ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 43/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 189 din 4 noiembrie 2004 a Tribunalului comercial Cluj a fost admisă acțiunea SC T.A. SRL Pitești, iar pârâta SC C.R. SA Cluj Napoca a fost obligată să-i comunice reclamantei, pe cheltuiala acesteia, copii legalizate după procesele verbale ale ședințelor Comisiei de cenzori pe perioada 1 aprilie 2003 – 31 iulie 2004, balanțele de verificare lunare ale societății pârâte pe perioada martie – iunie 2004 și bilanțul contabil din 30 iunie 2004, iar în caz contrar, pârâta a fost obligată la daune cominatorii de 500.000 lei /zi întârziere de la data pronunțării sentinței și până la executarea efectivă a obligației.

Instanța și-a argumentat soluția dată, pe dispozițiile art. 133 1 din Legea nr. 31/1990, ale art. 149 și art. 179 din aceeași lege, dispoziții legale privitoare la dreptul acționarilor dintr-o societate pe acțiuni de a fi informați în legătură cu situația financiară a societății, precum și pe cele stipulate în Cap. IV din actul constitutiv al societății pârâte. Apelul pârâtei declarat împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 83 din 21 februarie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, iar sentința schimbată în sensul respingerii acțiunii ca nefondate. S-a reținut în argumentarea acestei soluții că dreptul acționarilor minoritari de a fi informați nu poate fi exercitat nelimitat, ci doar în condițiile prevăzute de lege sau a dispozițiilor actului constitutiv, act care fusese modificat, modificare ignorată de instanța de fond.

Ori actele solicitate de reclamantă a-i fi comunicate în copie legalizată nu se mai încadrează între actele prevăzute de art. 8 lit. i) din lege, text modificat și el și la care fac referire expresă dispozițiile art. 133 1 din Legea nr. 31/1990. Mai mult, prin dispozițiile art. 164 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată, cenzorilor le-a fost interzis să comunice acționarilor, în particular, sau terților, date referitoare la operațiunile societății constatate cu ocazia exercitării mandatului lor. Acționarii pot fi informați despre constatările cenzorilor în adunările generale, conform art. 154 din Legea nr. 31/1990. Respingându-se primul capăt din acțiune, cel referitor la comunicarea actelor, s-a reținut că daunele cominatorii solicitate nu mai pot fi primite așa încât s-a respins și această cerere și în consecință și cea privind cheltuielile de judecată.

Nemulțumită de această decizie reclamanta a declarat recurs, solicitând modificarea ei și menținerea sentinței de fond, ca temeinică și legală. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta apreciază că decizia din apel este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Este adevărat că la 30 martie 2004, prin hotărârea A.G.E.A. s-au modificat art. 14.1 și art. 14.2 care stabileau un drept nelimitat al acționarilor de a controla orice act al societății, dar actele pe care ea a solicitat să-i fie comunicate erau anterioare acestei date. Prin dispozițiile art. 133 1 din Legea nr. 31/1990 a fost extins dreptul acționarilor de a se informa asupra gestiunii societății și nicidecum restrâns.

De asemenea, instanța de apel a ignorat dispozițiile art. 179 din Legea nr. 31/1990, care îi abilita pe acționari să ceară consiliului de administrație copii de pe situațiile financiare anuale ale societății și de pe rapoartele administratorilor, cenzorilor sau ale auditorilor financiari. În final, recurenta apreciată că instanța de apel a ignorat și dispozițiile art. 173 din l egea nr. 31/1990, care instituia obligația pentru administratori de a pune la dispoziția acționarilor anumite registre prevăzute de art. 172 alin. (1) lit. a), b) și f). Prin întâmpinare, intimata a invocat tardivitatea recursului, nulitatea sa pentru neindicarea datelor prevăzute în art. 302 1 lit. a) C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Excepțiile invocate au fost soluționate la termenul de astăzi, conform celor reținute în practica. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Instanța de apel și-a argumentat soluția pe dispozițiile art. 133 1 din Legea nr. 31/1990, text care reglementează dreptul acționarilor de a se informa asupra gestiunii societății și de a cere copii legalizate de pe aceste acte. Textul, așa cum corect îl interpretează și instanța de apel, face referire în legătură cu respectivele acte la „documentele prevăzute în actul constitutiv”, ori, în speță, art. 14.1 și art. 14.2 din actul constitutiv al societății au fost modificate, după cum rezultă in actul aflat la apel, în sensul că acționarii se pot informa și pot solicita copii de pe actele de gestiune ale societății, dar numai după cele prevăzute de lege.

Ori, actele solicitate de reclamantă nu se încadrează în cele prevăzute de lege, iar la momentul la care reclamanta a formulat cererile de eliberare a copiilor la 17 mai 2004, 3 iunie 2004, 11 iunie 2004 și 5 iulie 2004, deja actul constitutiv, ce permitea eliberarea oricăror acte, fusese modificat prin hotărârea a.g.e.a. din 30 martie 2004. În consecință, critica recurentei pe aspectul greșitei interpretări a dispozițiilor art. 133 1 din Legea nr. 31/1990 este nefondat. Nu se poate imputa instanței de apel nici ignorarea dispozițiilor art. 179 din Legea nr. 31/1990, deoarece textul face referire, în legătură cu cenzorii, la rapoartele acestora, ori, prin acțiunea sa, reclamanta nu a solicitat copii de pe asemenea rapoarte.

În final, recurenta a criticat și ignorarea dispozițiilor art. 173 din Legea nr. 31/1990 text, care se referă la registrele pe care administratorii au obligația să le pună la dispoziția acționarilor spre a se informa critică nejustificată în raport de petitul acțiunii care privea anumite acte ale cenzorilor și nu ale administratorilor. În consecință, recursul reclamantei este nefondat urmând a fi respins, decizia din apel fiind temeinică și legală. Odată cu întâmpinarea intimata a formulat cerere pentru acordarea cheltuielilor de judecată, cerere pe care însă nu a dovedit-o, așa încât Curtea urmează să o respingă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.A. SRL Pitești, împotriva deciziei nr. 83 din 21 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Respinge cererea de cheltuieli de judecată a intimatei, ca nefondată. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2006.