ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1301/2012

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 17 iulie 2009 reclamanții F.E.V., I.C., I.M., I.I., I.O.V., I.D., I.A., I.B., I.V., I.E., B.B. au chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin, M.F.P. București, D.G.F.P. Mehedinți, D.A.D.R. Mehedinți, O.A.R.Z. Mehedinți, pentru a se constata că sunt persoane îndreptățite la despăgubiri pentru construcțiile preluate de stat prin Decretul nr. 92/1950 și demolate în perioada 1978 - 2001, în suprafață de 383,81 mp, situat în str. Kiseleff, imobil retrocedat parțial prin decizia nr. 697/2006, a Curții de Apel Craiova, respectiv doar 3 clădiri în suprafață de 372,69 mp din cei 756 mp suprafață construită.

Au solicitat suma de 500.000 lei, cu titlul de despăgubiri corespunzătoare prețului actual de piață și să fie obligați pârâții să-și demoleze cele două copertine (șoproane) construite fără autorizație pe terenul lor sau să fie autorizați să le demoleze pe cheltuiala pârâților, cu daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere. În motivarea cererii, au arătat că sunt coproprietari prin moștenire legală ai imobilului din str. Kiseleff provenind de la autorul H.I., care se compune din teren în suprafață de 1136 mp, pe care autorul l-a construit, două case de locuit și clădiri pentru un mic abator și o fabrică de preparat mezeluri, preluat de stat fără titlu valabil. Prin decizia nr. 697/2006, a Curții de Apel Craiova a fost restituit în natură terenul și clădirile nedemolate ale imobilului din litigiu, hotărâre confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 6634/2007.

La data de 2 iulie 2008 terenul și clădirile nedemolate au fost predate, iar pentru cele demolate au menționat că au pretenții la despăgubiri și că au găsit în curte un șopron acoperit cu plăci de azbociment, construit fără autorizație. Pârâta Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin și M.F.P. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, întrucât nu sunt entități învestite cu soluționarea cererii. Pârâții M.A.D.R. și D.A.D.R. Mehedinți au depus întâmpinare și concluzii scrise prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu este identitate între pârâți și cei pretinși a fi obligați în raportul juridic dedus judecății și excepția autorității de lucru judecat întrucât acordarea despăgubirilor pentru clădirile demolate au făcut obiectul cercetării judecătorești prin decizia nr. 697/2006 a Curții de Apel Craiova, irevocabilă.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Mehedinți, prin sentința civilă nr. 136 din 1 aprilie 2010, a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primăria Drobeta Turnu Severin, M.F.P. și D.G.F.P. Mehedinți și a autorității de lucru judecat invocată de D.A.D.R. Mehedinți și M.A.D.R. și s-a respins acțiunea formulată de F.E.V. A luat act că s-a renunțat la petitul privind obligația de a face. Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că, la data de 5 mai 2003, reclamanții au solicitat în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în Drobeta Turnu Severin, str. Kiseleff, precum și a terenului aferent, prin sentința civilă nr. 390/2004 a Tribunalului Mehedinți fiind admisă în parte acțiunea, prin acordarea de despăgubiri, în contradictoriu cu pârâtele A.A.R.Z.

Mehedinți, D.G.A.I.A. Mehedinți, Prefectura Mehedinți și M.A.P.D.R. București. Prin decizia nr. 697/2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 6634/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a respins acțiunea față de pârâta Prefectura Mehedinți pentru lipsa calității procesuale pasive și s-a dispus restituirea în natură a imobilului respectiv, compus din construcții și terenul aferent în suprafață de 1136 mp. Instanța a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele Primăria Municipiului Drobeta Turnu - Severin, M.F.P. și D.G.F.P. Mehedinți este întemeiată, urmând a fi admisă, întrucât nu sunt entități deținătoare ale imobilului din litigiu.

A constatat întemeiată față de dispozițiile art. 1201 C. civ. și excepția autorității de lucru judecat invocată în apărare de pârâții M.A.D.R. și D.A.D.R. Mehedinți. În speță, instanța a apreciat că există triplă identitate de obiect, părți și cauză între acțiunea dedusă judecății și cererea de chemare în judecată ce a fost soluționată irevocabil prin decizia nr. 6634/2007 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, imobilul din str. Kiseleff fiind restituit în natură integral reclamanților în temeiul Legii nr. 10/2001. Pe fond, instanța a constatat că acțiunea este neîntemeiată, având în vedere că imobilul din litigiu, compus din construcții și teren a fost restituit integral cu respectarea principiului prevalenței restituirii în natură, în conformitate cu art. 1 alin. (1), art. 7 și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dar și cu respectarea exigențelor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.

Legea nr. 10/2001 are un caracter reparator, însă acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent se poate dispune numai în situația în care nu este posibilă restituirea în natură a imobilului preluat abuziv de către stat. În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta F.E.V., decedată, și continuată de reclamantul moștenitor F.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece în mod greșit s-a reținut autoritatea de lucru judecat, conform art. 1201 C. civ., având în vedere că în respectiva cauză nu au fost solicitate despăgubirile care se cuveneau pentru construcțiile demolate, prin urmare nu există identitate de obiect al celor două acțiuni.

