ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5655/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 6215 din 3

aprilie 2000, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B.D.E. împotriva

pârâților Consiliul General al Municipiului București și SC H.N. și drept

consecință:

- a constatat nulitatea trecerii în

proprietatea statului a imobilului situat în București;

- i-a obligat pe pârâți să-i lase

reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul menționat.

Totodată, instanța a respins capătul

de cerere privind completarea certificatului de moștenitor, ca lipsit de

interes.

Tribunalul București, secția a V-a

civilă, prin decizia nr. 2980 din 16 noiembrie 2000 și Curtea de Apel București,

secția civilă, prin decizia nr. 1361 din 8 mai 2001, au respins, ca nefondate,

apelul și respectiv recursul, declarate de pârâtul Consiliul General al

Municipiului București.

La 11 martie 2004, Municipiul

București, reprezentat prin Primarul General, a solicitat revizuirea sentinței

civile nr. 6215/2000 a Judecătoriei sectorului 1 București, invocând motivul

prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În dezvoltarea cererii, revizuientul

a susținut că:

- reclamantul a pretins că ar fi

unicul moștenitor al defunctei B.M., proprietara imobilului revendicat;

- certificatul de moștenitor prezentat

de reclamant a fost însă ulterior anulat de Judecătoria sectorului 1 București

prin sentința civilă nr. 9498 din 26 septembrie 2001, emițându-se un nou

certificat, în care figurează ca succesor al defunctei încă o persoană,

respectiv N.Ș., în calitate de nepot de fiică, cu o cotă de ½:

- ultima hotărâre judecătorească și

noul certificat de moștenitor dovedesc nerespectarea regulii unanimității,

acțiunea în revendicatre fiind promovată de un singur succesor coproprietar.

Pe cale de consecință, revizuientul

a solicitat admiterea cererii și schimbarea în tot sentința criticată, în

sensul respingerii acțiunii, ca inadmisibilă.

La data de 27 aprilie 2004,

revizuientul a precizat că înțelege să invoce drept acte noi, în sensul art.

322 pct. 5 C. proc. civ, certificatul de căsătorie pe numele N.Ș., certificatul

de naștere al aceleiași persoane, certificatul de naștere al numitei B.M.C.,

certificatul de deces al acesteia, precum și certificatul de deces al numitei B.M.,

toate anexate la cererea de revizuire.

Judecătoria sectorului 1 București,

prin sentința civilă nr. 3100 din 4 mai 2004, a respins cererea de revizuire,

ca inadmisibilă, precum și cererea intimatului reclamant B.D.E., privind

obligarea revizuientului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată și

a luat act că revizuientul și intimata SC H. SA nu au solicitat cheltuieli de

judecată.

S-a reținut că:

- ambele înscrisuri invocate de

revizuient în cererea inițială sunt posterioare hotărârii criticate;

- înscrisurile menționate în

precizarea ulterioară nu au fost reținute de intimatul reclamant, iar

neprezentarea lor s-a datorat culpei revizuientului, care nu a făcut

diligențele necesare procurării lor, și nu unor împrejurări mai presus de

voința părților.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia nr. 2103 din 7 octombrie 2004, a respins ca nefondat

apelul declarat de revizuient, cu motivarea că:

- sentința civilă nr. 9498/2001 a

Judecătoriei sectorului 1 București întrunește cerințele prevăzute de art. 322

pct. 5 C. proc. civ. deoarece procesul în care a fost pronunțată s-a judecat

concomitent cu litigiul în cauză, iar revizuientul nu avea de unde să știe

despre existența acelui proces;

- înscrisurile noi, dacă erau

cunoscute, nu ar fi dus însă la respingerea ca inadmisibilă cererii în

revendicare deoarece hotărârea pronunțată în litigiu dintre intimatul-reclamant

și N.Ș. are un efect declarativ și nu constitutiv de drepturi, iar hotărârea

supusă revizuirii a profitat și celuilalt moștenitor;

- pe de altă parte, acțiunea în revendicare

și cererea de restituire în natură întemeiată pe Legea nr. 10/2001 au aceeași

finalitate, astfel că rejudecarea primei acțiuni în considerarea mai multor

coproprietari, nu ar duce la o soluție de respingere, ca inadmisibilă.

Revizuentul a declarat recurs

întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând desființarea ambelor

hotărâri și pe fond admiterea cererii de revizuire.

Concret, recurentul a susținut că

instanța de apel a interpretat greșit art. 4 din Legea 10/2001 și această lege

în general deoarece;

- textul indicat are în vedere

ipoteza restituirii cerute de mai multe persoane, când dreptul de proprietate

se constată ori se stabilește în cote părți ideale, potrivit dreptului comun;

- legea menționată reglementează o

procedură administrativă, diferit de acțiunea în revendicare;

De asemenea, recurentul a susținut

că prin actele depuse a dovedit că intimatul reclamant nu era unicul proprietar

al imobilului revendicat astfel că, potrivit regulii unanimității, se impunea

respingerea acțiunii sale, ca inadmisibilă.

Criticile referitoare la

consecințele ipotetice ale Legii nr. 10/2001 asupra soluției din litigiu

cuprinsă la acțiunea în revendicare sunt fondate deoarece:

- procesul finalizat prin hotărârea

supusă revizuirii a avut ca obiect constatarea nulității titlului în baza

căruia imobilul proprietatea defunctei mame a reclamantului a trecut în

proprietatea statului potrivit Decretului nr. 92/1950, precum și revendicarea

acelui imobil, iar nu restituirea lui în natură ori măsuri reparatorii în

echivalent, conform Legii nr. 10/2001

- prin urmare, legea sus-menționată,

care nu exista la data pronunțării hotărârii supuse revizuirii, nu poate

constitui un argument în sprijinul soluției de admitere a cererii

reclamantului, dată mai înainte și întemeiată pe dreptul comun.

Critica referitoare la regula

unanimității este însă nefondată deoarece:

- în ipoteza în care ar fi cunoscut

despre existența unui alt moștenitor instanța de fond trebuia să solicite

intimatului reclamant să indice numele acestuia și adresa, pentru a-l introduce

în cauză și a stabili poziția lui față de acțiunea în revendicare, neavând

posibilitatea legală de a respinge de plano cererea, ca inadmisibilă;

- din actele depuse la dosar rezultă

că litigiul cu privire la anularea certificatului de moștenitor a fost stins pe

cale amiabilă, iar noul certificat cuprinde pe ambii moștenitori, precum și

imobilul în discuție și este însoțit de un partaj voluntar, ceea ce înseamnă că

sentința supusă revizuirii a profitat tuturor succesorilor defunctei

proprietare.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)

C. proc. civ, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat,

recursul

declarat de revizuientul Municipiul București, prin Primarul General împotriva

deciziei nr. 2103 A din 7 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a

III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2005.