ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3375/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3375/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor
dosarului, se constată următoarele:
Prin sentința nr. 319/M din 9
septembrie 2003 Tribunalul Brașov a admis în parte acțiunea formulată și
precizată de A.S. în contradictoriu cu S.C. P.UTB S.A. Brașov societatea pârâtă
fiind obligată la plata sumei de 202.253 lei daune materiale și 2.000.000 lei
cheltuieli de judecată parțiale, compensând restul cheltuielilor de judecată în
sumă de 1.000.000 lei.
Instanța a luat act de renunțarea
petiționarului la judecarea capătului de cerere privind prima de vacanță și
daunele interese în sumă de 25.000.000 lei.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța a reținut că reclamantul A.S. a fost angajatul societății pârâte în
meseria de lăcătuș mecanic de întreținere în perioada 1 decembrie 1999 – 26 mai
După încetarea contractului de muncă în baza art. 55 lit. b C. muncii,
societatea pârâtă i-a achitat drepturile salariale cu o întârziere de peste 66
zile, cauzându-i reclamantului un prejudiciu de 202.253 lei, la a cărei plată
societatea pârâtă a fost obligată în temeiul art. 162 alin. (4) C. muncii.
Instanța a respins capătul de cerere
referitor la obligarea pârâtei la plata primei de vacanță, deoarece potrivit
art. 55 din contractul colectiv de muncă această primă se acordă doar dacă se
efectuează o tranșă minimă de concediu de 15 zile lucrătoare, fără distincție de
cauzele care au generat neefectuarea acestor tranșe.
Restul pretențiunilor de 25.000.000
lei daune interese și 466.735 lei reprezentând echivalentul concediului
neefectuat au fost respinse.
Instanța a făcut în cauză aplicarea
dispozițiunilor art. 276 C. proc. civ. și compensând parțial onorariile de
avocat a celor două părți a obligat în final societatea pârâtă la 2.000.000 lei
cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, admis în
principiu prin încheierea din 26 februarie 2003 din camera de consiliu, S.C. P.UTB
S.A. a solicitat modificarea sentinței în sensul compensării integrale a
cheltuielilor de judecată, precizând că opoziția sa, s-a manifestat față de
acordarea primei de vacanță și a daunelor interese în sumă de 25.000.000 lei,
în privința pretențiunilor în sumă de 202.253 lei pentru care acțiunea a fost
admisă de instanță, existând un acord deplin.
Recursul este nefondat.
Prin acțiunea introductivă,
reclamantul A.S. a solicitat drepturile bănești pe lunile aprilie mai 2003 cu
daune de întârziere, plata primei de vacanță și daune interese în sumă de
25.000.000 lei.
Pe parcursul procesului, părțile
s-au conciliat și societatea intimată i-a achitat reclamantului drepturile
salariale. Ca urmare, reclamantul a mai pretins doar daunele moratorii și prima
de vacanță.
Cheltuielile de judecată, efectuate
de reclamant s-au ridicat la 3.000.000 lei, fiind dovedite cu chitanța de plată
autorului de avocat. Este adevărat că acțiunea reclamantului a fost admisă în
parte, doar pentru o mică parte din pretențiunile sale, dar aceasta se explică
prin aceea că, pe parcursul procesului, deci după punerea în întârziere a
societății pârâte, părțile s-au conciliat, fiind achitate drepturile salariale
ale reclamantului.
Instanța de fond a făcut în cauză
aplicarea art. 276 C. proc. civ. acordând parțial cheltuielile de judecată
solicitate de reclamant. S-a avut în vedere în stabilirea cuantumului
cheltuielilor de judecată atât poziția societății pârâte exprimată în
întâmpinare, cât și cheltuielile efectuate de aceasta cu ocazia procesului.
În contextual celor arătate, critica
societății recurente este neîntemeiată, recursul acesteia urmând a fi respins
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de pârâta S.C. P. UTB S.A. împotriva sentinței civile nr. 319/M din 9
septembrie 2003 a Tribunalului Brașov, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2004.