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 398 din 17 noiembrie 2010 a respins apelul astfel declarat, având în vedere următoarele considerente: Reclamanții au formulat acțiune în pretenții pentru a se constata că sunt persoane îndreptățite la despăgubiri pentru construcțiile preluate de stat prin Decretul nr. 92/1950 și nerestituite, având în vedere că restituirea s-a efectuat numai față de 3 clădiri cu suprafața de 372,69 mp, obligarea pârâților la despăgubiri în sumă de 500.000 lei, corespunzătoare prețului actual de piață al construcțiilor demolate, precum și obligarea pârâților la demolarea a două copertine construite fără autorizație pe terenul restituit în natură.

La judecarea acestui ultim capăt de cerere, reclamanții au renunțat. Anterior acestui proces, aceeași reclamanți au formulat contestație în cadrul Legii nr. 10/2001, solicitând să li se restituie în natură imobilul situat în Drobeta Turnu Severin, str. Kiseleff, compus din teren și construcții. Prin sentința civilă nr. 390 din 17 mai 2004, Tribunalul Mehedinți, secția civilă, a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâții să procedeze la o ofertă de restituire prin echivalent a imobilului compus din teren și construcții, situat la adresa arătat, în limita valorii de 2.265.098.000 lei. Curtea de Apel, soluționând apelul declarat de reclamanți, prin decizia nr. 697 din 27 septembrie 2006, a admis acest apel și a schimbat sentința, în sensul că a fost anulată dispoziția nr. 56 din 8 august 2001, emisă de G.A.I.A.

Mehedinți, dispunându-se restituirea în natură a imobilului precizat, compus din construcții și terenul aferent în suprafață de 1136 mp. În cursul soluționării acestui apel, prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert P.M.A., s-a cerut expertului să identifice atât construcțiile existente pe teren cât și cele care au existat în patrimoniul autorului reclamanților, la momentul preluării de către stat. Așa cum a reținut instanța, pe teren există opt corpuri de clădiri edificate în ani diferiți. Împotriva acestei decizii civile a fost declarat recurs de către reclamanți, criticându-se soluția deoarece nu s-au acordat măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate, a căror valoare trebuia să fie stabilită potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării.

Soluționând cauza, I.C.C.J. secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 6634 din 15 octombrie 2007, a respins recursul declarat de reclamanți, reținându-se că niciuna dintre susținerile reclamanților nu poate fi reținută, motivarea raportându-se la concluziile raportului de expertiză. Așa cum rezultă din istoricul procesului anterior, se reține că reclamanții, atât în fața instanței de apel, cât și în fața instanței de recurs, au invocat faptul că pe teren au fost demolate unele construcții pentru care ar fi îndreptățiți la despăgubiri, situație în care se constată că obiectul prezentei acțiuni a făcut, de asemenea, obiectul acțiunii anterioare, instanțele pronunțându-se în mod irevocabil în modul arătat.

De altfel, prin procesul verbal de executare din 2 iulie 2008, restituirea s-a făcut asupra întregului teren, precum și a tuturor construcțiilor existente pe acest teren, așa cum au fost identificate prin raportul de expertiză. Existând îndeplinită tripla identitate de: persoane, cauză și obiect, se constată că, în cauză, în mod legal a fost reținută excepția autorității de lucru judecat, conform art. 1201 C. civ., situație în care, făcând aplicarea dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., Curtea a respins apelul și față de art. 274 C. proc. civ. a obligat apelantul plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, către intimata D.A.D.R. Mehedinți. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul F.D.

invocând nelegalitatea deciziei atacate întrucât instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 1201 C. civ. reținând eronat, în cauză, autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 697/2006 a Curții de Apel Craiova. Astfel, a susținut că în litigiul soluționat prin deciziei nr. 697/2006 a Curții de Apel Craiova nu s-a analizat, instanța nefiind învestită în acest sens, problema despăgubirilor ce se cuvin pentru construcțiile demolate. Analizând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente: Autoritatea de lucru judecat constituie un principiu de interes general, deoarece se consideră că ceea ce s-a constituit printr-un act de jurisdicție exprimă adevărul și judecata nu mai poate fi reluată, punându-se capăt în mod irevocabil oricărui litigiu în care părțile au uzat de toate căile de atac deschise și puse la dispoziția lor de către lege. Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocata în cadrul unui proces cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invoca exclusivitatea hotărârii, cazul în speță. Astfel, printr-un prim proces, inițiat prin cererea înregistrată la data de 5 mai 2003, aceiași reclamanți, contestând decizia emisă în baza notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, au solicitat restituirea în natură a imobilului - clădire, situat în Drobeta Turnu Severin, Str. Kiseleff și terenul aferent în suprafață de 1000 mp.

