ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4467/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 7 mai 2003, petenta

N.A.D. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

împotriva notarului public P.M., pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune

frauduloasă, prevăzută de art. 214 C. pen., constând în aceea că, a remis altei

persoane, actele de proprietate ale unui apartament aparținând petentei,

producându-i astfel un prejudiciu de 500 dolari S.U.A.

Prin rezoluția din 29 august 2003,

un procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, constatând că

faptele nu sunt prevăzute de legea penală, a dispus neînceperea urmăririi

penale sub aspectul infracțiunilor de gestiune frauduloasă și abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 214 și art. 246 C. pen., față

de notarul public P.M.

Împotriva acestei soluții, petenta

N.A.D. a formulat plângere, care a fost admisă prin rezoluția nr. 2655/II/2 din

13 octombrie 2003 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București, pentru a se lămuri toate aspectele situației de fapt, prin

administrarea de probe și cu privire la vinovăția numitei L.R.N.

Prin rezoluția din 13 noiembrie 2003

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în baza art. 228 alin. (6)

și art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de notarul public P.M., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246,

art. 214 și art. 26, raportat la art. 215 alin. (3) C. pen. și față de numita

L.R.N., pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut

că, la data de 31 octombrie 2002, s-a încheiat între N.A.D., în calitate de

promitent-vânzător și L.R.N. un antecontract de vânzare-cumpărare imobiliară,

înregistrat sub nr. 2147/2002 la agenția imobiliară I.M.N. SRL București,

antecontractul având ca obiect apartamentul nr. 20, situat în Calea Griviței.

După încheierea antecontractului,

promitenta vânzătoare a încasat un avans de 500 dolari S.U.A., din prețul

convenit de părți de 11.500 dolari S.U.A., stipulându-se penalități pentru

situația în care una din părți nu își respectă obligațiile asumate, anume 15%

din prețul stabilit.

La aceeași dată, ambele părți au

încheiat câte un contract de comision cu agenția imobiliară, prin care s-au

obligat să plătească acesteia câte un comision de 300 dolari S.U.A.,

reprezentând servicii de intermediere.

La sugestia comisionarului, părțile

s-au adresat pentru întocmirea și autentificarea contractului de

vânzare-cumpărare, notarului public P.M., care, examinând actele prezentate de

promitenta vânzătoare, a constatat că îi lipsește extrasul de carte funciară.

În vederea obținerii acestuia,

N.A.D. a mandatat pe N.V., angajat al biroului notarial, prin procura nr. 2265

din 1 noiembrie 2002, autentificată de același notar public.

Mandatarul a formulat cerere în

acest sens la Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei sectorului 1 București,

stabilindu-se termen pentru ridicarea extrasului de carte funciară, data de 7

noiembrie 2002.

Deoarece, în perioada 7 - 8

noiembrie 2002, biroul de carte funciară nu a lucrat cu publicul, iar zilele de

9 - 10 noiembrie 2002, au fost zile nelucrătoare (sâmbătă și duminică),

extrasul a fost eliberat abia la data de 11 noiembrie 2002.

Ca urmare, termenul stabilit de

părți pentru perfectarea contractului, 8 noiembrie 2002, nu a putut fi

respectat, iar ulterior N.A.D. a refuzat să mai vândă imobilul, astfel că

notarul public P.M. a dat actele de proprietate, agenției imobiliare pentru a

fi remise proprietarei.

Aceasta a refuzat primirea lor,

astfel că au fost păstrate la biroul notarial până la data de 14 noiembrie

2002, când i-au fost restituite pe bază de proces-verbal.

Promitenta cumpărătoare L.R.N. s-a

adresat Judecătoriei sectorului 1, cu acțiune în pretenții, iar instanța prin

sentința civilă nr. 2747 din 18 aprilie 2003 a obligat-o pe N.A.D. să restituie

avansul de 500 dolari S.U.A. și să achite penalități de 1.725 dolari S.U.A.,

conform clauzelor stipulate de părți cu ocazia încheierii antecontractului de

vânzare-cumpărare.

S-a stabilit că plângerea petentei

N.A.D. este nefondată, deoarece paguba suferită de aceasta nu este rezultatul

vreunei fapte a notarului public P.M. și nici a promitentei cumpărătoare

L.R.N., ci exclusiv nerespectării de către petentă a obligațiilor contractuale

asumate.

Plângerea formulată de petenta

N.A.D. împotriva rezoluției din 13 noiembrie 2003, a fost respinsă, ca

nefondată, prin rezoluția din 5 ianuarie 2004 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Și această rezoluție a fost

contestată de petentă, printr-o plângere care a înaintat-o la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Plângerea a fost trimisă la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care a înaintat-o la Curtea de

Apel București, conform rezoluției din 15 martie 2004, pentru soluționare.

Prin sentința penală nr. 40 din 3

mai 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 278

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea petentei

N.A.D. împotriva rezoluției din 13 noiembrie 2003 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București, privind neînceperea urmăririi penale față de notarul

public P.M. și numita L.R.N.

Totodată, instanța a obligat-o pe

petentă la plata sumei de 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a motivat, în esență, că, din

ansamblul probator aflat la dosar nu sunt elemente care să conducă la

convingerea că notarul public a săvârșit vreo faptă penală.

Nici în sarcina numitei L.R.N. nu se

poate reține vreo infracțiune.

Împotriva sentinței penale nr. 40

din 3 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a declarat

recurs petenta N.A.D., arătând în primul motiv al notelor scrise că are

obiecțiuni asupra modului cum s-a judecat și soluționat procesul civil de

pretenții, ce a format obiectul dosarului nr. 2442/2003 al Judecătoriei

sectorului 1.

Aceste aspecte exced cadrului procesual de față,

astfel că instanța nu se poate pronunța asupra lor.

În partea a doua a notelor scrise,

petenta s-a referit la cauza de față, susținând în esență, că organele de

urmărire penală și instanța de judecată nu au elucidat situația de fapt,

reținând greșit modul cum s-au derulat faptele.

Plângerea este nefondată.

Din examinarea rezoluțiilor

parchetului și a actelor premergătoare, precum și a sentinței recurate, se

constată că soluțiile de neînceperea urmăririi penale și de respingere a

plângerilor, sunt legale și temeinice.

Atât parchetul cât și prima instanță

au analizat complet și elucidat toate aspectele cauzei în raport cu actele

premergătoare de la dosarul cauzei, ajungând corect la concluzia că paguba la

care se referă petenta, respectiv sumele la plata cărora a fost obligată prin

sentința civilă nr. 2747 din 18 aprilie 2003 a Judecătoriei sectorului 1

București, nu este rezultatul vreunei fapte penale a notarului public și a

promitentei cumpărătoare, ci exclusiv petentei N.A.D., prin nerespectarea de

către ea a obligațiilor contractuale asumate prin precontractul menționat.

Recursul fiind deci nefondat,

urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen. și a obliga pe recurentă la plata sumei de 200.000 lei cheltuieli

judiciare, în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petenta N.A.D. împotriva sentinței penale nr. 40

din 3 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurentă să plătească

statului 200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

septembrie 2004.