ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 42/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 18 septembrie 2003 petiționarii E.C. și E.G. au formulat plângere penală împotriva notarului public B.C., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, a executorului judecătoresc D.V. și a executorului bancar P.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals material, precum și împotriva numitului L.D.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu, distrugere de bunuri și furt. În motivarea plângerii lor petiționarii au arătat că notarul public a atestat în mod fals faptul că ei ar semnat în fața lui un contract autentic de ipotecă asupra unui imobil, executorii judecătorești și-au încălcat atribuțiile de serviciu atunci când au scos în vânzare la licitație publică terenul aferent unei construcții și au falsificat actul de adjudecare, iar L.D.M.

i-a ajutat pe executori să-și încalce atribuțiile de serviciu, le-au distrus și le-au sustras mai multe bunuri, cu ocazia punerii în executare a actului de adjudecare, act în temeiul căruia acesta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului (teren și construcție) care fusese proprietatea lor. Prin rezoluția nr. 51/P/2004 din 28 mai 2004, emisă de un procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, după examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză s-a dispus: - neînceperea urmăririi penale față de notarul public B.C., întrucât nu a săvârșit vreo faptă penală; - neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc D.V., întrucât acesta nu a săvârșit vreo faptă prevăzută de legea penală; - neînceperea urmăririi penale față de P.A.

și L.D.M. întrucât faptele acestora nu întrunesc elementele constitutive ale vreunei fapte prevăzute de legea penală. Rezoluția a fost comunicată petenților care au primit-o la 2 iunie 2004. Împotriva acesteia, petenții au adresat plângere Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, cerând reluarea cercetărilor penale și începerea urmăririi penale împotriva făptuitorilor P.A., L.D.M. și D.V. La data de 9 iulie 2004 procurorul general a respins plângerea, comunicând această soluție celor doi petenți la 14 iulie 2004, prin adresa nr. 249 II/2/2004. La data de 2 august 2004 E.C. și E.G., în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. au adresat Curții de Apel Constanța, o plângere împotriva Ordonanței nr. 51/P/2004, considerând-o nelegală pentru că greșit „s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii P.A., L.D.M.

și D.V.”, cerând desființarea ordonanței și începerea urmăririi penale împotriva celor trei făptuitori pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, fals material, distrugere de bunuri și furt. Față de declarația orală a petenților, în sensul că au adresat această plângere, direct instanței, fără să sesizeze, în prealabil, prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, instanța, prin încheierea nr. 99/ P din 9 noiembrie 2004, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța „pentru a fi soluționată de procurorul ierarhic superior, procurorului care a pronunțat Ordonanța nr. 51/P/2004”.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen, intimatul P.A., solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre soluționare instanței competente, considerând că au fost nesocotite dispozițiile art. 278 1 alin. (8), potrivit cărora instanța nu putea decât să admită plângerea, ori s-o respingă ca nefondată, sau ca inadmisibilă, nicidecum s-o scoată de pe rol. Examinând recursul astfel formulat, Curtea constată că este inadmisibil. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., sunt supuse căii de atac a recursului hotărârile pronunțate de instanța de fond prin care, fie a fost respinsă plângerea, prin sentință, fie a fost admisă plângerea, tot prin sentință și cauza a fost trimisă procurorului pentru a începe sau a redeschide urmărirea penală.

Ori, în cauză, Curtea de Apel Constanța, nu a pronunțat asemenea soluții, ci a scos cauza de pe rol și a trimis-o parchetului, în vederea soluționării ei de către procurorul ierarhic superior celui care a emis rezoluția din 28 mai 2004. Împotriva unei astfel de încheieri nu este deschisă calea de atac a recursului nici în baza dispozițiilor art. 385 1 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen. Mai mult alin. (2) menționând expres că încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs. În speță, încheierea nu poate fi atacată separat cu recurs, întrucât legea nu prevede această cale de reformare.

Așa fiind, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, după ce va analiza plângerea trimisă de instanță, va trebui să o soluționeze și să motiveze soluția pe care o va adopta, întrucât adresa nr. 249/II/2/2004 din 9 iulie 2004, trimisă petenților nu echivalează cu o rezolvare a căii de atac prevăzută de art. 278 C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât petenții au contestat numai parțial rezoluția nr. 51/P/2004, făcând referire doar trei dintre făptuitori: D.V., P.A. și L.D.M. Este de observat că și în plângerea adresată instanței petenții au considerat nelegale dispozițiile de neînceperea urmăririi penale numai cu privire la executorii D.V. și P.A. și la L.D.M., considerând implicit că soluția privind pe notarul public este legală.

Așadar, în raport de calitatea persoanelor împotriva cărora s-a formulat plângerea adresată instanței, ulterior, se va putea analiza dacă este sau nu atrasă competența curții de apel, sau a judecătoriei. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge recursul. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de intimatul petent P.A. împotriva încheierii nr. 99/ P din 9 noiembrie 2004 a Curții de Apel Constanța. Obligă pe intimatul petent la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 ianuarie 2005.