ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3265/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 19

februarie 2007, reclamantul R.C. a solicitat obligarea pârâtei C.N.P.A.D.S. la

plata sumei reprezentând prima de concediu aferentă anului 2006, actualizată cu

indicele de inflație la data plății efective.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că, în calitate de funcționar public, are dreptul pentru anul 2006, să

primească o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în

concediu, conform art. 34 din Legea nr. 188/1999 republicată.

Reclamantul a mai arătat că drepturile

privind prima de concediu au fost suspendate prin legile bugetului asigurărilor

sociale de stat aferente perioadei 2001 – 2005, dar suspendările dispuse și-au

încetat aplicabilitatea de la 1 ianuarie 2006, dată de la care este îndreptățit

să primească prima de vacanță, pentru care pârâta a refuzat nejustificat

cererea sa.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 823 din 21

martie 2007, prin care a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească

reclamantului sumele cuvenite cu titlul de primă de vacanță pe perioada 2006,

actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la

data plății efective.

Instanța de fond a constatat că acțiunea

este întemeiată, întrucât reclamantul, în calitate de funcționar public al

instituției pârâte, are dreptul, conform art. 34 din Legea nr. 188/1999

republicată, la acordarea primei de concediu pentru anul 2006, când și-au încetat

aplicabilitatea prevederile referitoare la suspendarea acestui drept cuprinse

în O.U.G. nr. 33/2001 și în legile bugetului asigurărilor sociale de stat din

perioada 2001 – 2005.

Împotriva acestei sentințe, a declarat

recurs pârâta C.N.P.A.D.S., solicitând modificarea hotărârii atacate în baza

art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., în sensul respingerii acțiunii formulate de

reclamant.

Recurenta a criticat aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 188/1999 republicată privind dreptul

funcționarilor publici la prima de concediu, cu motivarea că instanța de fond

nu a avut în vedere suspendarea aplicării acestor prevederi legale prin art. III

din O.U.G. nr. 33/2001 și prin legile bugetare anuale din perioada 2001 – 2005.

Analizând actele și lucrările dosarului,

în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Conform art. 34 din Legea nr. 188/1999 republicată,

funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă

egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează

separat.

Acordarea acestui drept a fost suspendată

prin art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 33/2001 până la data de 1 ianuarie 2002

și ulterior, până la data de 31 decembrie 2005 prin legile bugetului

asigurărilor sociale de stat adoptate în perioada 2002-2005.

Instanța de fond a constatat corect că

prevederile legale privind suspendarea acordării primei de concediu nu mai

produc efecte juridice după data de 1 ianuarie 2006, dată de la care intimatul

este îndreptățit la valorificarea dreptului său recunoscut de statutul

funcționarilor publici.

Domeniul de aplicare a actelor normative

de suspendare a acordării primei de concediu a fost determinat expres în

cuprinsul lor, astfel încât după data de 1 ianuarie 2006 nu există un temei

legal pentru refuzul recurentei de a aplica dispozițiile art. 34 din Legea nr. 188/1999,

republicată, în sensul plății către intimat a sumelor corespunzătoare acestui

drept.

De altfel, recurenta nici nu a invocat

existența unui asemenea temei juridic după data de 1 ianuarie 2006 și nu a

argumentat în drept susținerile sale privind nelegalitatea hotărârii pronunțate

de instanța de fond.

În consecință, nefiind motive de casare

sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul

recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.N.P.A.D.S.

împotriva sentinței civile nr. 823 din 21 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27

iunie 2007.