ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6437/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 113

din 27 iunie 2004, Curtea de Apel București a respins, ca nefondată, plângerea

petentului N.V. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 29

martie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că petentul N.V. a formulat plângere împotriva ordonanței

334/P/2004 din 29 martie  2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul C.M.

Petentul a motivat că în mod

greșit s-au conexat dosarele nr. 334/P/2004 și 1982/P/2004 și s-a pronunțat o

soluție parțială prin ordonanță și nu prin rezoluție cum era legal. S-a mai

invederat că soluția procurorului nu este motivată și confuză, iar pe de altă

parte nelegală întrucât notarul a comis infracțiuni de fals.

Instanța a motivat

respingerea plângerii împotriva ordonanței procurorului în sensul că în ce

privește conexarea dosarului nr. 1982/2004 la dosarul nr. 334/P/2004 aceasta

este conformă cu dispozițiile art. 34 lit. d) C. proc. pen., ambele cauze

privind aceleași persoane și aceleași fapte.

S-a mai motivat că

pronunțarea neînceperii urmăririi penale de procuror prin ordonanță nu prin

rezoluție nu atrage nulitatea actului atâta vreme cât prin aceasta nu se aduce

o vătămare efectivă ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Referitor la fondul cauzei

instanța a reținut că răspunderea penală pentru infracțiunile prevăzute de art.

246 C. pen. și art. 289 C. pen., pentru care a fost cercetată notara, este

prescrisă conform art. 121, 122 lit. d) și art. 124 C. pen.

Împotriva sentinței a

declarat recurs petentul N.V. care a criticat-o ca fiind netemeinică și

nelegală întrucât notara C.M. a comis infracțiunile pentru care a fost

cercetată, astfel că soluția corectă a instanței este aceea de desființare a

ordonanței și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.

Recursul petentului nu este

fondat.

În mod corect Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București prin rezoluția nr. 1982/P/2004 din 15 iulie 2004

a dispus conexarea dosarului nr. 1982/P/2004 al acestui parchet la dosarul nr. 334/P/2004

având în vedere că în cauze există identitate de fapte și persoane.

Prin ordonanța nr. 334/P/2004

din 29 martie 2004, în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. b) și

g) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul

public C.M. cercetată pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen.,

disjungerea cauzei față de P.G., P.S., I.A. și D.V. și declinarea competenței

în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 3.

Ceea ce a determinat luarea

soluției de neurmărire penală prin ordonanță și nu rezoluție, aspect criticat

de petent, a fost împrejurarea că prin actul procurorului între altele s-a

dispus declinarea. Or, potrivit art. 45 alin. (1

2

) C. proc. pen.,

declinarea de competență se dispune prin ordonanță.

Cât privește fondul cauzei

în mod temeinic se reține că, la 27 decembrie 1995, notarul public C.M. a emis

certificatul de moștenitor nr. 23 privind succesiunea defunctei I.M., iar la 10

noiembrie 1997 a emis certificatul de moștenitor nr. 188 prin care a atestat că

P.G. este moștenitoarea defunctului I.B.

Se mai reține că prin

încheierea finală din 26 martie 1999 notarul public a constatat că masa

succesorală a defunctului I.B. se compune din 0,53 ha teren menționat în anexa nr.

2 a, dobândită prin reconstituire conform adresei nr. 1025 din 15 septembrie 1993.

Or, chiar dacă în cauză s-ar

fi comis infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., cum susține petentul,

conform art. 122 alin. (1) lit. d) și art. 124 C. proc. pen., a intervenit

prescripția specială a răspunderii penale (5 ani + 2 ani și 6 luni), de la data

încheierii actului până în prezent trecând o perioadă mai mare de 7 ani și 6

luni, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc.

pen.

Așa fiind, petentul are

posibilitatea să-și valorifice cererile pe cale civilă.

Prin urmare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petentului va fi respins cu obligarea la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul N.V. împotriva sentinței penale nr. 113 din 27 iunie

2006 a Curții de Apel București, secția a II–a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

noiembrie 2006.