ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8036/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8036/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Dolj la 10 ianuarie 2007, reclamantele S.M.C. și D.O.M. au solicitat

anularea dispozițiilor nr. 27716 din 23 noiembrie 2006, emise de Primarul

Municipiului Craiova, prin care le-a fost respinse cererea de restituire în

natură a imobilului situat în Craiova, în suprafața de 5800 mp.

În motivarea acțiunii, reclamantele

au arătat că, în mod eronat, pârâta Primăria Municipiului Craiova, a reținut

prin dispoziția contestată, că nu au făcut dovada calității de persoane

îndreptățite la restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent, în sensul art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, deși în anexă la

notificare au depus toate actele de stare civilă precum și pe cele care fac dovada

dreptului de proprietate.

S-a arătat că, în prezent, imobilul

este liber de construcții și neafectat de detalii de sistematizare, putând fi

restituit în natură.

La data de 4 aprilie 2007, a

formulat cerere de intervenție în interes propriu B.O.A., solicitând

respingerea contestației formulate de reclamante, întrucât prin contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2333 din 27 septembrie 2005,

reclamantele S.C.M. și D.O.M. au cumpărat de la numita C.M., în cotă de câte

½, drepturile cuvenite acesteia cu privire la restituirea în temeiul

Legii nr. 10/2001 a terenului situat în Craiova, județul Dolj, în suprafață de

9525 mp, pentru care s-a depus notificarea nr. 187/N/2001.

S-a susținut astfel că, deși în

notificarea menționată și în dispoziția contestată s-a făcut referire la

restituirea imobilului situat în Craiova, prin acțiune, reclamantele tind la

valorificarea unui drept privind restituirea în natură sau acordarea de măsuri

reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, județul Dolj.

Intervenientul și-a motivat

interesul în promovarea cererii de intervenție prin faptul că reclamantele din

prezenta cauză sunt și reclamante în dosarul nr. 1189/63/2006, aflat pe rolul

Tribunalului Dolj, secția civilă, în care au solicitat constatarea nulității

absolute a dispoziției nr. 10582 din 1 iulie 2005, emise de Primarul

Municipiului Craiova, prin care a fost soluționată notificarea nr. 108/N/2002,

privind restituirea imobilului situat în Craiova.

Referitor la fondul cauzei,

intervenientul a motivat că reclamantele nu au făcut dovada cu acte a dreptului

de proprietate pentru imobilul situat în Craiova, care a făcut obiectul

notificării nr. 197/N/2001, depuse de petenta C.M.

În cauză a fost introdusă și C.M.,

petenta care a formulat notificarea nr. 187/ N din 6 iunie 2001.

Tribunalul Dolj, prin sentința

civilă nr. 456 din 23 mai 2007, a respins acțiunea formulată de reclamantele

S.M.C. și D.O.M. în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Craiova,

Primăria Municipiului Craiova și C.M.

A fost respinsă cererea de

intervenție în interes propriu formulată de intervenientul B.O.A.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că nici reclamantele și nici cesionara C.M. nu au

făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului situat în Craiova, a

cărui restituire au solicitat prin notificarea nr. 187/N/2001, din actele

depuse la dosar nerezultând nici amplasamentul terenului și nici temeiul legal

al dobândirii de către C.C. și C.M.

De asemenea, s-a avut în vedere că

nici din adeverința fără număr din anul 1994 (Fila 20 dosar), eliberată de

Primăria Municipiului Craiova, la solicitarea numitei C.M., nu rezultă că

autoarea V.E. (mătușa notificatoarei) a deținut imobilul solicitat prin

notificarea nr. 187/N/2001, situat în Municipiul Craiova.

S-a mai reținut că prin cererea

înregistrată sub nr. 50378 din 27 iunie 2006 la Primăria Municipiului Craiova,

adresată Autorității pentru Aplicarea Unitară a Legii nr. 10/2001 și a Legii

nr. 247/2005, s-a constatat că reclamantele S.C.M. și D.O.M. se referă la o

suprafață totală de 15.325 mp și la amplasamente diferite pe raza Municipiului

Craiova, care nu se regăsesc în contractul de vânzare-cumpărare autentificat

sub nr. 2333 din 27 septembrie 2005 la Biroul Notarului Public I.V.

Cu privire la cererea de intervenție

s-a constatat că aceasta este lipsită de interes, având în vedere

considerentele reținute în respingerea acțiunii reclamantelor.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamantele S.M.C., D.O.M. și pârâta C.M., criticând-o ca

nelegală și netemeinică pentru greșita reținere a împrejurării că nu ar fi

făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de persoane îndreptățite

la restituirea terenului în discuție.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 916 pronunțată la 13 decembrie 2007, a admis apelul

declarat de reclamante și de pârâta C.M., a desființat sentința apelată și a

trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut că din actele de stare civilă depuse la dosar

rezultă că numita C.M. este fiica F.S., soră cu V.E. (în prezent decedată),

căsătorită cu V.G., care a deținut terenul a cărui restituire s-a solicitat

conform actului de partaj voluntar nr. 3166 din 10 octombrie 1934.

