ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6514/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6514/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul

Tribunalului Dolj la 10 ianuarie 2007,

reclamantele

S.M.Q. și D.O.M. au solicitat anularea dispoziției nr. 27716 din 23 noiembrie

2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova, prin care s-a respins cererea de

restituire în natură a imobilului situat în Craiova, str. Caracal, în suprafață

de 5.800 m.p.

În motivarea

acțiunii reclamantele au arătat că, în mod eronat, pârâta Primăria Municipiului

Craiova a reținut prin dispoziția contestată că nu s-a făcut dovada calității

de persoane îndreptățite la restituirea în natură sau acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent, în sensul art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001.

S-a mai arătat de asemenea că imobilul este liber de construcții și neafectat

de detalii de sistematizare, putând fi restituit în natură. La data de 4

aprilie 2007, a formulat cerere de intervenție în interes propriu B.O.A.,

solicitând respingerea contestației, întrucât prin contractul de vânzare

autentificat din 27 septembrie 2005, reclamantele au cumpărat de la G.M., în

cotă de câte V2, drepturile cuvenite acesteia cu privire la restituirea în

temeiul Legii nr. 10/2001, a terenului situat în Craiova, str. Caracal, în

suprafață de 9.525 m.p., pentru care s-a depus notificarea nr. 187/18/2001 și

deși în notificarea menționată și în dispoziția contestată s-a făcut referire

la restituirea imobilului de la numărul 8, prin acțiune se tinde la

valorificarea unui drept privind restituirea în natură sau acordarea de măsuri

reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, str. Caracal nr. 101 ce aparține

intervenientului. In cauză a fost introdusă și S.M.Q., care este titulara

notificării nr. 187/ N din 6 iunie 2002.

Tribunalul

Dolj prin sentința chila nr. 456 din 23 mii 2007

a respins atât acțiunea reclamantelor cât și cererea de

intervenție în interes propriu formulată de intervenientul B.O.A.

Pentru a

hotărî astfel,

s-a

reținut că nici reclamantele și nici cesionara S.M.Q. nu au făcut dovada

dreptului de proprietate pentru imobilul situat în Craiova, str. Caracal, iar

cu privire la cererea de intervenție s-a reținut că aceasta este lipsită de

interes, având în vedere considerentele reținute în respingerea acțiunii

reclamantelor.

împotrivi

acestei sentințe

au

declarat apel reclamantele și pârâta S.M.Q., criticând-o ca nelegală și

netemeinică în sensul că, greșit s-a reținut faptul că prin probele

administrate în cauză nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate și a

calității de persoane îndreptățite la restituirea terenului supus analizei.

Curtea de Apel

Craiova prin decizia nr. 916 din 13 decembrie 2007,

a admis apelul reclamantelor și a

trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pe motiv că nu s-au administrat

probe pentru a se stabili amplasamentul terenului și situația juridică a

acestuia.

Împotrivi acestei

hotărâri

au declarat

recurs intervenientul B.O.A. și pârâții Primăria Municipiului Craiova, Primarul

Municipiului Craiova.

Înalta Curte

de Casație și Justiție prin decizia nr. 8036 din 12 decembrie 2008,

a respins ca inadmisibil recursul

declarat de intervenientul B.O.A. , a admis recursul declarat de pârâți, a

casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova. A

constatat instanța supremă că, deși prin notificare s-a solicitat restituirea

în natură a imobilului situat în str. Caracal, actele depuse în dovedirea

cererii se referă la terenuri situate în str. Caracal, iar în actul de partaj

voluntar invocat în susținerea contestației vizează ieșirea din indiviziune

asupra imobilului din str. Caracal. S-a mai reținut că nu există probatoriu

suficient pentru a se stabili calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite

la restituire.

În

rejudecare Curtea de Apel Craiova a pronunțat decizia nr. 344 din 16 (decembrie

2009

prin care a admis

apelul reclamantelor, a schimbat în parte sentința și a constatat îndreptățirea

reclamantelor la măsuri reparatorii, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005

pentru terenul în suprafață de 9.525 m.p. situat în Craiova, str. Caracal. S-a

menținut restul dispozițiilor. S-a respins apelul declarat de pârâta S.M.Q.

În

considerentele deciziei s-a reținut că, reclamantele au calitatea de persoane

îndreptățite la măsuri reparatorii, în calitatea lor de cumpărătoare ale

drepturilor cuvenite vânzătoarei S.M.Q., ca efect al transmiterii acestor

drepturi prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 27 septembrie

măsuri reparatorii pentru imobilul arătat în notificarea nr. 187/2001 și că

acest drept a fost cedat după formularea notificării, iar G.M. cu actele depuse

la dosar a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire. Prin

notificarea nr. 187/2001, G.M. a solicitat restituirea în natură a terenului în

suprafață de 5.800 m.p. aferent în prezent Complexului D. din cartierul Valea

Roșie, indicând din eroare numărul cadastral 8, în precizările ulterioare

adresate pârâtei Primăria Municipiului Craiova, arătând că imobilul este cel

situat în str. Caracal.

