ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 844/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 104 din 18 noiembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara s-a respins plângerea formulată de petiționarul R.Ș. împotriva rezoluției pronunțată de Parchetul de pe lângă aceeași instanță în dosarul nr. 32/P/1998 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public A.B.B. privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247 și art. 248 C. pen. Pronunțând această sentință, instanța a constatat că există autoritate de lucru judecat întrucât, anterior, prin sentința penală nr. 31 din 22 martie 2004 a Curții de Apel Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 5710 din 3 noiembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a respins, ca nefondată, o altă plângere împotriva aceleiași rezoluții.

Împotriva sentinței nr. 104/2004 petiționarul a declarat recurs solicitând casarea ei și judecarea intimatului pentru abuz în serviciu. Examinând actele dosarului nr. 1352/2004 și ale dosarului nr. 6319/2004 în care Curtea de Apel Timișoara a pronunțat sentințele penale nr. 31 din 22 martie 2004 și respectiv nr. 104 din 18 noiembrie 2004 se constată următoarele: Petiționarul Ș.R. s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu plângere împotriva notarului public A.B.B. susținând că în cadrul procedurii succesorale deschise de B.E., soția supraviețuitoare a defunctului B.H., a eliberat certificatul de moștenitor nr. 10 din 5 februarie 1997 în favoarea acesteia prejudiciind pe cei cinci descendenți ai defunctului.

Prin rezoluția pronunțată în dosarul nr. 32/P/1998 procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale constatând în urma actelor premergătoare efectuate, că nu există temeiuri pentru a se reține în sarcina notarului public săvârșirea vreunei infracțiuni. Nemulțumit de această rezoluție, petiționarul a cerut Curții de Apel Timișoara desființarea ei și judecarea intimatului pentru infracțiunea de abuz în serviciu. Curtea de Apel Timișoara, prin sentința penală nr. 31 din 22 martie 2004, a respins, ca nefondată, plângerea reținând între altele, că descendenții defunctului B.H. au promovat o acțiune în anularea certificatului de moștenitor, acțiune care a fost respinsă definitiv și irevocabil prin decizia civilă nr. 494 din 26 februarie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

Sentința penală nr. 31 din 22 martie 2004 a rămas definitivă prin respingerea recursului petiționarului de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 5710 din 3 noiembrie 2004. La 6 august 2004, petiționarul a formulat o nouă plângere împotriva aceleiași rezoluții emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, invocând aceleași motive de nemulțumire împotriva avocatului A.B.B. Prin sentința penală nr. 104 din 18 noiembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara, a respins plângerea reținând în mod corect și legal, că în cauză există autoritatea de lucru judecat, nemaifiind posibilă o nouă analizare a temeiniciei plângerii. Constatând că sentința recurată de petiționar este pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale, Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare, avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul R.Ș. împotriva sentinței penale nr. 104/PI din 18 noiembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2005.