ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5075/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerile formulate de

petentul C.Șt., a solicitat să se facă cercetări penale și să se dispună

trimiterea în judecată a judecătorului D.L., de la Judecătoria Mangalia, a

executorului judecătoresc G.I. și a notarului public S.F.E., din Mangalia,

pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra persoanelor, fals intelectual,

fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, prevăzute de art. 246,

art. 289, art. 290 și art. 291 C. pen.

În fapt, s-a reclamat că notarul

public S.F.E. a autentificat un contract de uzufruct între SC P. SRL Limanu

(aparținând petentului C.Șt.) și I.G.V., contract pe care îl apreciază fals,

deoarece la rubrica proprietar, semnătura nu îi aparține.

De asemenea, se susține că și

semnătura de pe actul sub semnătură privată, prin care se atestă că petentul a

primit suma de 66.600.000 lei de la D.E. și I.G., reprezentând o parte din

investiția la construcția unui spațiu comercial, nu-i aparține lui.

Se mai susține că judecătoarea D.L.

a încuviințat o cerere de executare silită a imobilului în discuție, pe baza

celor două documente false, iar executorul judecătoresc G.I. a procedat la

executarea silită prin scoaterea în vânzare a imobilului, prin licitație.

Prin rezoluția din 3 noiembrie 2003, un procuror de

la secția de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Constanța a dispus neînceperea urmăririi penale, motivând că faptele

reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual, fals în înscrisuri

sub semnătură privată și uz de fals.

Împotriva acestei rezoluții,

petentul a formulat plângere, susținând că aceasta este nelegală și

netemeinică.

Prin rezoluția din 12 decembrie

2003, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța a

respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent împotriva soluției de

neîncepere a urmăririi penale, dispusă de procuror.

S-a motivat, în esență, că pentru

verificarea aspectelor semnalate de petent, în ceea ce privește semnăturile

sale pe cele două documente arătate de acesta, care au stat la baza procesului

civil, acestea au fost expertizate, iar expertizele grafologice au stabilit

fără nici un fel de dubii, că semnăturile aparțin petentului.

După respingerea plângerii de către

procurorul general al parchetului amintit, petentul s-a adresat instanței

conform art. 278

1

C. proc. pen., reiterând aspectele arătate în

plângerile anterioare.

Curtea de Apel Constanța, prin

sentința penală nr. 11/ P din 23 februarie 2004, a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petent și l-a obligat să plătească statului suma de

200.000 lei cheltuieli judiciare, motivându-se în concluzie, că soluția de

neînceperea urmăririi penale este legală și temeinică.

Petiționarul a declarat recurs

împotriva sentinței, pe care nu l-a motivat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului existent la

dosarul cauzei, constată că aceasta este legală și temeinică și nu există

niciunul din cazurile de casare, prevăzute de art. 385

9

C. proc.

pen., care se iau în considerare din oficiu, conform alin. penultim al acestui

articol.

Astfel, corect prima instanță a

reținut că organele parchetului au verificat aspectele semnalate de petent și

cu o temeinică motivare au respins, plângerile acestuia întrucât semnăturile

contestate de petent, de pe actele menționate de acesta nu sunt false ci sunt

executate de el.

Acest fapt a fost stabilit fără

dubii prin expertize grafologice.

În consecință, recursul declarat de

petent este nefondat, urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Recursul urmează a fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare, în recurs, avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petentul C.Șt. împotriva sentinței penale nr. 11 din 23 februarie

2004 a Curții de Apel Constanța.

Obligă recurentul petent la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

octombrie 2004.