ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1696/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 77 din 3 ianuarie 2001 pe rolul Tribunalului

București, secția a III-a civilă, reclamantul G.A.Ș. a chemat în judecată pe

pârâta Municipiul București prin Primar General, solicitând să se constate

valabilitatea titlului asupra imobilului situat în București, format din teren

în suprafață de 519 mp și construcții și să fie obligat pârâtul să lase

reclamantului în deplină proprietate și posesie imobilul în litigiu.

În motivarea cererii și arată că

imobilul în litigiu a aparținut numiților A.C. și A.A..

După decesul numitului A.C. au rămas

ca moștenitori A.A., soție supraviețuitoare și numitul A.G., tatăl

reclamantului.

Se mai arată că imobilul a trecut în

proprietatea statului în baza Decretului nr. 1417 al Sfatului Popular al

Raionului I.V.Stalin, prin transfer de la M.A.E.

Prin sentința civilă nr. 137 din 7

februarie 2001, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis acțiunea

formulată de reclamantul G.A.Ș. și a obligat pârâtul să lase reclamantului în

proprietate și posesie imobilul situat în București, compus din teren în

suprafață de 519 mp și construcție.

La 12 aprilie 2002, a fost

înregistrată sub nr. 2780/2002 la Tribunalul București, secția a V-a civilă și

de contencios administrativ, cererea de revizuire a sentinței civile nr.

137/2001 pronunțată în dosarul nr. 77/2001 al Tribunalului București, secția a

III-a civilă, formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în

contradictoriu cu intimații A.G.Ș, și Municipiul București prin Primar General,

prin care s-a solicitat anularea sentinței civile nr. 137/2001 a Tribunalului

București, secția a III-a civilă.

În motivarea cererii se arată că la

data de 15 martie 2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a fost sesizat

cu un memoriu de către Asociația Proprietarilor , solicitându-se revizuirea

sentinței menționate, prin care imobilul a fost restituit reclamantului A.G.Ș.,

în calitate de moștenitor, întrucât după pronunțarea sentinței s-au descoperit

înscrisuri noi, care existau la data pronunțării și care nu au fost cunoscute

de tribunal. Se mai arată că pârâtul Municipiul București, prin Primar General

nu avea calitate procesuală pasivă deoarece apartamentele care compun imobilul

au fost vândute încă din anul 1995.

Se mai susține că instanța nu a avut

în vedere următoarele aspecte procedurale și de fond:

În încheierea de ședință de la 21

ianuarie 2001, deși se face vorbire că au răspuns reclamantul prin apărător,

pârâtul prin consilier juridic și că reclamantul prin avocat depune

împuternicire avocațială și acte, la dosarul cauzei nu se află împuternicirile

avocatului și consilierului juridic, fiind încălcate dispozițiile art. 68 C.

proc. civ. Cauza trebuia să fie suspendată pentru lipsa nejustificată a

părților.

Se mai arată că instanța a pronunțat

hotărârea în lipsa unor probe esențiale, nu a făcut nici o cercetare

judecătorească în retrocedarea imobilului, urmărind să evite efectele juridice

produse de intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001

care nu-i permiteau reclamantului să obțină imobilul, ci doar despăgubiri.

În continuare, revizuentul arată că

tribunalul nu a luat în considerare faptul că reclamantul nu a depus la unicul

termen de judecată înscrisuri care să susțină pretențiile în revendicarea

imobilului, dovada că acesta a ajuns de la M.A.E. la autorii săi.

Astfel, tribunalul a încălcat și

dispozițiile art. 1203 C. civ. pentru că a admis o acțiune nedovedită iar în

considerentele hotărârii invocă înscrisuri care nu se află la dosar.

Se mai invocă reaua credință a

reclamantului în promovarea și susținerea cererii. În drept au fost invocate

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 327 C. proc. civ.

La 10 iunie 2002, revizuentul a

depus cerere completatoare la aceea de revizuire motivată în drept pe

dispozițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ. și art. 322 pct. 6 C. proc. civ.,

în care se arată că Municipiul București prin Primar General nu a fost apărat

de consilierul juridic.

Prin sentința civilă nr. 440 din 7 iulie

2003 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, s-au respins ca

neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active, tardivității

cererii de revizuire formulate la 12 aprilie 2002 și lipsei de interes

formulată de intimatul A.G.Ș. A admis excepția tardivității formulării cererii

completatoare a cererii de revizuire. A respins ca neîntemeiată cererea de

revizuire formulată la 12 aprilie 2002 de revizuentul Parchetul de pe lângă

Tribunalul București împotriva sentinței nr. 137 din 7 februarie 2001,

pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr.

77/2001. A respins ca tardivă cererea completatoare a cererii de revizuire. A

respins în fond ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată la 10 iunie

2002 în interesul revizuentului de către intervenienții P.D., ș.a.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel revizuentul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul

București, reclamantul A.G.Ș. N.C., intervenienții P.D., ș.a.