S-a mai reținut că, prin cererea nr. 228350

din 30 noiembrie 2005, formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005,

pârâta G.M. a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 15.325

m.p. preluată abuziv de la mătușa V.E. precizând că a formulat notificare în

anul 2001 și că a cesionat reclamantelor drepturile cuvenite pentru 9.525 m.p.

din același teren, reținându-se astfel calitatea reclamantelor de persoane

îndreptățite la măsuri reparatorii în limita suprafeței de 9.525 m.p. din

același teren. S-a menționat și faptul că pe rolul instanțelor se află Dosarul nr.

1189/63/2006 având ca obiect contestația formulată de reclamante împotriva

dispoziției nr. 10582 din 1 iulie 2005, prin care s-a apelat cererea de

restituire în natură a terenului în suprafață de 9.525 m.p. fiind solicitat

prin notificarea nr. 108/2002 - astfel că atâta timp cât acea dispoziție nu a

fost anulată, nu se poate dispune restituirea în natura a aceleiași suprafețe

de teren către reclamante.

În privința apelului declarat de G.M.

s-a constatat că aceasta a fost atrasă în proces pentru opozabilitatea

hotărârii și că nu justifică interesul declarării căii de atac.

Împotriva

acestei din urmă hotărârii au declarat recurs

reclamantele S.M.G., D.O.M. și G.M. precum și pârâții

Primăria Municipiului Craiova, Primarul Municipiului Craiova, invocând

incidența dispozițiilor de nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C.

proc. civ.

Recurentele

- reclamante critică hotărârea sub

următoarele aspecte:

- Instanța de

apel nu s-a pronunțat pe obiectul cererii de chemare în judecată, acordând

altceva decât s-a cerut.

- Au fost

încălcate dispozițiile Legii nr. 10/2001 modificate, care impun restituirea în

natură a terenurilor libere, care nu sunt afectate de detalii de sistematizare

iar în speța supusă analizei terenul în litigiu este liber și că în mod greșit

nu s-a dispus restituirea în natură. Recurentele - pârâte critică hotărârea sub

următoarele aspecte:

- S-a

dat o interpretare greșită actului dedus judecății, în sensul că reclamantele

au solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 acordarea de măsuri reparatorii

pentru terenul în suprafață de 5.800 m.p., neavând relevanță în cursul

judecății că actele depuse de părți menționau o suprafață de 9.525 m.p., atâta

timp cât Primăria Municipiului Craiova a fost notificată și investită în termen

legal doar pentru suprafața de 5.800 m.p.

- Obiectul

cesiunii de drepturi, materializat prin contractul de vânzare - cumpărare îl

constituie notificarea nr. 187/2001 formulată de S.M.Q., notificare prin care

s-a solicitat în mod concret suprafața de 5800 m.p., iar acordarea de măsuri

reparatorii pentru o suprafață mai mare, fără a se formula notificare, duce la

o îmbogățire fără justă cauză, acordându-se mai mult decât s-a cerut.

În mod

greșit s-a stabilit că s-a făcut dovada de persoană îndreptățită la despăgubiri

și pentru suprafața de 9525 m.p. situat în Craiova, str. Caracal nr. 101 fost nr.

79 atâta timp cât acest teren face obiectul altui litigiu.

Prin

notificare nr. 187/2001 s-a solicitat terenul în suprafață de 5800 m.p. situat

în Craiova, str. Caracal nr. 8, iar cererea de completare făcută ulterior prin

care s-a arătat că din eroare s-a solicitat imobilul din str. Caracal nr. 8

este tardivă fiind depusă după data de 14 februarie 2002.

În ședința

publică din 2 decernbrie 2010, reclamantele au invocat excepția tardivității

declarării recursului de pârâții

Primăria Municipiului Craiova și Primarul Municipiului Craiova.

Potrivit art. 137

alin. (1) C. proc. civ. „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor

de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în total sau

în parte, cercetarea în fond a pricinii

”

.

Cum,

reclamantele au susținut că pârâții nu au promovat calea de atac a recursului,

cu respectarea termenului prevăzut de lege, se va analiza cu prioritate această

excepție, având în vedere textul de lege sus enunțat.

În

conformitate cu dispozițiile art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de

15 zile de la comunicarea hotărârii supusă recursului.

Potrivit

art. 101 alin. (1) C. proc. civ. „termenele se înțeleg pe zile libere,

neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit

termenul.

Termenul care

se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau, când serviciul este suspendat,

se va prelungi, până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.

În speța

supusă analizei, hotărârea ce face obiectul recursului, a fost comunicată

pârâților la data de 15 ianuarie 2010.

Calculând

termenul legal de 15 zile, înăuntrul căruia trebuia promovată de către pârâți,

calea de atac a recursului, fără a lua în calcul ziua de 15, se constată că

termenul de 15 zile se sfârșește într-o zi de sâmbătă (30 ianuarie) care nu se

va lua în calcul, iar data de 31 ianuarie este într-o zi de duminică și, în

acest caz termenul de 15 zile se prelungește până la sfârșitul primei zile de

lucru următoare, și anume 1 februarie.

