ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4990/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 4554 din 27 noiembrie 2004 la Judecătoria Constanța reclamantul B.P. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Constanța și a solicitat să fie obligată pârâta să emită decizie motivată cu privire la cererea sa de restituire în natură a imobilului situat în Constanța, conform art. 23 din Legea nr. 10/2001. Judecătoria Constanța, prin sentința nr. 6687 din 28 iunie 2004 a declinat, în temeiul art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința civilă nr. 122 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, a admis acțiunea și a obligat SC A. SA Constanța să emită decizie motivată de soluționare a notificării nr. 3438 din 26 martie 2001. S-a reținut că adresele nr. 272 din 22 mai 2001 și nr. 284 din 23 aprilie 2004 prin care SC A. SA Constanța a încunoștiințat pe reclamantul B.P. că restituirea în natură a imobilului nu este posibilă nu îmbracă forma unei decizii sau dispoziții astfel cum acestea sunt reglementate prin art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia civilă nr. 471 din 6 aprilie 2005 a admis apelul declarat de pârâta SC A. SA Constanța împotriva sentinței civile nr. 1223 din 19 octombrie 2004 a Tribunalului Constanța pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acțiunea.

S-a reținut că prin adresa nr. 272 din 22 mai 2001 pârâta a comunicat reclamantului că cererea sa de restituire în natură a imobilului în litigiu nu a fost aprobată de adunarea generală a acționarilor și s-a considerat că procedura administrativă prevăzută de dispozițiile art. 24-25 din Legea nr. 10/2001 a fost îndeplinită. În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 471 din 6 aprilie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, a declarat recurs reclamantul B.P., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență că greșit instanța de apel a apreciat că au fost respectate dispozițiile art. 24 și art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Curtea urmează să admită recursul ca nefondat pentru următoarele: Imobilele, terenuri și construcții, preluate în mod abuziv care sunt deținute de o societate comercială la care statul este asociat majoritar sau minoritar al unității, dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută vor fi restituite, potrivit art. 20 alin. (1) sau (2) din Legea nr. 10/2001, persoanei îndreptățite prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.

Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 ca, prin deciziei sau dispoziție motivată să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor, aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită. Pentru imobilele evidențiate în patrimoniul societății comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 20 alin. (1) și (2) persoanele îndreptățite au, potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzător valorii de plată a imobilelor.

Alin. (2) al aceluiași articol prevede că, în această situație, măsurile reparatorii în echivalent, se propun de instituția publică ce afectează sau, după caz, a afectat privatizarea. Adresa nr. 272 din 22 mai 2001 prin care i se comunică reclamantului că nu este posibilă restituirea în natură a imobilului situat în Constanța, nu poate fi considerată deciziei sau dispoziție motivată în sensul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Conținutul lapidar al acestui înscris nu poate reprezenta decizie motivată și împiedică corecta soluționare a notificării formulate de reclamant în măsura în care acesta face dovada calității de persoană îndreptățită fie prin restituirea bunului în natură fie prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Față de considerentele menționate, Curtea va admite recursul, va casa decizia curții de apel și va respinge apelul declarat împotriva sentinței tribunalului, pe care o va păstra.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul B.P. împotriva deciziei civile nr. 471 din 6 aprilie 2005 a Curții de Apel Constanța. Modifică decizia în sensul că respinge apelul declarat de pârâtă ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2006.