ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5285/2006

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2 octombrie 2003 reclamanta I.A.N., S.S.E., S.E. au chemat în judecată pe Primarul municipiului Constanța pentru obligarea pârâtului să pronunțe o deciziei sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură a imobilului situat în Constanța. Judecătoria Constanța prin sentința civilă nr. 15635 din 11 decembrie 2003 a admis acțiunea. Curtea de Apel Constanța prin decizia civilă nr. 494/C din 12 mai 2004 a admis apelul pârâtului, a anulat sentința civilă nr. 15635/2003 ca fiind pronunțată de o instanță necompetentă material și a trimis cauza spre rejudecare în fond, Tribunalului Constanța.

Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr. 808 din 18 iunie 2004, a respins excepția lipsei de interes și a admis acțiunea, a fost obligat pârâtul să se pronunțe asupra notificării înregistrată la nr. 1075 din 5 septembrie 2001 prin dispoziție. Curtea de Apel Constanța prin decizia nr. 1378/C din 7 decembrie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtului. S-a constatat că pârâtul nu a respectat obligațiile ce-i revin din dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, să emită dispoziție motivată în 60 de zile de la înregistrarea notificării sau de la data depunerii actelor doveditoare și ca atare corect a fost obligat să emită o atare dispoziție. Pârâtul a declarat recurs în termen legal invocând în drept motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. În fapt s-a criticat hotărârea instanței față de împrejurarea că neemiterea deciziei s-a datorat culpei reclamanților care au depus certificatul de calitate la 10 octombrie 2001 iar la 1 octombrie 2002 și-au completat notificarea schimbând practic, obiectul. S-a mai arătat că termen de 60 de zile este de recomandare și nu se poate constrânge prin hotărâre pârâta să emită o dispoziție. Obligația emiterii dispoziției rezidă în lege și ca atare reclamanții trebuiau să aștepte emiterea ei, aceștia, nu aveau interesul promovării unei asemenea acțiuni, având deschisă calea dată de 1075 C. civ. Recursul este nefondat. Instanțele au aplicat corect Legea nr. 10/2001 care deși nu impune o sancțiune în caz de nerespectare a art. 23, emiterea unei dispoziții motivate în termen de 60 zile de la primirea notificării sau depunerea actelor, nu poate fi interpretată în afara scopului pentru care a fost elaborată, soluționarea în regim de urgență a cererilor de revendicare.

O interpretare contrară, în sensul susținut de recurentă, că lipsa unei sancțiuni nu impune respectarea termenului prevăzut de art. 23, ar invita organele abilitate în rezolvarea cererilor de revendicare la crearea, sine die, a unei stări de incertitudine nepermisă de nici unul din textele legii. De altfel se constată că nerezolvarea notificării la un interval de aproape doi ani de la înregistrarea notificării fără să existe impedimente de natură obiectivă dovedite în cauză, pune pârâtul în situația de a fi pus în culpă prin nerespectarea dispozițiilor legale. Instituirea controlului judiciar al modului în care sunt rezolvate cererile de restituire în faza administrativă, pune în discuție, în situația concretă a speței, omisiunea pârâtei de a rezolva notificarea, atitudine care este interpretată ca un refuz nejustificat de rezolvare.

În această situație se constată că reclamanții au interes în formularea prezentei acțiuni și în mod legal au apelat la procedura de control judiciar prevăzută de Legea nr. 10/2001 fără să fie necesar să formuleze pe calea dreptului comun în reglementările date de Codul civil, o acțiune având ca obiect obligația de a face. Pentru considerentele arătate și constatând că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. (pentru pct. 10 neindicându-se de fapt proba administrată omisă a fi luată în analiză de instanță), văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de Primarul municipiului Constanța împotriva deciziei nr. 1378/C din 7 decembrie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Obligă recurentul la plata 500 RON cheltuieli de judecată către intimați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2006.