ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6753/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 46

din 25 mai 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondată, plângerea petentului R.V. împotriva rezoluției din 20 septembrie

2001 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul penal

nr. 983/P/2000.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat în sumă de 100.000 lei.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 18 februarie

2000, persoana vătămată R.V. a formulat plângere penală împotriva notarului

public Z.A.R., solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia pentru

săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și

fals intelectual, prevăzută de art. 246 și art. 289 C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că a înscris în cuprinsul

certificatului de moștenitor nr. 215 din 26 octombrie 1998 mențiunea neconformă

realității, precum că succesiunea a fost acceptată în termen legal de toți moștenitorii,

diminuând, astfel, cota de moștenire cuvenită petiționarului și lui R.C. și

R.V., singurii acceptanți legal.

În cursul efectuării actelor

premergătoare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat

Ministerului Justiției, în conformitate cu dispozițiile art. 31 din Legea nr.

36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială, avizul pentru

cercetarea penală a notarului public Z.A.R.

Prin adresa nr.

1266/14AI/N/2001, Ministerul Justiției a comunicat că, în conformitate cu

dispozițiile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea

judecătorească, nu a avizat cercetarea penală a notarului public pentru

infracțiunile arătate.

Prin rezoluția nr.

983/P/2000 din 20 septembrie 2001, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea Z.A.R., pentru

săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin.

(6) și art. 10 alin. 1) lit. f) C. proc. pen., întrucât lipsește autorizarea

organului competent.

Verificând rezoluția de

neurmărire penală, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei,

instanța de fond a apreciat-o ca legală și temeinică întrucât, în condițiile

neavizării de către Ministerul Justiției a cercetării penale, deci a lipsei

autorizării organului competent, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.

Împotriva acestei decizii

penale a declarat recurs petiționarul R.V., solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea plângerii sale, desființarea

rezoluției de neurmărire penală și trimiterea cauzei procurorului în vederea

începerii urmăririi penale împotriva notarului public Z.A.R.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Rezoluția de neurmărire

penală a fost dispusă de procuror în conformitate cu dispozițiile legale care

condiționează punerea în mișcare a acțiunii penale de existența avizului

Ministerului Justiției, în cazul în care persoana cercetată este un notar

public.

În lipsa acestui aviz,

organele de urmărire penală nu au putut purcede de cercetarea penală a

notarului public Z.A.R., soluția legală fiind cea dispusă de neîncepere a

urmăririi penale.

Față de aceste considerente

și constatând din oficiu că în cauză nu există alte motive de casare, Curtea

urmează să respingă recursul petentului ca nefondat.

Recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petentul R.V. împotriva sentinței penale nr.

46 din 25 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Potrivit dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 decembrie 2004.