ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.11.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9868/2005

HOTĂRÂRE
29.11.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9868/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor civile de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 7

din 8 ianuarie 2003 revizuientul Municipiul București prin Primarul General a

solicitat, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în contradictoriu cu

intimatul K.T., revizuirea sentinței civile nr. 332 din 27 martie 2001

pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

În motivarea cererii revizuientul a

arătat că prin hotărârea a cărei revizuire o solicită a fost admisă acțiunea

formulată de reclamantul K.T. și au fost obligați pârâții Consiliul General al

Municipiului București și Municipiul București prin primarul General să-i lase

în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, compus din

teren în suprafață de 760 mp și construcție.

S-a precizat că din actele noi

reprezentate de sentința civilă nr. 267 din 11 septembrie 1952 a fostului

Tribunal popular al raionului I.V.Stalin, procesul verbal nr. 195 din 31

octombrie 1952 de inventariere, evaluare și predare, deciziunea nr. 584 din 30

aprilie 1953 a fostului Sfat popular al raionului 1 Mai, deciziunea nr. 45 din

8 ianuarie 1953 a fostului comitet executiv al Sfatului popular al Capitalei

RPR, adresa nr. 27089 din 29 noiembrie 1953 a Secției financiare a Raionului 1

Mai și adresa nr. 1149 din 29 octombrie 2002 SC A. SA rezultă că imobilul

situat în București, a fost preluat de Statul Român cu titlu valabil, în

temeiul dispozițiilor Decretului nr. 111/1951.

S-a mai menționat că prin hotărârea

a cărei revizuire se solicită s-a stabilit o situație juridică diferită și

anume că imobilul a fost preluat fără titlu, împrejurare determinantă pentru

soluția pronunțată.

Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin sentința civilă nr. 511 din 21 mai 2003 a respins cererea de

revizuire.

S-a reținut că, potrivit art. 322

pct. 5 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de

apel sau prin neapelare precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au

descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

S-a arătat că, în speță nu s-a făcut

dovada că înscrisurile invocate au fost reținute de partea potrivnică că

acestea nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința

părților.

Prin încheierea din 11 martie 2004

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins în principiu

cererile de intervenție formulate de R.F., ș.a.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia civilă nr. 903 din 6 mai 2004 a respins ca nefondat

apelul declarat de Municipiul București prin Primarul General împotriva

sentinței civile nr. 511 din 21 mai 2003 a Tribunalului București, secția a

III-a civilă, cu motivarea că just prima instanță a reținut că în speță nu sunt

îndeplinite condițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În termen legal, împotriva deciziei

civile nr. 903 din 6 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă, a declarat recurs Municipiul București prin Primarul General a

solicitat casarea în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și a susținut că

înscrisurile prezentate reprezintă acte „noi”, care nu au putut fi prezentate

dintr-o împrejurare mai presus de voința sa și care, dacă ar fi fost cunoscute,

ar fi dus la pronunțarea alte soluții.

Recursul urmează să fie respins ca

nefondat pentru următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr. 322 din 27

martie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, definitivă, a fost

admisă acțiunea formulată de reclamantul T.K. în contradictoriu cu pârâții

Consiliul General al Municipiului București și Municipiul București care au

fost obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în

București, compus din 760 mp și construcție.

S-a reținut că dreptul de

proprietate asupra imobilului situat în București, a fost dobândit de A.S. prin

contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5048 din 10 februarie

1947, transcris. Succesiunea A.S. a fost culeasă de fiica acesteia, S.M.J.,

soția reclamantului K.T. După decesul acesteia, survenit la data de 9 iunie

1986 reclamantul a dobândit calitatea de moștenitor.

S-a mai precizat în considerente că

nu s-a făcut dovada preluării imobilului de către Statul Român în temeiul unui

titlu valabil și a fost considerată întemeiată acțiunea în revendicare

întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ.

Prima instanță și instanța de apel

au reținut corect că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative ale

art. 322 C. proc. civ. și anume că, după darea hotărârii definitive a cărei

revizuire se cere, să se fi descoperit înscrisuri doveditoare reținută de

partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai

presus de voința părții.

