ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3120/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1275/P/2005 la Curtea de Apel Constanța, petenta P.E. a formulat plângere împotriva rezoluției din 6 decembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. 431/II/2/2005.

În motivarea plângerii petenta a arătat că în mod nelegal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța i-a respins plângerea, în legătură cu revendicarea unui imobil situat în Constanța, care ulterior prin manopere frauduloase a fost înstrăinat de numiții C.M. și I.C., cu complicitatea unui notar public și a unor funcționari din cadrul Primăriei Constanța. În cauză, a susținut petenta, se impune infirmarea rezoluției atacată și trimiterea în judecată a persoanelor vinovate, respectiv C.M. și I.C., existând dovezi suficiente de vinovăție a acestora.

Curtea de Apel Constanța, prin sentința penală nr. 5/ P din 20 ianuarie 2006, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta P.E. împotriva rezoluției din 6 decembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, pronunțată în dosarul penal nr. 431/II/2/2005, pe care a obligat-o la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către intimați și la 100.000 lei cu același titlu către stat.

În motivarea acestei hotărâri, prima instanță a arătat că:

În baza sentinței civile nr. 1238 din 20 octombrie 2004, Tribunalul Constanța a admis cererea de notificare, formulată de petentă, pentru a intra în posesia imobilului situat în Constanța, B-dul. Mamaia nr. 7/ A, asupra căreia i s-a recunoscut dreptul de proprietate, prin aceeași hotărâre judecătorească.

Cu această ocazie, petentei i s-a comunicat că imobilul revendicat a fost obținut prin hotărâri judecătorești, irevocabil de numiții C.M. și I.C., făptuitorii din cauză.

S-a reținut de prima instanță „că la dosarul cauzei se află certificatul de moștenitor nr. 1073/1976 din care rezultă că de pe urma defunctului P.N. decedat, la data de 28 noiembrie 1950, a rămas dreptul de concesiune asupra locului de veci numitei P.A. soție și legatară universală a testamentului autentificat sub nr. 2729/1948 al Tribunalului Constanța, căreia îi revine întreaga masă succesorală”, cum și faptul că „de pe urma defunctei P.A., decedată la 27 ianuarie 1991, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 2521 din 5 septembrie 1966, au rămas ca moștenitori C.M. în calitate de soră și I.C. în calitate de nepot de soră”.

Diferit de aceasta însă, a arătat, prima instanță, se constată că prin sentința civilă nr. 244 din 4 aprilie 2001, Tribunalul Constanța a admis cererea reclamanților C.M. și I.C. împotriva C.L.C., municipiul Constanța, Statul Român prin Ministerul Finanțelor București, D.G.F.P. Constanța, R.A.E.D.P. și P.C.L.P. și L.L. și a dispus lăsarea reclamanților în deplină proprietate și posesie a imobilului situat în Constanța, compus din construcție și teren în suprafață de 396 m.p.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel R.A.E.D.P.P. Constanța, C.L.M.C., L.P. și L.L., care au fost soluționate prin decizia civilă nr. C din 11 ianuarie 2002, în sensul că a fost respins capătul de cerere formulat de reclamanții C.M. și I.C. privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, încheiat între părți. Prin aceeași hotărâre a fost respinsă și capătul de cerere al reclamanților privind revendicarea imobilului în litigiu.

Această decizie a fost atacată cu recurs de către Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ce a fost soluționat, prin decizia civilă din 15 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că au fost admise recursurile declarate de reclamanții C.M. și I.C. și respingerea apelurilor declarate de pârâții L.P. și L.L. împotriva sentinței civile nr. 244 din 4 aprilie 2001 a Tribunalului Constanța, pe care a menținut-o.

Pe baza acestei din urmă decizii, Primăria Constanța, la data de 23 noiembrie 2004, în baza unui proces verbal de predare-primire întocmit de D.P.S.C., a procedat la predarea-primirea imobilului situat în Constanța către făptuitorii C.M. și I.C.

Față de cele arătate mai sus, prima instanță a concluzionat că în cauză în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi făptuitori, întrucât aceștia nu au comis nici o faptă cu caracter penal, în cauză fiind puse în executare doar hotărâri judecătorești definitive, situație în care plângerea petentei P.E. este nefondată.

Împotriva hotărârii pronunțată de curtea de apel a declarat recurs, în termen legal, petenta P.E., prin care susține că în cauză, urmare a interpretării eronate a probelor de la dosar, dar și al complicității unor persoane interesate, în mod greșit i s-a respins plângerea, motiv pentru care a solicitat casarea acesteia, admiterea plângerii, infirmarea rezoluției pronunțată în cauză și trimiterea în judecată a făptuitorilor C.M. și I.C.

Recursul declarat de petenta P.E. este nefondat.

Așa cum rezultă din situația de fapt reținută de prima instanță și redată pe larg în prezenta decizie în cauză, între petentă și făptuitorii C.M. și I.C. au existat mai multe litigii cu privire la un imobil și o suprafață de teren aflate în Constanța.

Acest litigiu a fost soluționat, prin hotărâre judecătorească irevocabilă în favoarea făptuitorilor, care au trecut la punerea în executare a acesteia.

Întrucât în cauză ne aflăm în fața unor hotărâri judecătorești definitive, care au consfințit un drept în favoarea făptuitorilor fără ca în sarcina acestora să se rețină vreo culpă sau faptă cu caracter penal, se constată că în mod justificat, prima instanță a respins plângerea petentei ca nefondată, menținând ca legală și temeinică rezoluția atacată.

Pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de petenta P.E. este nefondat și a fi respins ca atare.

Aflându-se în culpă procesuală, petenta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de judecata prezentului recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta P.E. împotriva sentinței penale nr. 5 din 20 ianuarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală.

Obligă pe recurenta petentă la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2006.