale și amenajări, în funcție de destinația

actuală (spații administrative).

În expertiză

s-au redat toate cele 8 corpuri de clădire existente și edificarea acestora pe ani,

astfel că, suprafața de 1135,64 mp de teren este ocupată de construcții în

suprafață de 574,66 mp, din care corpul 1 măsoară 125 mp, și este edificat

anterior anului 1950.

Celelalte corpuri

reprezentând laboratoare, grup sanitar, centrală termică, șopron metalic,

adăpost vieri și padoc, sunt construcții nou edificate, dar o parte dintre

acestea pot fi ridicate.

Întrucât prin

îmbunătățirile aduse imobilului preluat, acesta nu a fost transformat în unul

nou față de cel inițial, chiar dacă s-au adăugat corpuri noi,

ori s-a modificat compartimentarea inițială din

spațiul de locuit, în birouri și s-au

adus îmbunătățiri funcționale, s-a

constatat că în mod greșit a fost respinsă cererea de restituire în natură.

Imobilul ce

face obiectul litigiului se află în posesia unei unități bugetare care este în

subordinea unui minister, dar care nu a fost inclus în lista imobilelor

ce intră sub incidența art.16 din Legea nr.

10/2001, republicată (Anexa nr. 2).

În

consecință, dându-se eficiență principiului prevalentei restituirii în natură,

stipulat în art. 9 alin. (l) din Legea nr. 10/2001, care stabilește cu valoare

de principiu că „imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se

află, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de

restituire și libere de orice sarcini", astfel că în raport de cele expuse

s-a ajuns la soluția deja arătată.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții I.V., I.M., M.I., I.G., F.E.V.,

B.B., I.M., I.C., I.D. și pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale și D.A.D.R. Mehedinți.

Recurenții I.V.,

I.M., M.I., F.E.V., B.B., I.G., I.M., I.C. și I.D., fără a preciza în drept

motivul de recurs, susțin că prin decizia recurată nu s-a făcut nicio mențiune

privind clădirile existente la data preluării abuzive prin Decretul nr. 92/1950

și demolate înainte de anul 2001, despre care Legea nr. 10/2001 arată în art.

10 alin. (l) că „în situația imobilelor preluate abuziv

și ale căror construcții au fost demolate total sau parțial,

restituirea în natură se

dispune pentru terenul liber și pentru

construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate măsurile

reparatorii se stabilesc prin echivalent.'"

Se

mai susține că, valoarea clădirilor demolate în anul 1978 de către Trustul

S.M.A. Mehedinți era mai mare cu % decât

valoarea celor rămase, care după reparațiile efectuate în anii 1998-1999, în

anul 2003 au fost evaluate la peste 3 miliarde lei.

Se mai precizează că, potrivit art. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001,

„valoarea

corespunzătoare

construcțiilor preluate în mod abuziv și demolate se stabilește potrivit

valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit

standardelor internaționale de evaluare ".

Raportat la

acest text, susțin recurenții că, mărimea suprafeței totale a clădirilor

demolate în anul 1978 era de 489 mp, adică 2/3 din suprafața totală de 756 mp,

preluată abuziv, ceea ce duce la concluzia că valoarea actualizată a

construcțiilor demolate depășește de aproape 10 ori valoarea adaosurilor făcute

la proprietatea antecesorilor lor.

În raport de aceste

precizări, recurenții menționează că sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii

prin echivalent și pentru cei 498 mp, suprafață însumată a clădirilor demolate

după anul 1978, potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării.

În plus, se mai

precizează că, din conținutul adresei nr. 4010 din 19 octombrie 2000, emis de

O.A.R.Z. Mehedinți rezultă că, printre imobilele naționalizate în baza

Decretului nr.92/1950 figura și corpul B (laboratoare și grup sanitar), astfel

că aceste imobile există și în prezent și nu fac parte din construcțiile

demolate.

Pârâta D.A.D.R.

Mehedinți susține că, instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății,

schimbând înțelesul vădit, neîndoielnic al acestuia.

