ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4990/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4990/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4554
din 27 noiembrie 2004 la Judecătoria Constanța reclamantul B.P. a chemat în
judecată pe pârâta SC A. SA Constanța și a solicitat să fie obligată pârâta să
emită decizie motivată cu privire la cererea sa de restituire în natură a
imobilului situat în Constanța, conform art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Judecătoria Constanța, prin sentința
nr. 6687 din 28 iunie 2004 a declinat, în temeiul art. 24 alin. (8) din Legea
nr. 10/2001 competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.
Tribunalul Constanța, secția civilă,
prin sentința civilă nr. 122 a respins excepția lipsei calității procesuale
pasive a pârâtei, a admis acțiunea și a obligat SC A. SA Constanța să emită
decizie motivată de soluționare a notificării nr. 3438 din 26 martie 2001.
S-a reținut că adresele nr. 272 din
22 mai 2001 și nr. 284 din 23 aprilie 2004 prin care SC A. SA Constanța a
încunoștiințat pe reclamantul B.P. că restituirea în natură a imobilului nu
este posibilă nu îmbracă forma unei decizii sau dispoziții astfel cum acestea
sunt reglementate prin art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Constanța, secția
civilă, prin decizia civilă nr. 471 din 6 aprilie 2005 a admis apelul declarat
de pârâta SC A. SA Constanța împotriva sentinței civile nr. 1223 din 19
octombrie 2004 a Tribunalului Constanța pe care a schimbat-o în tot în sensul
că a respins acțiunea.
S-a reținut că prin adresa nr. 272
din 22 mai 2001 pârâta a comunicat reclamantului că cererea sa de restituire în
natură a imobilului în litigiu nu a fost aprobată de adunarea generală a
acționarilor și s-a considerat că procedura administrativă prevăzută de
dispozițiile art. 24-25 din Legea nr. 10/2001 a fost îndeplinită.
În termen legal, împotriva deciziei
civile nr. 471 din 6 aprilie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, a
declarat recurs reclamantul B.P., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9
C. proc. civ. și a susținut, în esență că greșit instanța de apel a apreciat că
au fost respectate dispozițiile art. 24 și art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Curtea urmează să admită recursul ca
nefondat pentru următoarele:
Imobilele, terenuri și construcții,
preluate în mod abuziv care sunt deținute de o societate comercială la care
statul este asociat majoritar sau minoritar al unității, dacă valoarea
acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea
corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută vor fi
restituite, potrivit art. 20 alin. (1) sau (2) din Legea nr. 10/2001, persoanei
îndreptățite prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor
de conducere ale unității deținătoare.
Dacă restituirea în natură nu este
posibilă, deținătorul imobilului este obligat potrivit art. 24 alin. (1) din
Legea nr. 10/2001 ca, prin deciziei sau dispoziție motivată să acorde persoanei
îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de
despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată
a despăgubirilor, aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în
care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de
persoana îndreptățită.
Pentru imobilele evidențiate în
patrimoniul societății comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la
art. 20 alin. (1) și (2) persoanele îndreptățite au, potrivit art. 27 alin. (1)
din Legea nr. 10/2001 dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale
privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor
preluate în mod abuziv, corespunzător valorii de plată a imobilelor.
Alin. (2) al aceluiași articol
prevede că, în această situație, măsurile reparatorii în echivalent, se propun
de instituția publică ce afectează sau, după caz, a afectat privatizarea.
Adresa nr. 272 din 22 mai 2001 prin
care i se comunică reclamantului că nu este posibilă restituirea în natură a
imobilului situat în Constanța, nu poate fi considerată deciziei sau dispoziție
motivată în sensul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Conținutul lapidar
al acestui înscris nu poate reprezenta decizie motivată și împiedică corecta
soluționare a notificării formulate de reclamant în măsura în care acesta face
dovada calității de persoană îndreptățită fie prin restituirea bunului în
natură fie prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Față de considerentele menționate,
Curtea va admite recursul, va casa decizia curții de apel și va respinge apelul
declarat împotriva sentinței tribunalului, pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de
reclamantul B.P. împotriva deciziei civile nr. 471 din 6 aprilie 2005 a Curții
de Apel Constanța.
Modifică decizia în sensul că
respinge apelul declarat de pârâtă ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2006.