ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4411/2007

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 66/F din 4 iunie 2007, Curtea

de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

formulată de reclamantul M.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Economiei și Finanțelor, obligându-1 pe aceasta din urmă la plata către

reclamant a primei de concediu corespunzătoare zilelor de concediu legal de

odihnă de care a beneficiat în anul 2006.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, că normele legale de suspendare a acordării

primei de vacanță contravin prevederilor art. 53 din Constituția României

revizuită și că

suspendarea

exercițiului acestui drept, prin dispozițiile legilor bugetare din anii

2004-2006, nu echivalează cu însăși eliminarea dreptului.

Împotriva acestei soluții,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul Ministerul

Economiei și Finanțelor, prin D.G.F.P. Brașov

,

reiterând apărările invocate în fața instanței de fond și invocând

prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările

dosarului,

cu criticile invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art.304

1

C. proc. civ., Curtea constată

că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Prin Legea nr. 188/1999 s-a instituit dreptul

funcționarilor publici ca, pe lângă indemnizația de concediu, să li se acorde o

primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.

Este adevărat că acordarea primei de vacanță,

instituită prin prevederile legale susmenționate, a fost suspendată în anii

2001 - 2006, prin dispoziții normative succesive, însă, așa cum corect a

reținut și instanța de fond, suspendarea nu echivalează cu eliminarea

dreptului, atâta vreme cât nu există nici o dispoziție legală prin care să fi

fost înlăturată existenta acestuia.

Astfel, dreptul la prima de concediu, stabilit

inițial prin art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 (publicată în M.Of. nr. 600

din 8 decembrie 1999), a fost menținut prin art. 34 alin. (2) din Legea nr.

188/1999, în forma republicată (M. Of. nr. 251 din 22 martie 2004), precum și

prin art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, în forma republicată pentru a

doua oară (M. Of. nr. 365 din 29 mai 2007).

Nu se poate considera, deci, că suspendarea

dreptului în perioada respectivă echivalează cu inexistența sa în cadrul

aceleiași perioade, întrucât s-ar încălca principiul constituțional ce

garantează realizarea drepturilor acordate.

De asemenea, neprevederea în continuare

a acestui drept, recunoscut și garantat, nu poate înlătura existența lui

anterioară pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția României

revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate

restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor art. 1 din Protocolul

nr. 1

adițional la Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

Un astfel

de drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada

pentru care exercițiul său a fost suspendat, întrucât s-ar ajunge la situația,

inadmisibilă, potrivit căreia un drept prevăzut de lege să fie lipsit de

conținut, printr-o îngrădire nelegitimă a exercitării lui.

De aceea,

respectarea principiului încrederii în statul de drept, care

implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera

lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor

situații juridice fictive, face necesar ca

titularii drepturilor recunoscute să

nu poată fi împiedicați de a se

bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins

ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul

Ministerul Economiei și Finanțelor, prin D.G.F.P. Brașov, împotriva sentinței

nr. 66/F din 4 iunie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2007.