ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 42/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 18 septembrie 2003 petiționarii

E.C. și E.G. au formulat plângere penală împotriva notarului public B.C.,

pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, a executorului judecătoresc

D.V. și a executorului bancar P.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în

serviciu și fals material, precum și împotriva numitului L.D.M., pentru

săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu, distrugere de

bunuri și furt.

În motivarea plângerii lor

petiționarii au arătat că notarul public a atestat în mod fals faptul că ei ar

semnat în fața lui un contract autentic de ipotecă asupra unui imobil,

executorii judecătorești și-au încălcat atribuțiile de serviciu atunci când au

scos în vânzare la licitație publică terenul aferent unei construcții și au

falsificat actul de adjudecare, iar L.D.M. i-a ajutat pe executori să-și

încalce atribuțiile de serviciu, le-au distrus și le-au sustras mai multe

bunuri, cu ocazia punerii în executare a actului de adjudecare, act în temeiul

căruia acesta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului (teren și

construcție) care fusese proprietatea lor.

Prin rezoluția nr. 51/P/2004 din 28

mai 2004, emisă de un procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Constanța, după examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză s-a dispus:

- neînceperea urmăririi penale față

de notarul public B.C., întrucât nu a săvârșit vreo faptă penală;

- neînceperea urmăririi penale față

de executorul judecătoresc D.V., întrucât acesta nu a săvârșit vreo faptă

prevăzută de legea penală;

- neînceperea urmăririi penale față

de P.A. și L.D.M. întrucât faptele acestora nu întrunesc elementele

constitutive ale vreunei fapte prevăzute de legea penală.

Rezoluția a fost comunicată

petenților care au primit-o la 2 iunie 2004.

Împotriva acesteia, petenții au

adresat plângere Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Constanța, cerând reluarea cercetărilor penale și începerea urmăririi penale

împotriva făptuitorilor P.A., L.D.M. și D.V.

La data de 9 iulie 2004 procurorul

general a respins plângerea, comunicând această soluție celor doi petenți la 14

iulie 2004, prin adresa nr. 249 II/2/2004.

La data de 2 august 2004 E.C. și E.G.,

în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. au adresat Curții de Apel

Constanța, o plângere împotriva Ordonanței nr. 51/P/2004, considerând-o

nelegală pentru că greșit „s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

făptuitorii P.A., L.D.M. și D.V.”, cerând desființarea ordonanței și începerea

urmăririi penale împotriva celor trei făptuitori pentru săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu, fals material, distrugere de bunuri și

furt.

Față de declarația orală a

petenților, în sensul că au adresat această plângere, direct instanței, fără să

sesizeze, în prealabil, prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Constanța, instanța, prin încheierea nr. 99/ P din 9 noiembrie 2004, a

dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Constanța „pentru a fi soluționată de procurorul ierarhic

superior, procurorului care a pronunțat Ordonanța nr. 51/P/2004”.

Împotriva acestei încheieri a

formulat recurs, în termen, intimatul P.A., solicitând casarea ei și trimiterea

cauzei spre soluționare instanței competente, considerând că au fost nesocotite

dispozițiile art. 278

1

alin. (8), potrivit cărora instanța nu putea

decât să admită plângerea, ori s-o respingă ca nefondată, sau ca inadmisibilă,

nicidecum s-o scoată de pe rol.

Examinând recursul astfel formulat,

Curtea constată că este inadmisibil.

Potrivit art. 278

1

alin.

(1) C. proc. pen., sunt supuse căii de atac a recursului hotărârile pronunțate

de instanța de fond prin care, fie a fost respinsă plângerea, prin sentință,

fie a fost admisă plângerea, tot prin sentință și cauza a fost trimisă

procurorului pentru a începe sau a redeschide urmărirea penală.

Ori, în cauză, Curtea de Apel

Constanța, nu a pronunțat asemenea soluții, ci a scos cauza de pe rol și a

trimis-o parchetului, în vederea soluționării ei de către procurorul ierarhic

superior celui care a emis rezoluția din 28 mai 2004.

Împotriva unei astfel de încheieri

nu este deschisă calea de atac a recursului nici în baza dispozițiilor art. 385

1

alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen. Mai mult alin. (2) menționând expres că

încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința sau decizia

recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu

recurs.

În speță, încheierea nu poate fi

atacată separat cu recurs, întrucât legea nu prevede această cale de reformare.

Așa fiind, Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, după ce va analiza plângerea

trimisă de instanță, va trebui să o soluționeze și să motiveze soluția pe care

o va adopta, întrucât adresa nr. 249/II/2/2004 din 9 iulie 2004, trimisă

petenților nu echivalează cu o rezolvare a căii de atac prevăzută de art. 278 C.

proc. pen., cu atât mai mult cu cât petenții au contestat numai parțial

rezoluția nr. 51/P/2004, făcând referire doar trei dintre făptuitori: D.V., P.A.

și L.D.M.

Este de observat că și în plângerea

adresată instanței petenții au considerat nelegale dispozițiile de neînceperea

urmăririi penale numai cu privire la executorii D.V. și P.A. și la L.D.M.,

considerând implicit că soluția privind pe notarul public este legală.

Așadar, în raport de calitatea

persoanelor împotriva cărora  s-a formulat plângerea adresată instanței,

ulterior, se va putea analiza dacă este sau nu atrasă competența curții de

apel, sau a judecătoriei.

Având în vedere considerentele de

mai sus, Curtea în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

urmează a respinge recursul.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

intimatul petent P.A. împotriva încheierii nr. 99/ P din 9 noiembrie 2004 a

Curții de Apel Constanța.

Obligă pe intimatul petent la plata

sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

ianuarie 2005.