ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4818/2007

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări

sociale, contencios administrativ și fiscal, la data de 14 iunie 2006

reclamantul A.I.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.N.P.A.D.A.S.

obligarea acesteia din urmă la plata sumelor, reprezentând primă de concediu

pentru anii 2004-2005, actualizată cu indicele de inflație, de la data nașterii

dreptului până la data plății efective precum și la plata daunelor interese

potrivit art. 161 alin. (4) C. muncii.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că potrivit art. 34 alin. (2) din Statutul

funcționarilor publici adoptat prin Legea nr. 188/1999, cu modificările

ulterioare, este îndreptățit să primească, pe lângă indemnizația de concediu, o

primă de vacanță, egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în

concediu , care se impozitează separat.

In opinia

reclamantului este îndreptățit la plata primei de concediu întrucât, potrivit

art. 38 C. muncii precum și art. 53 alin. (1) și (2) ( art. 49 în vechea

redactare) din Constituție reiese că, un drept derivând dintr-un raport juridic

de muncă odată câștigat, nu poate fi anulat.

Pârâta, prin

întâmpinare, a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței,

solicitând admiterea excepției și declinarea competenței în favoarea

Tribunalului Bacău.

Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 3587 din 8 august 2006, a admis excepția

necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalul Bacău.

Investit cu

soluționarea cauzei, Tribunalul Bacău, secția civilă, prin încheierea

pronunțată în data de 27 octombrie 2006, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o

spre competentă soluționare la Tribunalul Bacău, secția comercială și

contencios administrativ. La pronunțarea hotărârii a avut în dispozițiile art. 91

din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, introdus prin

Legea nr. 251 din 23 iunie 2006, litigiile care au ca obiect drepturi bănești

aferente muncii prestate de funcționar public în baza raporturilor de serviciu,

sunt de competența instanței de contencios administrativ.

Prin sentința

civilă nr. 23 pronunțată în data de 26 ianuarie 2007, Tribunalul Bacău, secția

comercială si contencios administrativ, a admis excepția necompetenței

teritoriale a instanței, și, în temeiul art. 158 C. proc. civ.

coroborat cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

a

declinat competența de soluționare a cauzei din favoarea Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios

administrativ și fiscal. In temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a dispus

înaintarea dosarului la înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea

conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Bacău și Tribunalul

București.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia

nr. 1505 din 12 martie 2007, a stabilit competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamantul A.I.V. și C.N.P.A.D.A.S. În favoarea Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 1550 din 6 iunie 2007 a respins excepția de nelegalitate și

neconstituționalitate invocată de reclamant, a admis în parte acțiunea

formulată de reclamant și a obligat pârâta C.N.P.A.D.A.S. la plata către

reclamant a sumelor

reprezentând prime de

concediu pentru anii 2004, 2004 și 2006 actualizată cu

rata de inflație

la data plății efective.

Totodată, a

respins capătul de cerere privind daunele interese, ca neîntemeiat.

Pentru a se

pronunța astfel, instanța de fond a reținut, pe de o parte, că reclamantul are

calitatea de funcționar public, calitate probată cu acte, având dreptul la o

primă de concediu potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999. A mai

reținut că , deși, plata acestui drept a fost suspendată în mod succesiv prin

legile anuale de aprobare a bugetului de stat , acest fapt nu echivalează cu

înlăturarea însuși a acestui drept.

Pe de altă

parte, instanța de fond, verificând excepția dreptului la acțiune pentru

perioada 2001-2002,a arătat că aceasta nu operează întrucât suspendarea

dreptului la plata primelor de concediu face inoperantă curgerea termenului de

prescripție conform art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958 . Totodată, a

respins excepțiile invocate de reclamant ca inadmisibile, întrucât prevederile

normative criticate, nu erau în vigoare.

În ceea ce

privește capătul de cerere privind daunele interese, instanța a constat că nu

sunt îndeplinite condițiile art. 161 alin. (4) C. muncii, respingându-1 ca

atare.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta C.N.P.A.D.A.S.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile

art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs se susține că instanța de fond a aplicat greșit legea în

cauza dedusă judecății, neobservând că potrivit prevederilor art. 34 alin. (2)

din Legea nr. 188/1999 republicată, funcționarul public are dreptul la o primă

de concediu, totuși, acordarea primei a fost suspendată în perioada 2003 -2004

în temeiul legilor bugetului bugetare care s-au succedat. De altfel, legile

respective au fost adoptate și promulgate în condițiile prevăzute de

Constituție, astfel încât aplicarea lor este obligatorie inclusiv

funcționarilor publici.

Intimatul-reclamant

nu a formulat întâmpinare în cauză.

Examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului,

de

motivele invocate de

recurentă, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

l

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Este de

necontestat că prin Legea nr. 188/1999 s-a instituit dreptul funcționarilor

publici ca pe lângă indemnizația de concediu să li se acorde o primă egală cu

salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.

Totodată, prin

dispoziții succesive acordarea primei de vacanță a fost suspendată în anii

2003-2004. Astfel, cum corect a reținut instanța de fond înalta Curte constată

că suspendarea dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât timp nu

există nicio dispoziție legală prin care să fi fost înlăturată existența

acestuia.

Dreptul la prima

de concediu stabilit inițial prin art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 s-a

menținut prin art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată precum și

prin art. 35 alin. (2) din aceeași lege.

Mai mult decât

atât, neprevederea în continuare a acestui drept recunoscut și garantat nu

poate înlătura existența lui anterioară întrucât contravine atât art. 53 din

Constituția României revizuită privind cazurile când se poate restrânge exercițiul

unui drept, cât și reglementărilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la

Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Apreciind în mod

judicios că prin dispozițiile conținute în legile bugetare invocate de pârâtă a

fost restrâns exercițiul unui drept legitim al funcționarilor publici și că

această măsură nu este proporțională cu situația care a determinat-o, în sensul

art. 53 alin. (1) și (2) din Constituția României, revizuită, cu consecința

admiterii în parte a acțiunii reclamantului, Curtea de Apel a pronunțat o

hotărâre temeinică și legală.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta C.N.P.A.D.A.S. împotriva sentinței civile nr. 1550

din 6 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie

2007.