În primă instanță, Tribunalul Mehedinți, secția civilă a soluționat cererea prin sentința civilă nr. 390 din 17 mai 2004, obligând pârâții la a face o ofertă de restituire prin echivalent, întrucât s-a reținut că imobilul solicitat, respectiv clădirea, a suferit lucrări de îmbunătățiri care au schimbat complet identitatea și destinația acestuia, respectiv de aceea de locuință. Prin apelul formulat împotriva acestei sentințe, reclamanții au criticat faptul că nu s-a respectat principiul priorității restituirii în natură, arătând că imobilul nu a suferit modificări structurale de esență, care să determine instanța să facă aplicarea dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 și că, deși, în anexa decretului de naționalizare autorii figurau cu un singur apartament, în fapt existau două apartamente.

Au solicitat restituirea în natură a imobilului. Curtea de Apel Craiova a admis apelul reclamanților împotriva acestei hotărâri, pe care a schimbat-o, a anulat dispoziția nr. 56/2001 emisă de G.A.I.A. Mehedinți și a dispus restituirea în natură a imobilului precizat, compus din construcții și terenul aferent în suprafață de 1136 mp.

În apel s-a dispus efectuarea unei expertize pentru identificarea în suprafață și vecinătăți a imobilului, evaluarea sa la prețul de circulație, evaluarea construcțiilor și amenajărilor ce nu pot fi dislocate, identificarea eventualelor adăugiri sub aspectul structurii și naturii lor, care să ducă la modificarea integrală, întocmirea unei schițe cu reprezentarea construcțiilor și a terenului, așa cum au existat în patrimoniul autorilor reclamanților și cu reprezentarea construcțiilor și amenajărilor pretinse a fi edificate de pârâtă, identificarea clădirilor și încăperilor predate prin procesul-verbal din 1 octombrie 1976, întocmirea unor schițe cu evidențierea construcțiilor vechi și nou edificate, identificarea terenului liber, dacă există, neafectat de construcții ori dacă este necesar exploatării imobilului și stabilirea destinației actuale a imobilului.

Potrivit constatărilor experților prin raportul de expertiză ordonat și suplimentul dispus, ca urmare a obiecțiunilor formulate de reclamanți, imobilul în litigiu este compus din 8 clădiri și terenul aferent acestora, dintre care corpul I de construcții a fost edificat anterior anului 1950, iar celelalte corpuri, reprezentând laboratoare, grup sanitar, centrală termică, șopron metalic, adăpost vieri și padoc, sunt construcții nou edificate. S-a constatat că asupra clădirii principale s-au executat numai lucrări de reparații capitale și amenajări în funcție de destinația actuală (spații administrative), astfel încât acesta nu a fost transformat încât să devină unul nou față de cel inițial, chiar dacă s-au adăugat corpuri noi ori s-a modificat compartimentarea inițială.

Deși li s-a admis cererea de restituire în natură, reclamanții au recurat soluția Curții de Apel, solicitând prin motivele de recurs măsuri reparatorii prin echivalent pentru clădirile demolate potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 6634 din 15 octombrie 2007 a respins recursul reclamanților. Instanța de recurs a reținut că, în raport de situația de fapt reținută de Curtea de apel ca urmare a aprecierii devolutive a probelor administrate (în principal a expertizei de specialitate efectuate în cauză), în mod corect instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 7 alin. (1) și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care stabilesc cu valoare de principiu că imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.

În prezentul litigiu cu care a fost învestită instanța, se remarcă că reclamanții exprimă aceleași pretenții pe aspectul construcțiilor demolate. Se reține că, în prezenta cauză reclamanții nu mai puteau sa ceară măsuri reparatorii prin echivalent pentru clădirile demolate întrucât prin acțiunea soluționată anterior prin decizia nr. 6634 din 15 octombrie 2007 a Înaltei Curți s-a dezlegat irevocabil acest aspect, stabilindu-se cu putere de lucru judecat că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea imobilului teren și a construcțiilor existente pe acesta, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză. Prin urmare, între reclamanții și pârâții din prezenta cauză s-a mai purtat o judecată, obiectul și scopul fiind practic același, ambele judecăți având același temei de fapt și de drept.

În acest context al analizei, se poate vorbi de caracterul absolut al excepției invocate de instanțele de fond în temeiul art. 1202 alin. (2) C. civ., reclamanții neputând pretinde să dovedească o situație contrară celei deja stabilite pe cale judecătorească în litigiul anterior. Or, după cum s-a arătat instanța a statuat irevocabil asupra pretențiilor reclamanților în temeiul Legii nr. 10/2001, iar repunerea în discuție într-o nouă procedură judiciară a aceleași cereri și în contradictoriu cu aceleași părți ar însemna ignorarea efectelor juridice a primei hotărâri, respectiv a deciziei civile decizia nr. 6634 din 15 octombrie 2007 a Înaltei Curți și generarea unei instabilități în raporturile juridice civile.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod legal instanța de apel a apreciat incidentă cauzei excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, constatând că nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul F.D. împotriva deciziei nr. 398 din 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2012.