Cum, pârâții

au declarat recurs la data de 1 februarie 2010, și având în vedere cele sus

reținute este cert că recursul a fost declarat cu respectarea termenului de 15

zile prevăzut de lege.

Așadar,

instanța va respinge excepția tardivității invocată de reclamante și va

constata că pârâții au declarat în termen recurs, împotriva hotărârii nr. 344

din 16 decembrie 2009.

Pe fond,

se va face o singură analiză a

recursurilor declarate, întrucât, în esență se aduc aceleași critici de

nelegalitate.

Criticile de

nelegalitate vizează în principal, încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (6) C.

proc. civ., în sensul că, judecătorii nu au hotărât asupra obiectului cererii

dedusă judecății, încălcând astfel principiul disponibilității, mai concret, se

susține că obiectul demersului judiciar îl constituie restituirea în natură a

suprafeței de 5.800 m.p. teren, iar instanța a acordat despăgubiri pentru

suprafața de 9.525 m.p., ceea ce nu s-a cerut.

Analizând

aceste critici de nelegalitate se constată că, într-adevăr, reclamantele prin

demersul judiciar au solicitat anularea deciziei nr. 27716 din 23 noiembrie

2006 emisă de pârâții Primăria Municipiului Craiova prin care s-a respins

cererea de restituire în natură a imobilului situat în Craiova, str. Caracal nr.

8, în suprafață de 5800 m.p., notificat sub nr. 187/N/2001.

Deși pe

parcursul derulării procesului civil, nu s-a modificat obiectul cererii de

chemare în judecată, instanța în soluția pronunțată, constată „îndreptățirea

reclamantelor la măsuri reparatorii", conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

pentru terenul în suprafață de 9.525 m.p., situat la o altă adresă și anume

str. Caracal

.

Din

susținerile părților rezultă cu certitudine că pentru imobilul situat în str.

Caracal se află pe rolul instanțelor de judecată un alt litigiu, acest imobil

fiind solicitat prin notificarea nr. 108/N/2002 formulată de N.E.

Cum

reclamantele au solicitat restituirea imobilului situat în str. Caracal, iar

instanța a acordat despăgubiri pentru imobilul din str. Caracal, este cert că

situația juridică a imobilului supus analizei nu a fost pe deplin stabilită.

Motivarea

instanței în sensul că este „o eroare de număr stradal" este lipsită de

relevanță, atâta timp cât, imobilul pentru care instanța a acordat despăgubiri

reclamantelor face obiectul unui alt litigiu.

Așadar,

situația juridică a imobilului ce a făcut obiectul demersului judiciar, trebuie

stabilită, prin suplimentarea probatoriului și în raport de Dosarul nr. 1189/63/20066

aflat pe rolul Tribunalului Dolj.

În ceea ce

privește întinderea suprafeței de teren, nu s-a clarificat situația de fapt,

având în vedere că prin notificarea ce face obiectul litigiului s-a solicitat 5.800

m.p. iar instanța a acordat despăgubiri pentru 9.525 m.p. fără a exista o

notificare în acest sens din partea reclamantelor.

Referitor

la suprafața de 9.525 m.p. s-a reținut că, după intrarea în vigoare a Legii nr.

247/2005, G.M. a formulat cerere prin care a solicitat restituirea în natură a

suprafeței de 15.325 m.p., fără a se verifica dacă această cerere a fost

formulată cu respectarea termenului prevăzut de legea specială.

Mai

mult, terenul solicitat prin cererea formulată în baza Legii nr. 247/2005, nu

face obiectul demersului judiciar.

Situația de

fapt a imobilului supus analizei trebuie stabilită prin administrarea de noi

probe, refacerea expertizei care trebuie să identifice suprafața de teren ce

face obiectul litigiului și să se verifice dacă vizează aceeași suprafață de

teren ce face obiectul Dosarului nr. 1189/63/2006.

Având în

vedere că în conformitate cu art. 314 C. proc. civ., instanța superioară

hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea

atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au

fost pe deplin stabilite și cum în cauza pendinte, situația de fapt nu a fost

pe deplin stabilită, se vor admite recursurile, se va casa hotărârea cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. In rejudecare instanța

se va pronunța în limitele investirii sale.

Având în

vedere soluția adoptată, este inutilă analiza celorlalte critici de

nelegalitate.

Referitor

la recursul declarat de G.M., care nu a semnat cererea de recurs, se constată

că aceasta a fost atrasă în proces numai pentru opozabilitatea hotărârii în

calitate de pârâtă, iar drepturile cuvenite au fost cedate reclamantelor

înainte de promovarea demersului judiciar.

Așadar,

față de cele mai sus reținute, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. va admite recursurile, va casa decizia cu trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, excepția tardivității

recursului declarat de pârâții Primăria municipiului Craiova și Primarul

municipiului Craiova.

Admite

recursurile declarate de reclamantele S.M.G., I. (fostă D.) O.M. și pârâții

Primăria municipiului Craiova și Primarul municipiului Craiova împotriva

deciziei nr. 344 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă

și pentru cauze cu minori și familie.

Casează

decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 2 decembrie 2010.