ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7/2008

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 803 din 20 martie 2007, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta D.M., în

contradictoriu cu pârâta C.N.P.A.S., obligând-o pe aceasta din urmă la plata

către reclamantă a primei de concediu pe anul 2006, actualizată cu indicele de

inflație la data plății.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că suspendarea

exercițiului dreptului la prima de vacanță, prevăzut de art. 34 alin. (2) din

Legea nr. 188/1999, nu echivalează cu însăși eliminarea acestui drept.

Î

mpotriva

acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs

pârâta C.N.P.A.S., invocând prevederile art. 304 pct. 9 din C.

proc. civ.

și susținând, în esență, că nu a putut proceda la încălcarea actelor normative

prin care a fost suspendată aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea

primelor de concediu pe anii 2001-2006.

Examinând

cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu

criticile invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Prin Legea

nr. 188/1999 s-a instituit dreptul funcționarilor publici ca, pe lângă

indemnizația de concediu, să li se acorde o primă egală cu salariul de bază din

luna anterioară plecării în concediu.

Este

adevărat că acordarea primei de vacanță, instituită prin prevederile legale susmenționate,

a fost suspendată în anii 2001-2006, prin dispoziții normative succesive, însă,

așa cum corect a reținut și instanța de fond, suspendarea nu echivalează cu

eliminarea dreptului, atâta vreme cât nu există nici o dispoziție legală prin

care să fi fost înlăturată existența acestuia.

Astfel,

dreptul la prima de concediu, stabilit inițial prin art. 33 alin. (2) din Legea

nr. 188/1999 (publicată în M. Of. nr. 600/8.12.1999), a fost menținut prin art.

34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, în forma republicată (M. Of. nr. 251/22.03.2004),

precum și prin art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, în forma republicată

pentru a doua oară (M. Of. nr. 365/29.05.2007).

Nu se

poate considera, deci, că suspendarea dreptului în perioada respectivă

echivalează cu inexistența sa în cadrul aceleiași perioade, întrucât s-ar

încălca principiul constituțional ce garantează realizarea drepturilor

acordate.

De

asemenea, neprevederea în continuare a acestui drept, recunoscut și garantat,

nu poate înlătura existența lui anterioară pentru că s-ar contraveni atât art.

53 din Constituția României revizuită (art. 49 din Constituția anterioară)

privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și

reglementărilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Un astfel

de drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care

exercițiul său a fost suspendat, întrucât s-ar ajunge la situația,

inadmisibilă, potrivit căreia un drept prevăzut de lege să fie lipsit de

conținut, printr-o îngrădire nelegitimă a exercitării lui.

De aceea,

respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea

aplicării legilor adoptate, în spiritul și litera

lor,

concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații

juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată

fi împiedicați de a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au

fost prevăzute de lege.

Pentru

motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința

criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta C.N.P.A.S. împotriva sentinței civile nr. 803 din 2

martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 8 ianuarie 2008.