ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1221/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 12 septembrie 2003, adoptată în dosarul nr. 1317/P/1998 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus, în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei B.V., pentru infracțiunile de neglijență în serviciu, abuz în serviciu și fals intelectul și neînceperea urmăririi penale față de învinuiții T.C., T.I. și T.Șt., pentru instigare la infracțiunile de abuz în serviciu și fals intelectual. Împotriva rezoluției a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, petentul P.M., solicitând continuarea cercetărilor. Prin rezoluția din 28 iulie 2004, în dosarul nr. 2687/II-2-2004 s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de P.M., apreciindu-se că soluția de neîncepere a urmăririi penale emisă în cauză, este legală și temeinică.

În motivarea acestei rezoluții s-a reținut că, prin plângerea formulată la data de 10 octombrie 1998, P.M. a solicitat efectuarea de cercetări penale cu privire la condițiile și împrejurările în care notarul public B.V. a eliberat la solicitarea numiților T.C., T.I. și T.Șt., certificatul de moștenitor nr. 89/1998, care i-a produs grave prejudicii materiale și morale, întrucât în masa succesorală a fost inclusă în mod nelegal și cota parte indiviză de 5/8 din imobilul proprietatea sa situat în București, str. Șoimuș, dobândit prin cumpărare de la defunctul T.B. în cursul anului 1990, în baza unei chitanțe sub semnătură privată întocmită la data de 10 octombrie 1990, între el și T.B. Cercetările efectuate în cauză au stabilit că notarul public B.V.

a emis certificatul de moștenitor nr. 89 la data de 11 august 1998 în care a menționat că, cota parte indiviză de 5/8 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, str. Șoimuș, a fost cuprinsă în masa succesorală conform sentinței civile nr. 5175/1998 a Judecătoriei sector 4 București. În urma partajului voluntar, părțile au vândut drepturile succesorale numitului T.V., deși, în legătură cu cota de 5/8, prin sentința sus-menționată, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de introducere în masa succesorală a imobilului în cauză. Ulterior emiterii certificatului de moștenitor, prin decizia civilă nr. 1822/2002, Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. 7697/2001 a admis cererea de revizuire formulată de T.I.

anulând înscrisul intitulat „chitanță” datat 10 octombrie 1990 întocmit între T.B., vânzător și P.M., cumpărător, anulând înscrisul respectiv ca fals. În aceste condiții, s-a apreciat că P.M. nu a fost vătămat în drepturile sale prin introducerea în masa succesorală a cotei de 5/8 din imobil, nefiind proprietar, motiv pentru care în mod corect s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei B.V., pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu. În urma suplimentării probatoriului de către procuror, în cursul urmăririi penale, s-a stabilit că defunctul T.B., a fost, la data decesului, proprietarul unei cote indivize de 5/8 din imobilului situat în București, str. Șoimuș, cotă ce i-a revenit în urma decesului primei sale soții T.M.

S-a reținut în aceste condiții că includerea în masa succesorală a cotei de 5/8 de către B.V., se suprapune unei situații juridice de fapt, reale, care justifică dreptul moștenitorilor în cauză, astfel încât nefiind realizată urmarea cerută de lege pentru existența infracțiunii, prevăzută de art. 246 C. pen., soluția de neîncepere a urmăriri penale dispusă în cauză este corectă. Nefiind stabilite date sau indicii în cursul cercetărilor, că B.V. ar fi urmărit alterarea certificatului de moștenitor prin înscrierea unor date necorespunzătoare, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât nu au fost lezate drepturile moștenitorilor și nici calitatea acestora. În mod corect, în aceste condiții, s-a dispus și neînceperea urmăririi penale față de T.C., T.I.

și T.Șt., reclamați de către P.M., pentru instigarea notarului public B.V. la săvârșirea infracțiunii e abuz în serviciu și fals intelectual. Împotriva rezoluției mai sus-menționate, a formulat plângere P.M., arătând că intimata B.V., în calitate de notar public, a eliberat la solicitarea intimaților T.C. și T.I., certificatul de moștenitor nr. 89/1998, introducând în mod nelegal, în masa succesorală cota de 5/8 din imobilului proprietatea sa situat în București, str. Șoimuș, creându-se un prejudiciu petentului. Prin sentința penală nr. 104 din 27 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluției din 28 iulie 2004 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. 1317/P/1998.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul P.M., care a solicitat casarea hotărârii atacate iar pe fond, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. , admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare a fondului, la Curtea de Apel București. Recursul nu este fondat. Curtea de Apel București, secția I penală, pe baza actelor aflate la dosar, a respins în mod justificat plângerea formulată de petent, rezoluția parchetului din data de 28 iulie 2004 dată în dosarul nr. 1317/P/1998, fiind legală și temeinică. Așa cum s-a învederat în motivarea sentinței atacate și a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, din actele dosarului a rezultat că defunctul T.B.

a fost proprietarul cotei de 5/8 din imobilul respectiv, cotă ce i-a revenit în urma decesului primei sale soții, T.M. În aceste condiții, nefiind proprietar, P.M. nu a fost vătămat în drepturile sale prin introducerea în masa succesorală a cotei de 5/8 din imobil. În mod corect s-a concluzionat că includerea în masa succesorală a cotei de 5/8 de către notarul B.V. se suprapune unei situații juridice reale, care justifică dreptul moștenitorilor în cauză. Așa fiind, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații B.V., T.C., T.I. și T.Șt., având în vedere că datele înscrise în certificatul de moștenitor sunt reale, astfel că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunilor de neglijență în serviciu, abuz în serviciu și fals intelectual, respectiv instigare la abuz în serviciu și fals intelectual.

În consecință, rezultând că motivele de casare invocate nu sunt întemeiate și cum alte motive, susceptibile a fi luate în considerare din oficiu, nu se constată urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.M. împotriva sentinței penale nr. 104 din 27 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2005.