ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 903/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 20 ianuarie 2003 la Judecătoria Constanța, reclamanta T.L. a chemat în judecată pe pârâții: Primăria municipiului Constanța, Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța, prin primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată cu privire la cererea de restituire a imobilului-teren în suprafață de 5070 mp situat în municipiul Constanța. Prin sentința civilă nr. 8688 din 22 mai 2003, Judecătoria Constanța a admis acțiunea și i-a obligat pe pârâți să emită decizie sau dispoziție motivată cu privire la cererea de restituire în natură a imobilului-teren în suprafață de 5070 mp situat în municipiul Constanța.

Soluția judecătoriei a fost confirmată de Tribunalul Constanța care, prin decizia civilă nr. 244 din 26 martie 2004, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâți. Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 122 C din 23 iunie 2004, a admis recursul declarat de pârâți, a casat atât decizia nr. 244/2004 cât și sentința civilă nr. 8688 din 22 mai 2003 a Judecătoriei Constanța și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Tribunalul Constanța. La data de 30 iulie 2004 reclamanta și-a precizat cadrul procesul în sensul că înțelege să se judece cu Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța, prin primar și Primarul municipiului Constanța. Fiind astfel investit, Tribunalul Constanța, prin decizia civilă nr. 918 din 30 iulie 2004, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța, prin Primar.

A respins ca rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Constanța. A admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Constanța, Municipiul Constanța, prin Primar și Consiliul Local Constanța și a obligat pe pârâți să emită decizie sau dispoziție motivată cu privire la cererea de restituire în natură a imobilului-teren în suprafață de 5070 mp situat în Constanța, obligându-i pe aceștia la 8 milioane lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a hotărî astfel, tribunal a reținut, în esență, că în temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și art. 20 alin. (3) din aceeași lege, unitatea deținătoare, respectiv Municipiul Constanța, prin Primar, este obligată să se pronunțe asupra unei cereri de restituire în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, or, în speță, această obligație nu a fost respectată.

Lipsa unei sancțiuni pentru nerespectarea termenului legal nu justifică pasivitatea unității deținătoare și nerespectarea unei obligații legale. Soluția primei instanțe a fost confirmată de Curtea de Apel Constanța care, prin decizia civilă nr. 34/C din 17 ianuarie 2005, a respins ca nefondat apelul pârâților. Împotriva acestei din urmă hotărâri, au declarat recurs Primăria municipiului Constanța, Municipiul Constanța, prin primar și Consiliul Local Constanța, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Se susține că în mod greșit au fost respinse excepțiile invocate referitoare la lipsa capacității de folosință a Primăriei municipiului Constanța și la lipsa calității procesuale pasive a Municipiului Constanța și a Consiliului Local Constanța, în condițiile în care pe de o parte, Primăria Municipiului Constanța nu are capacitate de folosință, iar pe de altă parte, conform art. 20 din Legea nr. 10/2001, numai Primarul este cel care trebuie să se pronunțe prin dispoziție motivată cu privire la notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, Municipiul Constanța și Consiliul Local Constanța nefiind îndreptățite de lege să emită dispoziții. Se mai susține că art. 23 din Legea nr. 10/2001 instituie un termen de recomandare în privința notificării, textul de lege necuprinzând o normă de sancțiune, așa încât, în mod greșit s-a dispus obligarea la emiterea unei decizii motivate cu privire la cererea de restituire în natură a imobilului în discuție.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed: La prima zi de înfățișare, 30 iulie 2004 (fila 10 dosar nr. 999/2004) reclamanta a precizat că înțelege să se judece cu Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța, prin Primar și Primarul municipiului Constanța. Drept urmare, în mod corect a fost respinsă ca rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Constanța invocată de Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Constanța și a Municipiului Constanța se constată că în mod just a fost și ea respinsă, în condițiile în care pe de o parte notificarea a fost adresată unității administrativ-teritoriale, respectiv Municipiului Constanța care, în calitate de unitate deținătoare, trebuia să răspundă prin organul abilitat de lege, respectiv Primarul, iar pe de altă parte, conform art. 38 alin. (29 lit. f) din Legea nr. 215/2001, Consiliul Local administrează domeniul public și privat al orașului iar cererea de restituire vizează tocmai un bun considerat a fi în proprietatea orașului.

Drept urmare, cum textul art. 21 din Legea nr. 10/2001 [în prezent art. 22 alin. (1)] prevede că notificarea se adresează persoanei juridice deținătoare, iar în speță aceasta este unitatea administrativ-teritorială, respectiv Orașul, Primarul fiind numai persoana abilitată de lege să răspundă notificării [art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată], în mod corect au apreciat instanțele că Municipiul Constanța are calitate procesuală pasivă. La fel este situația și în cazul Consiliului Local Constanța, calitatea sa procesuală pasivă fiind determinată de prevederile art. 38 lit. 7) din Legea nr. 215/2001 conform cărora acesta este organul care administrează domeniul public și privat al orașului.

Referitor la cea de a doua critică, nici aceasta nu poate fi primită. În temeiul dispozițiilor art. 23 alin. (1) și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 [în prezent art. 25 alin. (1) și art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată în M. Of. nr. 798 din 2 septembrie 2005] unitatea deținătoare, prin primar, este obligată să se pronunțe asupra unei cereri de restituire sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare. Cum, în speță, această obligație nu a fost respectată, în mod just ambele instanțe au apreciat că lipsa unei sancțiuni pentru nerespectarea termenului legal, nu justifică pasivitatea unității deținătoare și nerespectarea unei obligații legale și a obligat la emiterea unei decizii sau dispoziții motivate cu privire la cererea de restituire în natură a imobilului.

Deși recurenții au invocat și motivul întemeiat pe pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., acesta nu se regăsește în dezvoltarea motivelor recurs și de aceea nu a fost analizat, iar pe de altă parte, a fost abrogat prin Legea nr. 219/2005. Drept urmare, în raport de considerentele expuse, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și urmează a fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Primăria Municipiului Constanța, Municipiul Constanța, prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Constanța împotriva deciziei nr. 34/C din 17 ianuarie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2006.