Precizează că prin

interpretarea greșită a concluziilor raportului de expertiză, cât și a

suplimentului la raport privind îmbunătățirile aduse imobilului, s-a ajuns la

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Arată

recurenta că, pe baza documentelor existente la dosar a făcut dovada că numai

corpul A, cu o suprafață de 125 mp nu a fost demolat și i s-au adus

îmbunătățiri, restul clădirilor construite fiind imobile noi.

De asemenea, în mod

greșit, instanța de apel a luat în calcul doar împrejurarea că la corpul nr. l

s-au efectuat numai lucrări de modificare prin compartimentarea unor birouri,

fără a se lua în calcul construcțiile noi, edificate după data preluării.

Pentru că la

imobilul respectiv s-au făcut investiții diferite și că reclamanții nu ar fi

dovedit că la data preluării acestuia existau aceste construcții, se susține că

nu se putea aplica art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001, modificată, privind

restituirea în natură.

Pârâtul

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în recursul declarat

a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

În dezvoltarea

cererii de recurs, arată că în raport de obiectul cererii inițiale a

reclamanților, calitatea procesuală pasivă aparține Direcției pentru

Agricultură și Dezvoltare Rurală Mehedinți, unitate cu personalitate juridică,

în subordinea căreia funcționează U.A.R.Z.

Mehedinți,

care este și unitatea deținătoare a imobilelor ce fac obiectul litigiului.

Analizând recursurile

în raport de criticile formulate, instanța reține următoarele:

Reclamanții

I.V., I.M., M.I., F.E.V., B.B., I.C., I.D., I.G. și I.M., în temeiul Legii nr.

10/2001 au solicitat restituirea imobilului situat în Drobeta Turnu , compus

din construcții și terenul aferent în suprafață de 1136 mp.

Pe parcursul

procesului a decedat reclamantul I.G., fiind introduși în cauză moștenitorii

acestuia, M.I.G. și I.I., care prin cererile de la filele 49-50 au precizat că

își însușesc recursul declarat de antecesorul lor și că înțeleg să continue

procesul alături de ceilalți comoștenitori pentru redobândirea proprietății ce

a aparținut defuncților H.I. și H.E.

Așa cum corect a

reținut instanța de apel, cadrul procesual stabilit inițial a fost extins prin

introducerea în cauză în calitate de pârâți a Direcției Generale a Agriculturii

și Industriei Alimentare Mehedinți și Ministerului Agriculturii, Pădurilor,

Apelor și Mediului.

Ca urmare a

declanșării procedurii administrative prealabile prevăzute de Legea nr.

10/2001, a fost stabilită calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților,

în raport de disp. art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, preluarea abuzivă a

imobilelor ce au aparținut antecesorilor reclamanților în temeiul Decretului

nr. 92/1950, procedura fiind finalizată prin emiterea dispoziției nr. 56 din 8

august 2001, emisă de către pârâta D.G.A.I.A. Mehedinți.

S-a reținut

că, imobilul a cărui restituire s-a solicitat, la data formulării notificării

se afla în patrimoniul Oficiului de Ameliorare și Reproducție Zootehnică

Mehedinți, ce avea personalitate juridică.

Fiind o

instituție bugetară se afla în subordinea D.G.A.I.A. Mehedinți și în urma

reorganizării propusă de Guvern, printr-o ordonanță din 28 iunie 2003 i s-a

ridicat personalitatea juridică; astfel a devenit unitate tară personalitate

juridică, în subordinea Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală.

Într-o

asemenea situație, calitatea de unitate deținătoare s-a statuat că o are

O.A.R.Z. Mehedinți.

