ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2531/2003

Deliberând asupra recursului declarat de reclamantul

H.V.S. împotriva încheierii din 15 noiembrie 2002 (dosar nr. 2376/2002) a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 473, pronunțată de

Judecătoria sectorului 1 București la 25 ianuarie 2002, în dosarul nr.

8844/2001, a fost admisă în parte acțiunea formulată de H.V.S. în contradictoriu

cu M.V., constatându-se „revocarea tacită a legatului cu titlu particular

instituit prin testamentul autentificat sub nr. 24662/1995 de Notariatul de

Stat al sectorului 1 București cu privire la cota din dreptul de proprietate

asupra imobilului situat în București, sector 1”.

Prin aceeași sentință a fost respinsă ca rămasă fără

obiect cererea de suspendare a procedurii succesorale notariale deschise la

Biroul notarului public E.B. cu privire la succesiunea defuncților H.V.C. și

H.C.A., iar pârâta a fost obligată să îi plătească reclamantului cheltuieli de

judecată în valoare de 2.150.000 lei.

Apelul făcut ulterior împotriva acestei sentințe de

pârâta M.V. a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1180/A

pronunțată de secția a IV-a civilă a Tribunalului București în dosarul nr.

2847/2002.

La 23 iulie 2002 împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta M.V., cauza fiind înregistrată cu numărul de dosar 2376/2002 pe

rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Prin încheierea din 15 noiembrie 2002, instanța astfel

sesizată a suspendat judecarea recursului în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc.

civ. pe considerentul că pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București se află

în curs de soluționare dosarul nr. 16143/2002 în care se solicită anularea

certificatelor de moștenitor nr. 182 și nr. 183 emise la 20 august 2002.

La 28 ianuarie 2003 împotriva încheierii de suspendare

a declarat recurs reclamantul H.V.S., cauza fiind apoi înregistrată pe rolul

secției civile a Curții Supreme de Justiție cu numărul de dosar 611/2003.

În motivarea recursului s-a susținut în esență că în

speță nu sunt întrunite cerințele art. 244 pct. 1 C. proc. civ. deoarece în

speță cererea de constatare a revocării tacite a legatului cu titlu particular

a fost solicitată de reclamant în calitatea sa de moștenitor legal, astfel

încât litigiul referitor la anularea certificatelor de moștenitor nu are nici o

înrâurire asupra soluționării cauzei de față.

În ceea ce o privește, intimata M.V. a solicitat

respingerea recursului declarat împotriva încheierii de suspendare.

Având a se pronunța asupra recursului astfel declarat,

Curtea reține că, prin natura lor, argumentele aduse în susținerea lui

corespund sub aspect formal prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin urmare, acest text de lege va fi avut în vedere

în analizarea recursului deși nu a fost invocat în mod expres de

recurentul-reclamant, respectiva deficiență de motivare fiind remediabilă din

oficiu în raport cu prevederile art. 306 alin. ultim C. proc. civ.

Odată făcută această precizare prealabilă de ordin

procedural, Curtea reține că recursul este nefondat pentru considerentele care

vor fi expuse în continuare.

Este de observat în acest sens că, potrivit

certificatului depus în susținerea cererii de suspendare a judecării

recursului, acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București

cu numărul de dosar 16143/2002 a fost formulată de M.V. și având ca obiect

„anularea certificatelor de calitate de moștenitor nr. 182 și nr. 183 din 20

august 2002 emise de Biroul notarului public E.B. și stabilirea faptului că

pârâtul H.V.S. este străin de succesiunea defuncților săi părinți”.

Este, de asemenea, de reținut că în cauza de față M.V.

a invocat în mod constant excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului, excepție pusă inițial în discuție în fața primei instanțe și

reiterată atât în susținerea apelului cât și ca motiv de recurs.

În acest context este relevant și faptul că în

motivarea recursului această excepție a fost argumentată susținându-se că, în

ceea ce îl privește pe H.V.S., „nu s-a făcut dovada efectivă a calității de

moștenitor prin certificat de calitate sau prin certificat de moștenitor”.

În combaterea acestor aserțiuni, la 9 octombrie 2002

H.V.S. a depus în dosarul respectiv certificatele de calitate nr. 182 și nr.

183 din 20 august 2002, emise în dosarele succesorale nr. 186/2002 și nr.

187/2002 de către Biroul notarilor publici privați E.B. și S.C.B.

Totodată a fost formulată și o întâmpinare prin care

H.V.S. a susținut că acele două certificate fac dovada deplină cu privire la

calitatea sa „de unic moștenitor (…) până la anularea lor prin hotărâre

judecătorească”.

Aceste afirmații concordă cu aprecierile instanței de

recurs, care a dispus măsura suspendării judecății luând în considerare tocmai

înrâurirea pe care ar putea-o avea în cauza de față o eventuală soluție de

admitere a acțiunii adresate de M.V. Judecătoriei sectorului 1 sub nr.

16143/2002.

Așa fiind, Curtea constată că respectiva măsură a fost

luată printr-o corectă aplicare a dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ. și că, deci, în cauza de față nu își găsesc incidența nici una

dintre prevederile art. 304 din același cod.

În consecință, recursul urmează a fi respins conform

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul

H.V.S. împotriva încheierii din 15 noiembrie 2002 (dosar nr. 2376/2002) a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2003.