Ca atare s-a apreciat că pârâta C.M.

are calitatea de persoană îndreptățită conform art. 4 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, în calitate de nepoată a defunctei V.E., soția supraviețuitoare a

fostului proprietar V.G.

S-a apreciat că din adeverințele

depuse la prima instanță a rezultat existența unei suprafețe de teren

(curți-construcții) în intravilan, str. C. nr. 101 astfel cum rezultă din

procesul verbal din 7 aprilie 1969, preluată în mod abuziv de la V.G., V.E. și

G.I.

Instanța de apel a considerat că

soluția instanței de fond a nesocotit aceste indicii și, în lipsa manifestării

rolului activ potrivit art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., nu s-au

administrat probe din care să rezulte amplasamentul terenului în vederea

restituirii în natură, dacă aceasta este posibilă. Astfel s-a constatat că s-a

rezolvat procesul fără a se intra în cercetarea fondului, astfel că se impune

aplicarea art. 297 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva deciziei menționate au

declarat recurs intervenientul B.O.A. și pârâții Primarul Municipiului Craiova

și Primăria Municipiului Craiova.

Recurentul-intervenient B.O.A. a

criticat decizia ca nelegală, susținând că instanța de apel s-a aflat în eroare

atunci când a reținut că s-a formulat cerere de restituire pentru imobilul din

str. C. nr. 101, deși prin notificare s-a solicitat restituirea în natură a

terenului de 5800 mp din Str. C. nr. 8.

Recurentul a criticat decizia și

pentru greșita reținere a calității de moștenitoare a pârâtei C.M., întrucât,

așa cum rezultă din certificatul de moștenitor depus la dosar, unica

moștenitoare a defunctei V.E. este N.E.

Prin recursul declarat, pârâții

Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova, au criticat

decizia atacată ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și

9 C. proc. civ.

Critica formulată prin primul motiv

de recurs a vizat împrejurarea că actele menționate de instanța de apel ca

dovedind dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat prin notificare și

calitatea de persoană îndreptățită a persoanei care pretinde dreptul în

conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) și ale art. 23 din Legea

nr. 10/2001, nu au fost anexate notificării nr. 187/N/2001, astfel că

autoritatea locală s-a aflat în imposibilitate de a restitui în natură imobilul

sau de a propune acordarea de despăgubiri, conform prevederilor art. 36 din

același act normativ.

S-a susținut că din cuprinsul

notificării și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă în mod

neîndoielnic că imobilul notificat este cel situat în str. C. nr. 8, în

suprafață de 5800 mp, neexistând nicio altă notificare pentru imobilul din str.

C. nr. 79 sau nr. 101, pentru suprafața de 9525 mp, astfel cum pretind

reclamantele și nu se menționează în contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 2333 din 17 aprilie 2005.

S-a arătat totodată că decizia

recurată conține motive contradictorii, atât în ceea ce privește dovada

dreptului de proprietate cât și a calității de persoană îndreptățită.

Astfel, deși instanța de apel a

considerat ca fiind dovedit cu acte dreptul de proprietate, a enumerat doar

adeverințe și un proces-verbal de preluare, care nu constituie titluri de

proprietate și se referă la imobile și suprafețe diferite.

Mai mult s-a criticat decizia

întrucât deși s-a motivat că terenul ar avea destinația de curți-construcții și

s-ar afla în intravilanul Municipiului Craiova, nu s-a făcut nicio referire la

actele dosarului care precizează că doar suprafața de 800 mp din str. C. nr. 79

avea această destinație, restul suprafeței de 2,40 ha având destinația de teren

arabil.

În faza recursului, intimatele

S.M.C. și D.O.M. au depus la dosar actul de partaj voluntar încheiat la 10

octombrie 1934, notificarea înregistrată la Primăria Municipiului Craiova sub

nr. 228350 din 30 noiembrie 2000, notificarea înregistrată sub nr. 187/N/2001,

extrasul din registrul agricol din anii 1959-1962 și certificatul de grefă din

dosarul nr. 7963.3/215/2006 al Tribunalului Dolj.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea va reține că recursul declarat de intervenientul B.O.A. este

inadmisibil, având în vedere că acesta nu a declarat apel împotriva sentinței

civile nr. 456 din 23 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj și nici nu a

formulat cerere de aderare la apelul celorlalte părți în condițiile art. 293 C.

proc. civ.

