ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 697/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3454 din 14 septembrie 2004, Tribunalul Cluj, secția comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC T.A. SRL Pitești în contradictor cu pârâta SC C.R. SA Cluj – Napoca, privind anularea H.A.G.O.A. din 30 martie 2004 cât și anularea hotărârii nr. 1 din aceeași dată a A.G.E.A. și suspendarea executării lor. Instanța de fond a reținut în motivarea sentinței că pârâta și-a îndeplinit obligația instituită de art. 179 din Legea nr. 31/1990, punând la dispoziția acționarilor situațiile financiare anuale și raportul administratorului cu cel puțin 15 zile înainte de întrunirea adunării generale în vederea consultării lor la sediul firmei, documente ce au fost dezbătute în adunarea generală și aprobate cu majoritate de voturi.

De asemenea, nu s-a reținut nulitatea A.G.E.A. nr. 1 din 30 martie 2004, deoarece ordinea de zi din convocator a fost pusă în discuția acționarilor și votată ca atare. În contra sentinței a declarat apel reclamanta SC T.A. SRL Pitești.

Criticile apelantei privind încălcarea dreptului la informare, prevăzut de art. 179 din Legea nr. 31/1990 modificată, a procedurii votului secret reglementată de art. 150 din aceeași lege cu privire la răspunderea administratorului și discutarea unor puncte de pe ordinea de zi care nu au fost cuprinse în convocator au fost înlăturate de instanța de apel care a statuat prin decizia nr. 23 din 17 februarie 2005 că: - prevederile art. 179 din Legea nr. 31/1990 au fost respectate de pârâtă prin depunerea documentelor la care se referă acest text de lege la sediul societății, reclamanta nefăcând dovada avansării cheltuielilor necesare comunicării actelor; - raportul administratorului a fost prezentat în adunare iar întocmirea lui necorespunzătoare din punctul de vedere al apelantei nu este de natură să atragă nulitatea absolută a hotărârii A.G.A., un astfel de motiv nefiind prevăzut de lege; - nici lipsa mențiunii din raportul cenzorilor despre faptul aducerii la cunoștință a raportului administratorului, conform art. 176 din Legea nr. 31/1990 nu atrage nulitatea absolută a hotărârilor A.G.A.

ci eventual nulitatea lor relativă; - art. 150 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 refera la răspunderea directorilor fără a face distincția după cum aceștia sunt sau nu executivi, iar art. 147 din lege îi asimilează administratorului din punct de vedere al răspunderii, exercitarea votului secret rezultând din buletinele de vot; - ordinea de zi a fost supusă votului fiind pusă în discuția adunării neconcordanța cu ordinea de zi din convocator, iar omisiunea de a cuprinde în ordinea de zi și a hotărî asupra tuturor problemelor din convocator nu constituie motiv de nulitate absolută a hotărârii, el nefiind prevăzut de lege, situația contrară atrăgând o atare sancțiune. Reclamanta SC T.A. SRL a declarat recurs împotriva deciziei menționate solicitând modificarea ei și pe fond admiterea acțiunii pentru motivele care urmează: I. Decizia este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.). 1. Greșit s-a apreciat că hotărârea nr. 1 a A.G.E.A. nu este lovită de nulitate absolută deoarece neincluderea în cuprinsul hotărârii a unei decizii votate și validate de majoritatea acționarilor reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 31/1990, imperative, de natură a atrage o atare sancțiune. 2. instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a prevederilor art. 133 1 și art. 179 din Legea societăților comerciale nr. 31/1990 deoarece, deși din probele administrate rezultă că a solicitat comunicarea documentelor contabile supuse dezbaterii, i s-a refuzat acest lucru, nefiindu-i comunicat nici cuantumul sumelor pe care trebuia să le avanseze, iar neexecutarea hotărârilor judecătorești prin care societatea a fost obligată în acest sens reprezintă un drept al creditorului a cărui neexecutare nu-i poate fi imputată.

3. incorect instanța a înlăturat susținerile în sensul nulității hotărârii A.G.A. determinată de întocmirea necorespunzătoare a raportului administratorului și de necuprinderea în raportul cenzorilor a mențiunii că raportul administratorului le-a fost prezentat cu o lună înainte de ținerea adunării generale; prin modul lacunar de întocmire fiind în contradicție cu art. 158 din Legea nr. 31/1990 care prevede un „raport amănunțit”; 4. decizia atacată este nelegală prin încălcarea art. 129 din Legea nr. 31/1990, care prevede votul secret pentru hotărârea referitoare la răspunderea administratorului. II. Decizia atacată este netemeinică (art. 304 pct. 10 C. proc. civ.) deoarece în ce privește bugetul de venituri și cheltuieli prevăzut pentru anul 2004 probațiunea a fost incompletă fiind prezentate acționarilor doar cifre estimative.

Intimata SC C.R. SA a depus întâmpinare solicitând, după caz, respingerea recursului ca tardiv motivat conform art. 301 C. proc. civ., constatarea nulității lui pentru neîndeplinirea cerințelor art. 302 1 , iar pe fond respingerea lui ca nefondat. Recursul este tardiv motivat, susține intimata, având în vedere că motivele de recurs au fost depuse la 13 aprilie 2005, iar decizia instanței de apel i-a fost comunicată recurentei la 17 martie 2005 sau la 25 martie 2005. Recursul este nul deoarece în cererea de recurs nu se precizează numărul de înmatriculare în registrul comerțului, codul unic de înregistrare fiscală și contul bancar.

