ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 225/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Mehedinți, B.A. a chemat în judecată Primăria Drobeta-Turnu Severin, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea în natură a terenului, aflat în imediata vecinătate a Liceului Teoretic Drobeta – în temeiul Legii nr. 10/2001. Petiționara a arătat că imobilul provine de la autorii săi D.S. și D.F. – fiind trecut în proprietatea statului în temeiul deciziei nr. 34/1952 emisă de Consiliul Popular al orașului Drobeta-Turnu Severin și că notificarea sa din 13 februarie 2002 prin care a solicitat restituirea imobilului în temeiul Legii nr. 10/2001 nu a fost încă soluționată.

Prin sentința civilă nr. 68 din 16 ianuarie 2007 Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția civilă, competentă cu soluționarea cererilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. La secția civilă a Tribunalului Mehedinți pe al cărei rol a fost înregistrată cauza la data de 12 februarie 2007, reclamanta a depus actele de stare civilă, decizia nr. 34/5066/1952 a fostului Consiliu Popular al orașului Drobeta-Turnu Severin, copie de pe registru financiar aferent perioadei 1946-1947 emisă de Arhivele Naționale – Direcția Județeană Mehedinți precum și dispoziția nr. 1339 din 22 martie 2007 – emisă între timp prin care pârâta Primăria Drobeta-Turnu Severin a soluționat notificarea.

Acestei cauze i-a fost conexat dosarul nr. 4832/101/2007 privind contestația formulată de B.A. împotriva dispoziției nr. 1339 din 22 martie 2007 emisă de pârâtă. La data de 28 august 2007 C.D. a formulat în cauză o cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra imobilului în suprafață de 287 mp și respingerea acțiunii reclamantei de restituire a suprafeței de 69 mp teren despre care pretinde că se suprapune cu terenul proprietatea sa. Intervenientul a afirmat că este proprietarul imobilului în baza contractului de donație autentificat sub nr. 2048 din 30 august 2005 ce a avut drept act subsecvent contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2047 din aceeași dată.

S-a arătat că primul proprietar al imobilului a fost antecesorul său M.N. căruia i-a fost restituit terenul în baza sentinței nr. 527/2004 a Tribunalului Mehedinți schimbată prin decizia civilă nr. 4235/2004 a Curții de Apel Craiova. Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 501 din 19 octombrie 2007 a respins ca nefondată contestația formulată de B.A. împotriva deciziei nr. 1339 din 22 martie 2007 precum și cererea de intervenție în nume propriu formulată de C.D. S-a reținut în considerentele sentinței că prin dispoziția nr. 1339/2007 a fost respinsă notificarea contestatoarei, deoarece aceasta nu a probat dreptul de proprietate al autorului său cu privire la terenul solicitat și suprafața preluată prin decizia nr. 34/1952 de naționalizare în temeiul Legii nr. 92/1952.

Decizia nu a fost însoțită de anexele actului normativ de naționalizare, pentru a se putea dovedi întinderea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, prin aplicarea prezumției prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001 însăși contestatoarea precizând în concluziile scrise depuse la dosar, că imobilul nu se regăsește în anexele actului normativ mai susmenționat. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis apelul declarat de B.A. împotriva sentinței civile nr. 501 din 9 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți pe care a desființat-o, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. De asemenea a admis cererea de aderare la apel formulată de C.D. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a rezolvat pricina fără a intra în cercetarea fondului, deși la dosar existau suficiente înscrisuri privind dreptul de proprietate.

Astfel cu actele depuse la dosar, reclamanta și-a probat calitatea de moștenitor al defuncților D.S. și F. precum și faptul că imobilul în litigiu aparținând autorilor săi a fost preluat abuziv. În acest sens la dosar a fost depus registrul de rol funciar din perioada 1946-1947 din care rezultă că soții D. figurau ca proprietari ai imobilului plătind impozitele aferente proprietății - copia planului de urbanism – care localizează imobilul în litigiu, precum și decizia nr. 34/5066/1952 emisă de fostul Consiliu Popular al orașului Turnu Severin prin care s-a dispus trecerea în proprietatea statului și în administrarea I.L.L. Turnu Severin a imobilului. Toate aceste înscrisuri probează fără tăgadă că autorii reclamantei au fost proprietarii imobilului preluat abuziv de stat.

Cât privește întinderea proprietății a cărei restituire s-a solicitat, la dosar existau suficiente indicii care trebuiau a fi aprofundate și completate cu alte probe, inclusiv cu depoziții de martori și expertiză pentru stabilirea vecinătăților față de alți cetățeni proprietari ai imobilelor limitrofe și a suprapunerilor acestor imobile. Împotriva deciziei nr. 110 din 13 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova au declarat recurs Primăria Municipiului Drobeta-Turnu Severin și intervenientul C.D. În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiunile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

recurentul – Primăria Municipiului Drobeta-Turnu Severin – arată că în cauză instanța de apel, lipsită de rol activ – nu a observat că reclamanta a revendicat imobilul fără date de identificare, altul decât acela pentru care a depus acte, și care sunt în contradicție cu actul de vânzare-cumpărare care vizează imobilul de la nr. 60 și ale cărui vecinătăți nu corespund cu acelea arătate de reclamantă. - Reclamanta nu și-a probat dreptul de proprietate în privința imobilului a cărui restituire a solicitat-o – iar notificarea este abuzivă deoarece nu identifică imobilul prin număr și vecinătăți. - De asemenea intimata-reclamantă nu a depus actele necesare soluționării notificării sale, deși în acest scop i-au fost făcute mai multe adrese, astfel că administrarea lor în instanță este neavenită.

