ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 408/2003

S-a luat

în examinare recursul declarat de Consiliul General al Municipiului București

prin Primar General împotriva deciziei nr.115 din 8 martie 2001 a Curții de

Apel București – secția a III a civilă.

La apelul

nominal s-au prezentat: consilier juridic O.O.pentru Consiliul General al

Municipiului București prin Primar General și Municipiul București prin  Primar

General, lipsind intimata reclamantă N.I.A..

Procedura

completă.

Consilier

juridic O.O.nu mai susține  recursul întrucât problema calității procesuale

pasive a fost rezolvată între timp de instanță.

Reprezentanta

Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea introdusă  la 24 martie 1999 N.I.A.  din București str.Ion Câmpineanu

nr.5, în calitate de moștenitor  testamentar al defunctei A. A.D. decedată la 3

ianuarie 1976 a chemat în judecată civilă pentru revendicare imobiliară

Consiliul General al Municipiului București reprezentat prin Primarul general,

pentru a fi obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie o

încăpere cu destinația de prăvălie în suprafață de 51,77 m.p. situată în

imobilul  din  București str.Ion Câmpineanu nr.5, în partea stângă de la

intrare.

În

susținerea acțiunii reclamanta a pretins că partea de imobil  revendicată a

fost preluată  și deținută de stat prin aplicarea greșită a dispoziției

Decretului 92/1950 întru-cât  fiind casnică autoarea sa D.A.A.care avea

calitatea de proprietar era  exceptată de la  naționalizare.

Soluționând

cauza în primă instanță, după declinarea competenței, prin sentința civilă

nr.687 din 13 octombrie 2000  Tribunalul București – Secția  a V a civilă și de

contencios administrativ, a admis acțiunea așa  cum a fost formulată și a

obligat autoritatea  chemată în judecată să lase în deplină proprietate și

posesie a  reclamantei bunul revendicat.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a constatat nevalabilitatea  titlului de proprietate

al statului ca urmare a nerespectării dispozițiilor art.II din Decretul

92/1950.

Sentința

primei instanțe a fost confirmată de Curtea de Apel București – Secția a III a

civilă prin respingerea apelului declarat de Municipiul București prin Primarul

general, conform deciziei civile nr.115 din 8 martie  2001.

Pentru a

dispune astfel instanța de apel a socotit nefondat motivul de apel formulat de

apelantă care a invocat lipsa calității procesuale pasive a Consiliului General

al Municipiului București, în raport de faptul că bunul revendicat se afla în

proprietatea  privată a Municipiului București,  persoană juridică cu deplină

capacitate de exercițiu exclusiv obligată să stea în proces, cât și de

împrejurarea că potrivit Legii nr.69/1991 ca organ deliberativ fără

personalitate juridică Consiliul general nu ar putea reprezenta Municipiul în

justiție.

S-a

statuat, că potrivit dispozițiilor art.2, 4, 5 și 20 lit.g din Legea nr.69/1991

republicată, Consiliile locale sunt autorități ale administrației publice

locale, care au atribuții de administrare a domeniului public și privat al

unităților administrativ teritoriale în care sunt alese, iar în conformitate cu

art.12 alin.5 din Legea nr.213/1998 în litigiile referitoare la dreptul de

proprietate asupra bunurilor reprezintă unitățile administrativ teritoriale

menționate.

Împotriva

deciziei menționate a declarat recurs în termenul prevăzut de art.301

C.proc.civ., Consiliul general al Municipiului București reprezentat prin

Primarul general, care fără a invoca argumente noi în sprijinul excepției

lipsei calității sale procesuale pasive a susținut că instanța de apel ar fi

interpretat greșit legea aplicabilă.

Recursul

nu este fondat.

Potrivit

art.12 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al

acesteia, consiliilor locale, județene, sau a C.G.M.B., le revine dreptul și

obligația de reprezentare a unităților administrativ teritoriale în care

funcționează în toate litigiile care pun în discuție dreptul de administrare,

ori dreptul de proprietate publică asupra bunurilor care fac obiectul acțiunii.

În același

timp conform art.20 lit.g din Legea nr.69/1991 în vigoare  la data pornirii

procesului civil, consiliile locale au obligația de  a administra pe lângă

domeniul public de interes local și domeniul privat al unităților teritoriale

în care funcționează ca organe  deliberative. Fiind așadar legal, abilitate să

stea în justiție, fie independent, fie împreună cu  structura administrativ

teritorială pe care o reprezintă, pentru că  răspund de domeniul privat al

acestora, consiliile locale au calitatea procesuală pasivă cerută de lege

pentru a răspunde  în justiție la acțiunea întemeiată pe art.480 din C.civ.

Așa fiind,

recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului

București împotriva deciziei nr.115 din 8 martie 2001 a Curții de Apel

București – secția a III a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 5 februarie 2003.