Pe fond intimata arată că motivele de nelegalitate nu sunt întemeiate deoarece: - ordinea de zi a fost respectată iar pentru vânzarea unui autotractor S. nu era necesar acordul adunării generale, aceasta fiind în competența administratorului societății; - raportul administratorului și situațiile financiare au fost depuse în termenul legal la sediul societății fiind respectat art. 179 din Legea nr. 31/1998, recurenta solicitând copii legalizate după procesele verbale ale ședințelor comisiei de cenzori și balanțele de verificare lunară ale societății ceea ce contravenea prevederilor art. 159 alin. (3) din lege, iar sentința nr. 189 din 4 noiembrie 2004 a Tribunalului Comercial Cluj de obligare la comunicarea unor documente a fost schimbată prin decizia nr. 83/2005 a Curții de Apel Cluj în sensul respingerii acțiunii; - întocmirea necorespunzătoare a raportului administratorului unic nu constituie motiv de nulitate a hotărârii A.G.A., acesta fiind prezentat și comisiei de cenzori care și-a întocmit în mod necorespunzător raportul; - exercitarea votului în formă scrisă rezultă din buletinul de vot, fiind respectat art. 129 cât privește angajarea răspunderii directorului executiv, votul în speță fiind, de altfel, previzibil; - faptul că cifrele din bugetul de venituri și cheltuieli ar fi estimative nu poate conduce la nulitatea hotărârii A.G.A.

Recursul nu este fondat. I. Cu privire la excepțiile invocate. 1. În referire la tardivitatea motivării recursului, este de observat că recursul declarat de reclamantă a fost motivat în termen, 29 martie 2005, data comunicării deciziei cu 11 aprilie 2005 data recomandatei, așa încât excepția de nulitate a recursului pe acest temei, invocată de intimată nu se susține. Nici excepția nulității întemeiată pe dispozițiile art. 302 1 C. proc. civ. nu poate fi primită. Aceasta deoarece, prin decizia nr. 176/2005 Curtea Constituțională a stabilit că textul art. 302 1 C. proc. civ. este neconstituțional în ce privește sancționarea cu nulitatea absolută a omisiunii de a preciza în cuprinsul cererii de recurs, printre altele: numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau ale înscrierii în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau după caz, C. fisc.

și contul bancar. 2. Totodată, trebuie precizat că, potrivit art. 304 C. proc. civ. partea introductivă, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în situațiile limitativ prevăzute de textul de lege, numai pentru motive de nelegalitate. Așadar, criticile de netemeinicie reluate în dezvoltarea motivelor de recurs nu vor fi analizate, cum este, de exemplu, ultima critică expres numită de netemeinicie a hotărârii atacate și care vizând caracterul incomplet al probațiunii administrate este în discordanță vădită cu temeiul de drept ce i-a fost alăturat și anume 304 pct. 10 C. proc. civ. II. Cu privire la motivul de nelegalitate (304 pct. 9 C. proc. civ.). 1. Prima critică subsumată motivului de nelegalitate constând în neincluderea în hotărâre a unei decizii adoptate nu poate fi primită.

Pe de o parte, situația în sine nu reprezintă o încălcare a prevederilor art. 129, în prezent art. 130 din Legea nr. 31/1990 republicată, acesta reglementând modalitatea de vot: deschis sau secret, iar, pe de altă parte, cum corect a stabilit instanța de apel, nu constituie un motiv de anulare a hotărârii, din perspectiva art. 132 din lege ci, eventual, de rectificare sau de completare a acesteia. 2. În ce privește încălcarea prevederilor art. 133 1 și art. 179, în prezent art. 135 și respectiv art. 184 din Legea nr. 31/1990 republicată prin decizia atacată se constată netemeinicia criticii formulate. Este de observat că, prevederile art. 135 și art. 184 din legea republicată au un obiect de reglementare diferit deși ambele articole configurează dreptul de informare al acționarilor dar în momente diferite.

Art. 135 referă la dreptul de informare al acționarilor între ședințele adunărilor generale, cel mult de două ori în cursul unui exercițiu financiar, de competența consiliului de administrație sau, în caz de refuz, al instanței competente, drept pe care recurenta și l-a valorificat în instanță. Art. 184 din lege referă la dreptul de informare al acționarilor asupra documentelor ce vor fi dezbătute într-o adunare generală, și numai acesta este incident în cauza de față, în care se solicită anularea unor hotărâri A.G.A. Ori, este de necontestat că societatea intimată în respectarea acestui articol a depus la sediul societății în cele 15 zile care au precedat întrunirea adunării generale, pentru a fi consultate de acționari, situațiile financiare anuale împreună cu raportul administratorului și al cenzorilor, iar necomunicarea copiilor către recurentă este justificată de vreme ce solicitarea acesteia a vizat alte documente.

3. În mod corect au statuat instanțele că modul de întocmire al rapoartelor de către administrator și cenzori nu poate constitui temei pentru anularea hotărârilor câtă vreme aceste rapoarte au fost dezbătute în adunare, votate și adoptate, critica cu acest obiect nefiind deci întemeiată. 4. Nici ultima critică de nelegalitate nu poate fi primită deoarece, pe de o parte, s-a reținut ca fiind dovedită condiția respectării votului secret reglementat de art. 130 din Legea nr. 31/1990 republicată, pentru angajarea răspunderii directorului executiv B.I. iar, pe de altă parte, recurenta nu poate să-și invoce propria culpă constând în nesocotirea de către ea, în calitate de acționară, a prevederilor art. 125 alin. (5) din legea societăților comerciale prin împuternicirea dată chiar directorului executiv B.I.

să-i exprime votul în această chestiune, hotărârea fiind adoptată totuși cu majoritatea cerută chiar fără votul acesteia. IV. Așa fiind, pentru cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.A. SRL Pitești, împotriva deciziei nr. 23 din 17 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2006.