ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 663/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 29

noiembrie 2001, M.N. a solicitat instanței, în contradictoriu cu Primăria

Comunei Dănești, Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Dănești și

Comisia Județeană Gorj, să oblige pârâta de a-i restitui în natură suprafața de

13 ha teren extravilan, situat în punctul numit „Podul Zlastului”, în legătură

cu care a formulat notificarea din 16 august 2001, la care nu a primit răspuns.

Investit cu soluționarea litigiului,

Tribunalul Gorj, secția civilă, prin sentința nr. 287 din 12 decembrie 2001, a

respins cererea ca prematură, cu motivarea că în cauză nu s-a emis încă o

dispoziție, conform cu art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Craiova, secția civilă, care, prin decizia nr. 49 din 9 aprilie 2002, a

respins ca nefondat apelul reclamantului.

Recursul declarat în cauză de

reclamant a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin

decizia nr. 5293 din 10 decembrie 2003, a casat ambele hotărâri și a trimis

cauza spre rejudecare tribunalului, reținând că nu s-au administrat probe

concludente din care să rezulte regimul juridic al nemișcătorului revendicat,

locul situării acestuia (intravilanul sau extravilanul localității) precum și

situația lui actuală, în sensul că este liber sau ocupat de construcțiile unor

terți sau dacă pentru acest bun s-a constituit în tot sau numai în parte,

dreptul de proprietate, în temeiul unor legi anterioare.

În rejudecare, Tribunalul Gorj,

secția civilă, prin sentința nr. 293 din 19 octombrie 2004, a respins cererea,

reținând că terenul menționat de reclamant în notificarea emisă către Primăria

Dănești, face parte din extravilanul localității, în cauză fiind aplicabile

dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

De altfel, se mai arată, imobilul a

fost solicitat și în baza Legii nr. 18/1991, în legătură cu acesta fiind emis

procesul-verbal de punere în posesie înregistrat sub nr. 1001 din 30 aprilie

2004, astfel cum în mod corect s-a reținut și prin decizia nr. 59 din 18 septembrie

2001, prin care a fost respinsă notificarea celui în cauză.

În esență cu aceeași motivare,

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 2865 din 2 noiembrie

2005 a respins ca nefondat apelul reclamantului.

În cauză a declarat recurs în termen

legal, reclamantul M.N. N. care, fără a indica temeiul pe care-și fundamentează

calea extraordinară de atac susține în esență că hotărârile sunt greșite

întrucât deși a solicitat terenul și în baza legilor fondului funciar, acesta

nu i-a fost restituit, situație în care, se putea face aplicațiunea Legii nr.

10/2001, avându-se în vedere caracterul de complinire al acesteia.

Instanța apreciază că dezvoltarea

motivelor de recurs face posibilă încadrarea acestora în temeiul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul se privește ca nefondat,

urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, în redactarea ulterioară republicării, urmare

modificărilor și completărilor aduse prin Legea nr .247/2005, în vigoare la

data pronunțării hotărârii atacate, nu intră sub incidența acestui act

normativ, terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării

abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este

reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată cu

modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000, pentru

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor

forestiere, solicitate potrivit prevederilor legilor fondului funciar.

Textul invocat delimitează deci

sfera de aplicare a legii, de cea a unor alte acte normative cu caracter

reparatoriu, rezervându-se unor anumite categorii de imobile, incidențe unor

reglementări distincte.

Este adevărat că domeniul de

reglementare al legii are și caracter de complinire în raport cu celelalte acte

normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul

funciar, însă acesta acoperă doar acele terenuri din intravilanul localităților

care, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu au fost

restituite integral persoanelor îndreptățite.

În speță, din probele administrate

rezultă că întreaga suprafață de teren în legătură cu care s-a formulat

notificarea nr. 492/2001 este situată în extravilanul comunei Dănești, județul

Gorj și a fost solicitată prin cererile formulate în baza legilor fondului

funciar (a se vedea în acest sens, raportul de expertiză tehnică efectuat în

cauză, la care reclamantul nu a formulat obiecțiuni, fila 143, dosar 469/2004

al Tribunalului Gorj).

Tot astfel, la interogatoriul luat

de prima instanță (fila 58 dosar fond) reclamantul recunoaște că terenul este

situat în extravilanul localității, localizare care, în sine, atrage incidența

dispozițiilor art. 8 alin. (1) din lege.

Tot prin raportul de expertiză

efectuat în cauză se precizează că, în vederea soluționării cererilor de

restituire a aceluiași teren, formulate de reclamant în temeiul legilor

fondului funciar, pârâta Primăria comunei Dănești a emis procesul-verbal de

punere în posesie nr. 1001 din 30 aprilie 2004, pe care l-a înaintat Oficiului

Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie Gorj, în vederea completării

titlului de proprietate, procedura de restituire fiind în curs de derulare.

Așa fiind, recursul urmează a se

respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul

M.N. împotriva deciziei nr. 2865 din 2 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie

2008.