ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2276/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M.N.N.împotriva deciziei nr. 86 din 12 iunie 2002 a Curții de Apel Craiova – secția civilă. La apelul nominal au lipsit recurentul-reclamant și intimații-pârâți Primăria comunei Dănești, Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Procedura completă. Nefiind formulate alte cereri Curtea reține cauza pentru soluționare. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 29 noiembrie 2001 la Tribunalul Gorj reclamantul M.N.N.a chemat în judecată Primăria comunei Dănești și Statul Român prin Ministerul Finanțelor pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora să-i achite suma de 301.145.000 lei ce reprezintă contravaloarea unor bunuri confiscate pe care le enumeră.

În motivare a arătat că bunurile a căror contravaloare o cere împreună cu alte bunuri ce le indică au fost confiscate conform procesului verbal din 15 decembrie 1951 și respectiv luate cu forța la date pe care le indică de asemenea. Deși pentru bunurile respective a formulat notificare în baza Legii 10/2001 nu s-a dispus printr-o hotărâre despăgubirea sa. Prin sentința nr. 290 din 13 decembrie 2001 Tribunalul Gorj a respins acțiunea. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că bunurile menționate și notificarea nu fac obiectul Legii 10/2001. Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat apel susținând că i s-a respins acțiunea în mod greșit , hotărârea este netemeinică și nelegală, beneficiază de dispozițiile Legii 10/2001 și Legea 213/1998.

Prin decizia nr. 86 din 12 iunie 2002 Curtea de Apel Craiova a respins apelul reținând în esență că cererea nu poate fi încadrată în prevederile Legii 10/2001. Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 4, 7, 8, 9, 10 și 11 C.proc.civ.și criticând hotărârea în esență pentru că greșit s-a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 10/2001. Recursul nu este fondat și urmează a fi respins ca atare. Analizarea motivelor de recurs urmează a fi făcută global pentru tratarea lor unitară. Prin acțiune reclamantul a solicitat despăgubiri în baza Legii 10/2001 reprezentând contravaloarea bunurilor mobile ce au fost confiscate de către stat printr-un proces verbal din 15 decembrie 1951. Prin sentința nr. 80 din 7 ianuarie 1952 a Tribunalului Gorj s-a dispus achitarea inculpatului M.N., punerea acestuia în libertate și ridicarea sechestrului aplicat asupra bunurilor acestuia prin procesul verbal menționat mai sus.

Cererea reclamantului nu se încadrează în prevederile Legii 10/2001. La art. 1 din Legea 10/2001 se prevede că se restituie de regulă în natură sau prin echivalent imobilele preluate în mod abuziv de către stat sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1988 precum și cele preluate de stat în baza Legii nr.139/1940 privind rechizițiile. În art. 6 alin. 2 al aceleiași legi se arată că prin imobile se înțelege terenul, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții. Bunurile mobile menționate în acțiune și notificarea nu fac obiectul Legii 10/2001.

De altfel, reclamantul a primit răspuns la notificare (fila 23 din dosarul nr.3318/2002 Curții Supreme de Justiție). Solicitarea contravalorii unor bunuri mobile sechestrate poate constitui obiectul unei acțiuni civile pe calea dreptului comun. Așa fiind, ambele instanțe au pronunțat hotărâri legale și temeinice, recursul se privește a fi nefondat urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.N.N.împotriva deciziei 86 din 12 iunie 2002 a Curții de Apel Craiova – secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2003.