ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5531/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 71/ PI din 21 iunie 2006, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenții B.F., B.G. și B.I. împotriva rezoluției nr. 221/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarii au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 100 lei fiecare. S-a reținut că, la data de 24 octombrie 2003, petiționarii au formulat plângere penală împotriva notarului public T.C. și a lui B.B.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, dare și luare de mită. În esență, s-a susținut că notarul public a consemnat date nereale în certificatul de moștenitor nr. 27 din 23 mai 2000, emis în dosarul succesoral nr. 30/2000.

Prin rezoluția nr. 221/P/2003 din 3 martie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus neînceperea urmăririi penale față de T.C. și B.B.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., art. 254 C. pen., art. 255 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 228 raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen. Din actele premergătoare efectuate în cauză de organele de urmărire penală a rezultat că certificatul de moștenitor în litigiu a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale și că făptuitorii nu au săvârșit nicio infracțiune în legătură cu dezbaterea succesiunii și întocmirea actelor care au decurs din aceasta. Plângerea formulată de petiționari, potrivit dispozițiilor art. 278 C. proc.

pen., împotriva măsurii dispuse de procuror, a fost respinsă, ca neîntemeiată, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin rezoluția nr. 267/II/2/2006 din 10 aprilie 2006. Totodată, prin aceeași rezoluție, s-a dispus completarea rezoluției nr. 221/P/2003, în sensul neînceperii urmăririi penale față de T.C. în temeiul art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., întrucât pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. a intervenit prescripția răspunderii penale. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., persoanele vătămate B.F., B.G. și B.I. s-au adresat cu plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale la instanța de judecată căreia i-ar fi revenit competența judecării cauzei în fond.

Curtea de Apel Timișoara a apreciat că parchetul a soluționat în mod corect cauza penală cu care a fost investit, neexistând elemente care să determine instanța să admită plângerea și să trimită cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, așa cum s-a solicitat. Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs, în termen legal, petiționarii B.F., B.G. și B.I., solicitând admiterea acestuia, potrivit motivelor prevăzute de art. 385 9 pct. 9 și 18 C. proc. pen. și extinderea efectelor recursului și cu privire la B.B.M. și B.(J.G.), dar cu privire la alte fapte decât cele ce au făcut obiectul plângerii inițiale. Recursul este nefondat. Instanța de fond, judecând plângerea, a verificat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constatând în mod just că aceasta este legală și temeinică.

Întocmirea certificatului de moștenitor nr. 27 din 23 mai 2000 de către notarul T.C. s-a făcut în condițiile stabilite de lege, iar emiterea de către acesta a două certificate de moștenitor (nr. 163/1999 și 27/2000) către aceeași persoană a fost justificată de existența a două imobile distincte care au intrat în masa succesorală. În dosarul succesoral a existat actul cu privire la valoarea imobilului înstrăinat, iar încheierea și autentificarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 374 din 23 mai 2000 s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în materie. În cauză nu au existat dovezi ale săvârșirii vreunei infracțiuni de corupție.

Plângerea formulată de petiționari împotriva soluției de neurmărire penală a fost respinsă de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin rezoluția nr. 267/II/2/2006 din 10 aprilie 2006. Faptul că prin această rezoluție s-a dispus completarea temeiului juridic al neînceperii urmăririi penale față de T.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. și cu dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a fost interpretat de recurenți ca o admitere implicită a plângerii lor și, în consecință, un motiv de nelegalitate a hotărârii judecătorești prin care instanța de fond le-a respins plângerea. Curtea constată că prin rezoluția nr. 267/II/2/2006 din 10 aprilie 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a respins în mod neechivoc plângerea petiționarilor.

Completarea temeiului juridic al soluției dispuse cu trimitere la instituția prescripției răspunderii penale nu a afectat sensul dispozitivului (de respingere a plângerii), întrucât nici situația de fapt stabilită nu a fost modificată. Pe de altă parte, Curtea constată că între expozitivul sentinței penale nr. 71/ PI din 21 iunie 2006 al Curții de Apel Timișoara și dispozitivul acesteia nu există contraziceri. Faptul că recurenții consideră că această contrazicere există între dispozitivul rezoluției de respingere a plângerii nr. 267/II/2/2006 și expozitivul sentinței penale nu se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., constituind doar o interpretare eronată și extensivă a acestor dispoziții.

De asemenea, Curtea constată că nici solicitarea de extindere a efectelor recursului cu privire la alte persoane și alte fapte penale pentru care nu s-a dispus însă de către procuror o soluție de neurmărire penală nu este justificată, situându-se în afara dispozițiilor legale. În consecință, recursul fiind nefondat, Curtea urmează să-l respingă ca atare. Fiecare recurent petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarii B.F., B.G. și B.I. împotriva sentinței penale nr. 71/ PI din 21 iunie 2006 a Curții de Apel Timișoara. Obligă pe fiecare recurent petiționar la plata sumei de câte 40 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2006.