Totodată, Curtea va reține că prima

instanță, deși a comunicat părților cererea de intervenție formulată de B.O.A.

la 4 aprilie 2007 iar prin încheierea de la termenul din 25 aprilie 2007 (fila

76 dosar fond) a amânat cauza pentru a pune în discuție admisibilitatea în

principiu, ulterior nu s-a pronunțat asupra acesteia în condițiile art. 52 C.

proc. civ.

Deși intervenientului i-a fost

respinsă cererea de intervenție în interes propriu prin sentința primei

instanțe, fără a se fi discutat admisibilitatea în principiu, acesta nu a

înțeles să atace hotărârea tribunalului, astfel că prezenta cerere de recurs

este inadmisibilă.

În ceea ce privește recursul

declarat de pârâții Primăria și Primarul Municipiului Craiova, examinând

criticile aduse deciziei recurate, Curtea va constata că recursul este fondat

pentru considerentele ce succed:

Prin notificarea înregistrată la

Biroul Executorului Judecătoresc T.N.C. și T.B. sub nr. 187/N/2001, petenta

C.M. a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 5800 mp

situat în Craiova, str. C. nr. 8 (Complex Dacia Valea Roșie), în calitate de

moștenitoare a defunctei V.E.

Prin dispoziția contestată, nr.

27716 din 23 noiembrie 2006, Primarul Municipiului Craiova a respins

notificarea prin care s-a solicitat restituirea în natură a acestui imobil,

situat în str. C. nr. 8, reținând că nici notificatoarea și nici dobânditoarea

drepturilor ce decurg din notificarea cesionarei (C.M.), respectiv

reclamantele, nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite în sensul

prevederilor art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, și nici dovada dreptului

de proprietate asupra imobilului solicitat.

Deși prin notificare s-a solicitat

restituirea în natură a imobilului situat în str. C. nr. 8, actele depuse în

dovedirea acesteia se referă la terenuri situate în str. C. nr. 79 (adeverința

de la fila 10, 20 dosar fond) și extrasul din registrul agricol pe anii 1959 –

1962), str. C. nr. 101 (procesul verbal de la fila 21).

Actul de partaj voluntar invocat de

intimate în susținerea contestației vizează ieșirea din indiviziune asupra

imobilului din str. C. nr. 79 și 81, fost nr. 177.

Prin cererea adresată Primarului

Municipiului Craiova și înregistrată sub nr. 228350 din 30 noiembrie 2005 (fila

67 dosar fond), anterior emiterii dispoziției contestate, C.M. a solicitat

restituirea în natură a terenului în suprafața de 15.235 mp, situat în str. C.

nr. 101 (fost nr. 79 stradal), Complex Dacia, Valea Roșie, ce a aparținut

defunctei V.E.

Prin aceeași cerere petenta a

precizat că din acest teren a cesionat 9525 mp, pentru care a depus notificare,

reclamantelor.

Având în vedere înscrisurile

menționate, Curtea va constata că instanța de apel a reținut că reclamantele au

calitatea de persoane îndreptățite la restituirea în natură sau prin echivalent

în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, ca succesoare cu titlu

particular ale petentei C.M., în baza unui probatoriu insuficient.

De asemenea, s-a considerat că

adeverințele depuse la dosar (filele 41 – 45 dosar fond) și procesul verbal de

preluare din 7 aprilie 1969, fac dovada dreptului de proprietate al foștilor

proprietari V.G. și V.E., însă cu privire la un alt teren decât cel solicitat

prin notificare, respectiv pentru terenul din str. C. nr. 101, fără a se fi

stabilit, în prealabil, identitatea dintre acest din urmă teren și cel

solicitat prin notificare, situat în str. C. nr. 8.

Ca atare, Curtea va constata că se

impune suplimentarea probatoriului pentru a se stabili dacă terenul ce a făcut

obiectul notificării, situat în str. C. nr. 8 (Complex Dacia Valea Roșie), face

parte din terenul situat, conform actului de partaj voluntar din 10 octombrie

1934, încheiat între G.V. și M.D., în str. C. nr. 79 și 81 (fost nr. 177).

Se impune astfel efectuarea unei

expertize tehnice care să lămurească situația de fapt, respectiv identitatea

dintre imobilul ce face obiectul notificării nr. 187/N/2001 și cel menționat în

titlul de proprietate invocat de reclamantele-intimate, având în vedere și

celelalte înscrisuri depuse la dosar, respectiv adeverințele eliberate de

Primăria Municipiului Craiova și extrasele din registrul agricol, cu referire

la terenul intravilan din Str. C. nr. 79, ce a aparținut defunctei V.E.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. se va admite recursul declarat de

pârâții Primăria Municipiului Craiova și Primarul Municipiului Craiova și se va

casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de B.O.A.

împotriva deciziei civile nr. 916 din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel

Craiova, secția civilă, ca inadmisibil.

Admite recursul declarat de pârâții

Primăria Municipiului Craiova și Primarul Municipiului Craiova împotriva

aceleiași decizii, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la

aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie

2008.