ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 43/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 189 din

4 noiembrie 2004 a Tribunalului comercial Cluj a fost admisă acțiunea SC T.A.

SRL Pitești, iar pârâta SC C.R. SA Cluj Napoca a fost obligată să-i comunice

reclamantei, pe cheltuiala acesteia, copii legalizate după procesele verbale

ale ședințelor Comisiei de cenzori pe perioada 1 aprilie 2003 – 31 iulie 2004,

balanțele de verificare lunare ale societății pârâte pe perioada martie – iunie

2004 și bilanțul contabil din 30 iunie 2004, iar în caz contrar, pârâta a fost

obligată la daune cominatorii de 500.000 lei /zi întârziere de la data

pronunțării sentinței și până la executarea efectivă a obligației.

Instanța și-a argumentat soluția

dată, pe dispozițiile art. 133

1

din Legea nr. 31/1990, ale art. 149

și art. 179 din aceeași lege, dispoziții legale privitoare la dreptul

acționarilor dintr-o societate pe acțiuni de a fi informați în legătură cu

situația financiară a societății, precum și pe cele stipulate în Cap. IV din

actul constitutiv al societății pârâte.

Apelul pârâtei declarat împotriva

acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 83 din 21 februarie 2005

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, iar sentința schimbată în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.

S-a reținut în argumentarea acestei

soluții că dreptul acționarilor minoritari de a fi informați nu poate fi

exercitat nelimitat, ci doar în condițiile prevăzute de lege sau a

dispozițiilor actului constitutiv, act care fusese modificat, modificare

ignorată de instanța de fond.

Ori actele solicitate de reclamantă

a-i fi comunicate în copie legalizată nu se mai încadrează între actele prevăzute

de art. 8 lit. i) din lege, text modificat și el și la care fac referire

expresă dispozițiile art. 133

1

din Legea nr. 31/1990.

Mai mult, prin dispozițiile art. 164

alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată, cenzorilor le-a fost interzis să

comunice acționarilor, în particular, sau terților, date referitoare la

operațiunile societății constatate cu ocazia exercitării mandatului lor.

Acționarii pot fi informați despre

constatările cenzorilor în adunările generale, conform art. 154 din Legea nr.

31/1990.

Respingându-se primul capăt din

acțiune, cel referitor la comunicarea actelor, s-a reținut că daunele

cominatorii solicitate nu mai pot fi primite așa încât s-a respins și această

cerere și în consecință și cea privind cheltuielile de judecată.

Nemulțumită de această decizie

reclamanta a declarat recurs, solicitând modificarea ei și menținerea sentinței

de fond, ca temeinică și legală.

În dezvoltarea motivelor de recurs

recurenta apreciază că decizia din apel este lipsită de temei legal și a fost

dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Este adevărat că la 30 martie 2004,

prin hotărârea A.G.E.A. s-au modificat art. 14.1 și art. 14.2 care stabileau un

drept nelimitat al acționarilor de a controla orice act al societății, dar

actele pe care ea a solicitat să-i fie comunicate erau anterioare acestei date.

Prin dispozițiile art. 133

1

din Legea nr. 31/1990 a fost extins dreptul acționarilor de a se informa asupra

gestiunii societății și nicidecum restrâns.

De asemenea, instanța de apel a

ignorat dispozițiile art. 179 din Legea nr. 31/1990, care îi abilita pe

acționari să ceară consiliului de administrație copii de pe situațiile

financiare anuale ale societății și de pe rapoartele administratorilor,

cenzorilor sau ale auditorilor financiari.

În final, recurenta apreciată că

instanța de apel a ignorat și dispozițiile art. 173 din

l

egea nr. 31/1990, care instituia obligația pentru

administratori de a pune la dispoziția acționarilor anumite registre prevăzute de

art. 172 alin. (1) lit. a), b) și f).

Prin întâmpinare, intimata a invocat

tardivitatea recursului, nulitatea sa pentru neindicarea datelor prevăzute în art.

302

1

lit. a) C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Excepțiile invocate au fost

soluționate la termenul de astăzi, conform celor reținute în practica.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta:

Instanța de apel și-a argumentat

soluția pe dispozițiile art. 133

1

din Legea nr. 31/1990, text care

reglementează dreptul acționarilor de a se informa asupra gestiunii societății

și de a cere copii legalizate de pe aceste acte.

Textul, așa cum corect îl

interpretează și instanța de apel, face referire în legătură cu respectivele

acte la „documentele prevăzute în actul constitutiv”, ori, în speță, art. 14.1

și art. 14.2 din actul constitutiv al societății au fost modificate, după cum

rezultă in actul aflat la apel, în sensul că acționarii se pot informa și pot

solicita copii de pe actele de gestiune ale societății, dar numai după cele

prevăzute de lege.

Ori, actele solicitate de reclamantă

nu se încadrează în cele prevăzute de lege, iar la momentul la care reclamanta

a formulat cererile de eliberare a copiilor la 17 mai 2004, 3 iunie 2004, 11

iunie 2004 și 5 iulie 2004, deja actul constitutiv, ce permitea eliberarea

oricăror acte, fusese modificat prin hotărârea

a.g.e.a.

din 30 martie 2004.

În consecință, critica recurentei pe

aspectul greșitei interpretări a dispozițiilor art. 133

1

din Legea

nr. 31/1990 este nefondat.

Nu se poate imputa instanței de apel

nici ignorarea dispozițiilor art. 179 din Legea nr. 31/1990, deoarece textul

face referire, în legătură cu cenzorii, la rapoartele acestora, ori, prin

acțiunea sa, reclamanta nu a solicitat copii de pe asemenea rapoarte.

În final, recurenta a criticat și

ignorarea dispozițiilor art. 173 din Legea nr. 31/1990 text, care se referă la

registrele pe care administratorii au obligația să le pună la dispoziția

acționarilor spre a se informa critică nejustificată în raport de petitul

acțiunii care privea anumite acte ale cenzorilor și nu ale administratorilor.

În consecință, recursul reclamantei

este nefondat urmând a fi respins, decizia din apel fiind temeinică și legală.

Odată cu întâmpinarea intimata a

formulat cerere pentru acordarea cheltuielilor de judecată, cerere pe care însă

nu a dovedit-o, așa încât Curtea urmează să o respingă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC T.A. SRL Pitești, împotriva deciziei nr. 83 din 21 februarie

2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Respinge cererea de cheltuieli de

judecată a intimatei, ca nefondată.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 12 ianuarie 2006.