Criticile formulate de revizuentul

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul București se referă la

greșita respingere ca tardivă a cererii completatoare a cererii de revizuire,

greșita respingere ca neîntemeiată a cererii de revizuire și greșita respingere

a cererii de intervenție formulată în interesul revizuentului.

Apelanții-intervenienți critică

sentința în sensul că tribunalul nu a analizat corect probele administrate,

aplicând greșit legea.

Prin apelul declarat intimatul

A.G.Ș. arată că sentința cuprinde motive contradictorii și străine de natura

pricinii.

Prin decizia civilă nr.79 din 26

ianuarie 2004 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul

declarat de apelantul-revizuent Ministerul Public, Parchetul de pe lângă

Tribunalul București și apelul declarat de apelanții-intervenienți P.D., ș.a. A

anulat sentința civilă nr. 440 din 7 iulie 2003 și a trimis cauza spre

rejudecarea cererii de revizuire și intervenție accesorie aceluiași tribunal. A

respins ca nefondat apelul declarat de A.G.Ș., reținând că tribunalul nu a

examinat cererea de revizuire formulată la 10 iunie 2002, iar la prima zi de

înfățișare, la acest termen se putea întregi sau modifica cererea. Se mai arată

că, deși tribunalul a examinat condițiile de admisibilitate a cererii de

revizuire, el a respins-o ca nefondată, deci pe fond.

Împotriva deciziei au declarat

recurs A.G.Ș.N.C., decedat și continuat de moștenitoarea A.G.C.

Criticile vizează excepția lipsei

calității procesuale active a revizuentului, respinsă corect de instanța de

fond, în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (5) C. proc. civ.

Instanța de apel greșit s-a

pronunțat în favoarea calității procesuale active a revizuentului, neanalizând

cu atenție dispozițiile art. 45 C. proc. civ., în integritatea lui.

Cu privire la tardivitatea introducerii

cererii de revizuire, se susține că momentul din care începe să curgă termenul

de revizuire prevăzut de art. 324 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. este data la

care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a soluționat dosarul penal

nr. 1427/P/2001, respectiv data de 10 decembrie 2001. Se mai arată că nu sunt

întrunite cumulativ condițiile pentru a fi admisă o asemenea cerere. Excepțiile

invocate cu privire la inadmisibilitatea cererii sunt întemeiate, iar

dezbaterea pe fond nu se impune.

Analizând recursul prin prisma

motivelor invocate, Înalta Curte reține următoarele:

Constituția,

prin art. 20, instituie obligativitatea interpretării legilor interne și

modificarea acestora în conformitate cu tratatele privind Drepturile Omului la

care România este parte.

O hotărâre judecătorească ce a

devenit definitivă și obligatorie nu poate fi desființată de o instanță

superioară în baza unei cereri introduse de un oficial al statului.

Acesta vizează situația în care un

procuror poate sau nu să introducă o cale extraordinară de atac împotriva unei

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, pronunțată într-un proces

civil la care nu a luat parte.

Potrivit art. 6 parag.1 din

Convenție, procurorul nu mai are posibilitatea legală de a introduce căi extraordinare

de atac împotriva unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile,

pronunțate în materie civilă, în procese la care nu a luat parte. O asemenea

cerere trebuie respinsă ca inadmisibilă sau introdusă de o persoană fără

calitate procesuală activă.

În speță, cererea de revizuire

formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, secția a III-a civilă,

împotriva sentinței civile nr. 137/2001 a Tribunalului București este

inadmisibilă pentru considerentele arătate. Parchetul de pe lângă Tribunalul

București a fost sesizat cu un memoriu de Asociația Proprietarilor, solicitând

revizuirea sentinței menționate.

Deși acesta nu a fost parte în

proces, a promovat cererea de revizuire; fiind contrară Convenției și fiind

încălcat art. 6, în condițiile în care Jurisprudența C.E.D.O. este aplicabilă

în dreptul intern și prevalează asupra celorlalte acte normative.

Pentru considerentele arătate, se va

respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, iar urmare respingerii cererii

de revizuire, cererea de intervenție a rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat împotriva

deciziei civile nr. 79 din 26 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, de către intimatul A.G.Ș.N.C., decedat,

continuat de moștenitoarea A.G.C.

Casează decizia atacată precum și

sentința civilă nr. 440 din 7 iulie 2003 pronunțată de Tribunalul București,

secția a V-a civilă, iar pe fond respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire

introdusă la 12 aprilie 2002 și completată la 10 iunie 2002 de către Parchetul

de pe lângă Tribunalul București, împotriva sentinței civile nr. 137 din 7

februarie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

În consecință, respinge ca fiind

rămasă fără obiect cererea de intervenție în interesul revizuentului formulată

de P.D., ș.a.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2006.