În recursul declarat de C.D. se critică decizia prin aceea că în mod greșit s-a concluzionat că Tribunalul nu a soluționat fondul deciziei iar dacă se aprecia necesitatea unor probatorii suplimentare, instanța de apel avea posibilitatea de a le administra, fără a proceda la desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare. În realitate, așa cum rezultă din practica deciziei, reclamanta nu a solicita decât o singură probă cu acte care a și fost admisă și administrată, fără a solicita alte relații privind măsura preluării abuzive a imobilului și executarea acestei măsuri. Pentru determinarea suprafeței terenului preluat de stat, reclamanta a refuzat depunerea anexei la decretul de naționalizare, în timp ce instanța de apel dispune ca instanța de fond să administreze proba cu martori în acest scop, încălcând flagrant dispozițiunile art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Recursurile sunt nefondate. Tribunalul Mehedinți, așa cum se reține și în considerentele deciziei pronunțată în apel, nu a soluționat fondul pricinii, deoarece fiind lipsită de rol activ în administrarea tuturor probelor pertinente și concludente cauzei – a reținut în temeiul unui material probator insuficient ca reclamanta-contestatoare nu și-a probat dreptul de proprietate în privința imobilului revendicat – deși în această direcție existau unele indicii, conferite de actele existente în dosar. Instanța de apel reținând că Tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului, a făcut în cauză aplicarea art. 297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin art. 1 pct. 44 din Legea nr. 219/2005 – fără a mai putea invoca fondul și judeca procesul așa cum pretinde intervenientul în motivarea recursului său.

Cu totul nereal se susține de recurenta Primăria Municipiului Turnu Severin că reclamanta nu a identificat imobilul revendicat, de vreme ce atât în notificare cât și în contestație precizează că acesta este situat lângă Liceul Teoretic Drobeta, iar decizia Primăriei Municipiului Drobeta-Turnu Severin – nr. 1339/2007 soluționează notificarea vizând imobilul din str. Crișan fără număr, având în vedere înscrisurile depuse în dosarul administrativ, inclusiv decizia nr. 34/5066/2005 – care se referă la preluarea imobilului de la nr. 3, stradă a cărei denumire a suferit de-a lungul timpului modificări, așa cum rezultă din chiar adresa nr. 115/C din 05 februarie 2008 a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Arhivele Naționale (aflată la fila 37 dosar apel).

Insuficiența probelor privind dovada dreptului de proprietate în privința imobilului revendicat, mai precis suprafața terenului, a constituit și motivul pentru care instanța de apel a desființat sentința trimițând cauza tribunalului pentru rejudecare, avându-se în vedere și eventuala suprapunere a terenului în litigiu pe terenurile învecinate, aspect ce formează obiectul cererii de intervenție formulată de C.D. Neîntemeiat Primăria Turnu Severin susține că administrarea probelor în dovedirea drepturilor revendicate în temeiul Legii nr. 10/2001 se limitează la procedura prealabilă administrativă. În condițiile în care legiuitorul nu instituie nici o limitare în acest domeniu, omisiunea administrării lor în procedura administrativă, nu constituie un temei de neprimire a acestora în cadrul procedurii judiciare.

În speță, C.D. a aderat la apelul declarat de B.A. în afara termenului de apel, potrivit art. 293 C. proc. civ. Criticile aduse deciziei civile nr. 110 din 13 martie 2008 nu se axează pe aspectele vizând pretinsul său drept de proprietate încălcat pe suprafața de 69 mp și din acest punct de vedere nici nu avea interesul să o facă, de vreme ce la prima instanță contestația reclamantei a fost respinsă fără a se intra în cercetarea fondului în timp ce în apel Curtea, admițând și cererea de aderare la apel formulată de C.D. – a dispus a se adânci probatoriile în legătură cu dreptul reclamantei – avându-se în vedere eventuala suprapunere a terenului revendicat asupra terenurilor învecinate. Interesul recurentului nu se justifică nici în formularea criticilor privind existența dreptului de proprietate al reclamantei – de vreme ce aceste aspecte sunt străine dreptului pe care îl valorifică prin cererea de intervenție în interes propriu.

Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursurile declarate de Primăria Drobeta-Turnu Severin și C.D. vor fi respinse în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâta Primăria Drobeta-Turnu Severin și de intervenientul C.D. împotriva deciziei nr. 110 din 13 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.