ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5810/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalul Mehedinți sub nr. 7608 din 13 octombrie 2003 B.C., B.I. și B.D. au

formulat, în contradictoriu cu Primarul comunei Pătulele, Prefectura județului

Mehedinți și Prefectul județului Mehedinți, contestație împotriva deciziei nr.

126 din 12 septembrie 2003 emisă de Primăria comunei Pătulele solicitând

anularea acesteia și acordarea de despăgubiri bănești estimate la 1.281.448.365

lei, cu reactualizarea lor la data plății, reprezentând c/val. construcțiilor

preluate abuziv în anul 1950 și demolate ulterior.

În cauză, au fost introduși în

calitate de pârâți Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Primăria

comunei Pătulele.

Prin sentința civilă nr. 492 din 22

iunie 2004 pronunțată de Tribunalul Mehedinți s-a admis contestația formulată

împotriva pârâtelor Primăria comunei Pătulele și Prefectura Mehedinți,

respingându-se excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de

Prefectura Mehedinți.

S-a dispus anularea deciziei nr. 126

din 12 septembrie 2003 emisă de Primăria comunei Pătulele și a fost obligată

primăria să emită o decizie care să cuprindă oferta de acordare a

despăgubirilor bănești pentru imobilul situat în comuna Pătulele, evaluat la

suma de 2.656.503.000 lei. S-a făcut și aplicarea prevederilor art. 36 din

Legea nr. 10/2001.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

apreciat că prin decizia emisă de primărie s-a făcut o greșeală gravă de

interpretare a obiectului cu care a fost investită, reținându-se că reclamanții

au solicitat restituirea în natură a bunurilor rămase de la autoarea B.A., când

în realitate au fost solicitate numai despăgubiri pentru construcțiile preluate

abuziv de stat în anul 1950 și demolate ulterior.

S-a mai reținut că reclamanții au

calitatea de persoane îndreptățite în temeiul art. 3 și art. 4 din Legea nr.

10/2001 și au făcut dovada dreptului de proprietate și preluarea abuzivă, cu

probele testimoniale și hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului

nr. 118/1990, prin care s-a reținut că în perioada 2 septembrie 1950–31

decembrie 1956 petiționarii cu întreaga familie au fost obligați să părăsească

locuința, fiind persecutați politic, iar imobilul a fost demolat după anul

1962.

Referitor la excepția calității

procesuale pasive a Prefecturii Mehedinți, s-a reținut că aceasta are calitate

procesuală pasivă în temeiul dispozițiilor art. 36 și art. 37 din Legea nr.

10/2001.

Împotriva sentinței sus-menționate

au declarat apel Primăria comunei Pătulele, apel nemotivat și Prefectura

Mehedinți.

Această din urmă apelantă a criticat

sentința sub aspectul respingerii excepției invocată și în ceea ce privește

acordarea greșită a despăgubirilor bănești și nu despăgubiri în echivalent.

Prin decizia civilă nr. 3375 din 13

octombrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a respins ca tardiv

apelul declarat de Primăria comunei Pătulele și ca nefondat apelul declarat de

Prefectura județului Mehedinți.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a fost corect

respinsă de către tribunal, raportându-se la prevederile art. 36 și urm. din

Legea nr. 10/2001.

Referitor la fondul cauzei s-a

reținut că potrivit dispozitivului sentinței, primăria a fost obligată să emită

o decizie care să cuprindă oferta de acordare a despăgubirilor bănești pentru

imobilele evaluate conform raportului de expertiză și nu a fost obligată

nemijlocit la acordarea despăgubirilor bănești. S-a mai reținut de asemeni, că

în mod echitabil s-a precizat că oferta de restituire prin echivalent se poate

face sub forma unor despăgubiri bănești, imobilele în cauză încadrându-se în

prevederile art. 18 lit. s) din Legea nr. 10/2001.

În termen legal Prefectura județului

Mehedinți a declarat recurs împotriva deciziei sus-menționate, susținându-se că

în mod eronat instanța de apel a făcut aplicarea prevederilor art. 7, art. 8 și

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât aceste dispoziții legale se

aplică unor alte categorii de imobile decât cele ce fac obiectul prezentei

cauze. În susținerea acestui motiv de recurs recurenta atașează adresa nr.

458/2003 transmisă de Autoritatea pentru Urmărirea și aplicarea unitară a Legii

nr. 10/2001.

O altă critică se referă la lipsa

calității procesuale pasive a recurentei în prezenta cauză, pentru motivele

invocate inițial prin întâmpinare.

Motivarea recursului nu cuprinde

indicarea temeiului de drept, însă dezvoltarea motivelor de recurs face

posibilă încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în

conformitate cu prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Verificând legalitatea deciziei

recurate, în raport de criticile formulate, se constată că recursul este

nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de apel a făcut o corectă

aplicare a dispozițiilor legale în cauză, respectiv art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, potrivit cărora „în cazul imobilelor cu destinația de locuință,

dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de restituire prin

echivalent se poate face sub forma unor despăgubiri bănești”.

Imobilul pentru care se solicită

despăgubiri a constituit locuința autoarei intimaților și a fost demolată după

ce a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului, astfel că se încadrează

în categoria imobilelor indicate în textul menționat.

Pe de altă parte, este de observat

că obligația impusă Primăria comunei Pătulele constă în emiterea unei noi

decizii care să cuprindă oferta de acordare a despăgubirilor bănești,

urmându-se în continuare procedura prevederilor art. 36 și art. 37 din Legea

nr. 10/2001 și nu la plata efectivă a respectivelor despăgubiri.

Actul atașat recursului, respectiv adresa nr. 458/2003 emisă de

Autoritatea pentru urmărirea aplicării unitare a Legii nr. 10/2001 din cadrul

Ministerului Administrației și Internelor este un act administrativ, uzual în

cadrul procedurii administrative la nivelul Comisiilor constituite în cadrul

primăriilor. Mai mult decât atât, particularitatea imobilului în cauza de față

nu se regăsește printre situațiile limitativ menționate în actul respectiv.

Nu poate fi reținută nici critica vizând lipsa calității procesuale

pasive a recurentei.

Instanța de apel a reținut în mod corect că Prefectura are calitatea

procesuală pasivă în cauză, față de dispozițiile art. 36 și următoarele din

Legea nr. 10/2001 care prevăd atribuții exprese în sarcina prefecturii în

procedura de acordare a despăgubirilor cu caracter reparator, în sensul Legii

nr. 10/2001.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție

urmează a dispune respingerea recursului declarat în cauză, în baza art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Prefectura Județului Mehedinți împotriva deciziei nr. 3375 din 13

octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iulie 2005.