ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2276/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2276/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul
M.N.N.împotriva deciziei nr. 86 din 12 iunie 2002 a Curții de Apel Craiova
– secția civilă.
La apelul
nominal au lipsit recurentul-reclamant și intimații-pârâți Primăria comunei
Dănești, Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj și Statul Român prin
Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura
completă.
Nefiind
formulate alte cereri Curtea reține cauza pentru soluționare.
C U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată la 29 noiembrie 2001 la Tribunalul Gorj reclamantul M.N.N.a chemat
în judecată Primăria comunei Dănești și Statul Român prin Ministerul Finanțelor
pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora să-i
achite suma de 301.145.000 lei ce reprezintă contravaloarea unor bunuri confiscate
pe care le enumeră.
În motivare a
arătat că bunurile a căror contravaloare o cere împreună cu alte bunuri ce le
indică au fost confiscate conform procesului verbal din 15 decembrie 1951 și
respectiv luate cu forța la date pe care le indică de asemenea. Deși pentru
bunurile respective a formulat notificare în baza Legii 10/2001 nu s-a dispus
printr-o hotărâre despăgubirea sa.
Prin sentința
nr. 290 din 13 decembrie 2001 Tribunalul Gorj a respins acțiunea.
Pentru a
hotărî astfel instanța a reținut că bunurile menționate și notificarea nu fac
obiectul Legii 10/2001.
Împotriva
acestei hotărâri reclamantul a formulat apel susținând că i s-a respins
acțiunea în mod greșit , hotărârea este netemeinică și nelegală, beneficiază de
dispozițiile Legii 10/2001 și Legea 213/1998.
Prin decizia
nr. 86 din 12 iunie 2002 Curtea de Apel Craiova a respins apelul reținând în
esență că cererea nu poate fi încadrată în prevederile Legii 10/2001.
Împotriva
acestei decizii reclamantul a formulat recurs invocând dispozițiile art. 304
pct. 4, 7, 8, 9, 10 și 11 C.proc.civ.și criticând hotărârea în esență pentru că
greșit s-a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 10/2001.
Recursul nu
este fondat și urmează a fi respins ca atare. Analizarea motivelor de recurs
urmează a fi făcută global pentru tratarea lor unitară.
Prin acțiune
reclamantul a solicitat despăgubiri în baza Legii 10/2001 reprezentând
contravaloarea bunurilor mobile ce au fost confiscate de către stat printr-un
proces verbal din 15 decembrie 1951.
Prin sentința
nr. 80 din 7 ianuarie 1952 a Tribunalului Gorj s-a dispus achitarea
inculpatului M.N., punerea acestuia în libertate și ridicarea sechestrului
aplicat asupra bunurilor acestuia prin procesul verbal menționat mai sus.
Cererea
reclamantului nu se încadrează în prevederile Legii 10/2001.
La art. 1 din
Legea 10/2001 se prevede că se restituie de regulă în natură sau prin
echivalent imobilele preluate în mod abuziv de către stat sau de orice alte
persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1988 precum și cele
preluate de stat în baza Legii nr.139/1940 privind rechizițiile.
În art. 6
alin. 2 al aceleiași legi se arată că prin imobile se înțelege terenul, cu sau
fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod
abuziv precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste
construcții.
Bunurile
mobile menționate în acțiune și notificarea nu fac obiectul Legii 10/2001.
De altfel,
reclamantul a primit răspuns la notificare (fila 23 din dosarul nr.3318/2002
Curții Supreme de Justiție).
Solicitarea
contravalorii unor bunuri mobile sechestrate poate constitui obiectul unei
acțiuni civile pe calea dreptului comun.
Așa fiind,
ambele instanțe au pronunțat hotărâri legale și temeinice, recursul se
privește a fi nefondat urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul
M.N.N.împotriva deciziei 86 din 12 iunie 2002 a Curții de Apel Craiova – secția
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2003.