ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1116/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1116/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Ședința publică de la 1 martie 2012
Asupra recursului de față;
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC T. SA
Turnu Severin prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția
comercială și de contencios administrativ, a solicitat obligarea pârâtei SC S.A.T.
SRL la demontarea construcției existente pe terenul în suprafață de 100 metri
pătrați situat în Turnu Severin sau să fie autorizată reclamanta să o demonteze
pe cheltuiala pârâtei.
Prin sentința nr. 63
din 29 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de
contencios administrativ, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC T. SA
Drobeta Turnu Severin și a fost obligată pârâta SC S.A.T. SRL Turnu Severin să
demoleze construcția existentă pe terenul reclamantei, identificat conform
raportului de expertiză, în caz de refuz fiind autorizată reclamanta să o
demoleze pe cheltuiala pârâtei. A fost obligată pârâta și la 2.571.000 lei
cheltuieli de judecată.
Apelul formulat
împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Craiova,
secția comercială, prin decizia nr. 102 din 18 mai 2010.
Împotriva
acestei decizii pârâta SC S.A.T. SRL a declarat recurs, întemeiat pe
dispozițiile art. 304 punctele 7, 8 și 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs,
recurenta a susținut că instanța de apel a apreciat în mod eronat că pârâta SC S.A.T.
SRL a fost obligată să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită
posesie terenul situat în Drobeta Turnu Severin, fără să observe faptul că
certificatul de proprietate M08 nr. 0488/1996 pe care reclamanta îl invocă ca
titlu de proprietate asupra unui teren în suprafață de 8045,50 mp, ce a fost
emis în baza H.G. nr. 834/1991 este lovit de nulitate absolută pentru frauda la
lege.
Faptul că reclamanta a obținut
certificatul de proprietate seria M08 nr. 0488/1996 rezultă din compararea
suprafețelor de teren din Decretul de expropriere nr. 108/1974-6723,82 mp și
din certificatul de proprietate - 8045,50 mp și aceasta în condițiile în care
potrivit H.G. nr. 834/1991 atestarea dreptului de proprietate se face numai
asupra terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de
stat necesare desfășurării activității.
În continuarea
motivării recurenta a făcut referiri la probele ce trebuiau aduse de
reclamantă, la referatul întocmit de Primăria Municipiului Drobeta Turnu
Severin și proiectul de hotărâre al Consiliului local referitor la suprafața de
teren expropriată și diferența de teren înscrisă în certificatul menționat.
Pentru aceste motive
a solicitat admiterea recursului modificarea deciziei recurate în sensul
admiterii apelului și respingerii acțiunii reclamantei.
Înalta Curte în
conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302
1
lit. c)
C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului.
Din expunerea criticilor aduse
deciziei, rezultă că deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute
de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate
reprezintă o succesiune de fapte și afirmații, nestructurate din punct de
vedere juridic, fără să se indice nici unul din cazurile de casare sau
modificare. Prin urmare, în recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă,
instanței nu-i revine obligația să examineze legalitatea si temeinicia deciziei
atacate, dacă motivele nu au fost invocate si argumentate, indicându-se
încălcările de lege care atrag nelegalitatea.
Prin criticile
invocate în cererea de recurs pârâta, și-a exprimat nemulțumirea privind modul
de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând
încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C.
proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi
reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate.
Indicarea de către recurenți a
unor dispoziții legale, nu atrage automat cerința motivării recursului în
conformitate cu dispozițiile aplicabile în materia recursului, cererea de
recurs fiind supusă unor cerințe de formă diferite de cele instituite pentru
cererea de apel, cerințe impuse de caracterul nedevolutiv al acestei căi de
atac.
Nu
în ultimul rând trebuie reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții
pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate,
pentru că, potrivit art. 129 alin.
(1)
C. proc. civ., părțile
sunt cele care
au obligația să îndeplinească actele de procedură în
condițiile
stabilite
de lege.
În alți termeni față de
considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune
respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare
de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii
de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 302
1
lit. c) C. proc.
civ.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea
cererii de recurs formulată de pârâta SC S.A.T. SRL împotriva deciziei nr. 102
din 18 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 martie 2012.