În apel a fost ordonată

efectuarea unei expertize pentru identificarea în suprafață și vecinătăți a

imobilului, evaluarea la prețul de circulație pe piața liberă, evaluarea

construcțiilor și amenajărilor ce nu pot fi dislocate, identificarea

eventualelor adăugiri sub aspectul structurii și naturii lor, care să ducă la

modificarea integrală, întocmirea unei schițe cu reprezentarea construcțiilor

și a terenului, așa cum au existat în patrimoniul autorilor reclamanților și cu

reprezentarea construcțiilor și amenajărilor, pretinse a fi edificate de

pârâtă, identificarea clădirilor și încăperilor predate prin procesul-verbal

din 1 octombrie 1976, întocmirea unei schițe cu evidențierea construcțiilor

vechi și nou edificate, identificarea terenului liber, dacă există, neafectat

de construcții ori dacă este necesar exploatării imobilului și stabilirea

destinației actuale a imobilului.

Expertul a concluzionat că asupra imobilului s-au executat numai

lucrări de

reparații capitale și

amenajări în funcție de destinația actuală, ca spații administrative.

S-a mai

precizat că, prin îmbunătățirile aduse imobilului, acesta nu a fost transformat

astfel încât să devină unul nou, față de cel inițial, chiar dacă s-au adăugat

corpuri noi ori a fost modificată compartimentarea inițială prin transformarea

din spațiul de locuit, în birouri, îmbunătățirile privind numai buna sa

funcționalitate.

Nu s-a dovedit că

imobilul în discuție ar aparține domeniului public, în condițiile în care,

printr-o hotărâre de guvern nu a fost scos din circuitul civil,

situație în care nu intră sub incidența

dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Niciuna dintre

susținerile reclamanților și ale pârâtei D.A.D.R. Mehedinți, invocate prin

criticile formulate în recursuri, nu poate fi reținută, astfel că, în mod

corect instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 7 alin. (1) și art. 9 alin.

(l) din Legea nr. 10/2001, care stabilesc cu valoare de principiu că,

„imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află, se

restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și

libere de orice sarcini", obligație ce revine unității deținătoare, pârâta

precizată din cauza de față.

Fiind dovedit că prin

îmbunătățirile aduse imobilului, acesta nu este transformat astfel încât să

devină nou, corect a reținut instanța de apel că nu sunt incidente dispozițiile

art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește

recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale, privind excepția invocată referitoare la lipsa calității procesuale

pasive se reține că este fondat.

Având în vedere

obiectul cauzei, este fără niciun dubiu că, în speță, calitatea procesuală

pasivă aparține Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Mehedinți,

unitate cu personalitate juridică, în subordinea căreia funcționează U.A.R.Z.

Mehedinți, conform anexei nr. 2 la H.G. nr. 155/2005, privind organizarea și

funcționarea Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu

completările și modificările ulterioare.

S-a dovedit că

patrimoniul U.A.R.Z. Mehedinți a fost preluat de către D.A.D.R. Mehedinți,

unitate cu personalitate juridică, care, potrivit

Legii nr. 10/2001 poate emite decizii sau dispoziții motivate.

De altfel, D.G.A.I.A.

Mehedinți este și unitatea deținătoare a clădirii și a terenului ce fac

obiectul cererii de restituire.

Pentru considerentele

expuse, urmează ca recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale să fie admis, decizia recurată să fie modificată în parte,

în sensul admiterii apelului aceluiași pârât împotriva

hotărârii instanței de fond, care va fi schimbată în parte,

respingându-se acțiunea

reclamanților față de acest pârât pentru lipsa

calității procesuale pasive, restul dispozițiilor deciziei fiind menținute.

Recursurile

reclamanților și pârâtei D.A.D.R. Mehedinți urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Ministerul Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva

deciziei nr. 697 din 27 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova pe care o

modifică în parte, în sensul că admite apelul aceluiași pârât împotriva

sentinței civile nr. 390 din 17 mai 2004 a Tribunalului Mehedinți, pe care o

schimbă în parte, respingând acțiunea reclamanților față de același pârât

pentru lipsa calității procesuale pasive.

Menține restul dispozițiilor deciziei atacate.

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de reclamanții I.V., I.G, decedat și continuat de

moștenitorii I.M.G. și I.I., I.M., I.C., I.D. și de pârâta D.A.D.R. Mehedinți

împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie

2007.