Față de considerentele menționate

recursul declarat de Municipiul București prin primarul General împotriva

deciziei instanței de apel va fi respins ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 903

din 6 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, și a

încheierii de ședință din 11 martie 2004 au declarat recursuri și

intervenienții T.A.V.T., succesoare a intervenientei G.M., decedată la data de

24 decembrie 2004, R.F. și R.E. au solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9

și 10 C. proc. civ. și au susținut, în esență, că: 1 greșit a fost respinsă în

principiu cererea lor de intervenție, prin încheierea de ședință din 11 martie

2004; au un interes propriu, legitim, născut și actual în calitate de

proprietari ai apartamentelor situate la etajul III, în imobilul în litigiu,

dobândite în condițiile Legii nr. 112/1995. 2 sunt îndeplinite condițiile art.

322 pct. 5 C. proc. civ. întrucât prin înscrisurile prezentate s-a făcut dovada

că naționalizarea imobilului nu s-a făcut în temeiul Decretului nr. 92/1950 ci

în baza Decretului nr. 111/1951; 3. deși reclamantul a revendicat o construcție

compusă din parter și 2 etaje, acțiunea a fost admisă și pentru etajul III,

edificat de Statul Român după data naționalizării.

Recursurile intervenienților urmează

să fie respinse pentru următoarele considerente:

R.F. și R.E. precum și G.M. au

formulat la data de 25 septembrie 2003 cereri de intervenție intitulate „în

interesul apelantului revizuient, Municipiul București”. În motivarea cererilor

au arătat că sunt proprietari, în temeiul contractelor de vânzare cumpărare încheiate

în temeiul Legii nr. 112/1995 la data de 29 martie 1999 și respectiv 3 iulie

1997, pentru două din apartamentele aflate la etajul III al imobilului în

litigiu, etaj edificat după preluarea bunului prin hotărâre judecătorească

pronunțată în baza Decretului nr. 111/1951. Acțiunea în revendicare a fost

admisă prin hotărârea a cărei revizuire a fost cerută și a fost obligat

Municipiul București să lase în deplină proprietate și posesie imobilul deși

acesta, nemaiavând calitate de proprietar nu avea calitate procesuală pasivă.

Față de conținutul cererilor de

intervenție, prin care intervenienții au invocat un drept ce le aparține,

corect curtea de apel a calificat ca „intervenție în interes propriu” [art. 49

alin. (2) C. proc. civ.]

Potrivit art. 50 alin. (2), cererea

de intervenție în interes propriu se poate face numai în fața primei instanțe

și înainte de închiderea dezbaterilor.

Cum în speță cererile de intervenție

au fost făcute în apel, corect Curtea de Apel București le-a respins ca

inadmisibile prin încheierea din 11 martie 2004.

În raport de împrejurarea că

intervenienții nu au calitatea de parte în prezenta pricină, aceștia nu pot

solicita modificarea hotărârii pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Față de considerentele menționate,

urmează să fie respinse ca nefondate recursurile intervenienților T.A.V.I.,

R.F. și R.E.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții

Municipiul București, prin Primar General, T.A.V.T., R.F. și R.E. împotriva

deciziei civile nr. 903 din 6 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a

III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29

noiembrie

2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-11-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9158/2005
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 12 august 2002, pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanții C.D.V. și P.T.C. au solicit
ÎCCJ 2013-12-10
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5740/2013
M.C., B.I., B.D., B.M.A., B.V., B.E. au înregistrat și o cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a Municipiului București prin Primarul General, pentru opozabilitatea hotărârii. E.F. a formulat cerere de intervenție princi
ÎCCJ 2003-02-18
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 589/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr.545 din 13 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-pârât
ÎCCJ 2005-12-05
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 331/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 10343 din 26 octombrie 1994, Judecătoria sectorului 1 București a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta M.F., în contradictoriu cu p
ÎCCJ 2006-02-16
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1696/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 77 din 3 ianuarie 2001 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamantul G.A.Ș. a chemat în judecată p
Sursă