ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 408/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Consiliul General al Municipiului București prin Primar General împotriva deciziei nr.115 din 8 martie 2001 a Curții de Apel București – secția a III a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: consilier juridic O.O.pentru Consiliul General al Municipiului București prin Primar General și Municipiul București prin Primar General, lipsind intimata reclamantă N.I.A.. Procedura completă. Consilier juridic O.O.nu mai susține recursul întrucât problema calității procesuale pasive a fost rezolvată între timp de instanță. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la 24 martie 1999 N.I.A.

din București str.Ion Câmpineanu nr.5, în calitate de moștenitor testamentar al defunctei A. A.D. decedată la 3 ianuarie 1976 a chemat în judecată civilă pentru revendicare imobiliară Consiliul General al Municipiului București reprezentat prin Primarul general, pentru a fi obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie o încăpere cu destinația de prăvălie în suprafață de 51,77 m.p. situată în imobilul din București str.Ion Câmpineanu nr.5, în partea stângă de la intrare. În susținerea acțiunii reclamanta a pretins că partea de imobil revendicată a fost preluată și deținută de stat prin aplicarea greșită a dispoziției Decretului 92/1950 întru-cât fiind casnică autoarea sa D.A.A.care avea calitatea de proprietar era exceptată de la naționalizare.

Soluționând cauza în primă instanță, după declinarea competenței, prin sentința civilă nr.687 din 13 octombrie 2000 Tribunalul București – Secția a V a civilă și de contencios administrativ, a admis acțiunea așa cum a fost formulată și a obligat autoritatea chemată în judecată să lase în deplină proprietate și posesie a reclamantei bunul revendicat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat nevalabilitatea titlului de proprietate al statului ca urmare a nerespectării dispozițiilor art.II din Decretul 92/1950.

Sentința primei instanțe a fost confirmată de Curtea de Apel București – Secția a III a civilă prin respingerea apelului declarat de Municipiul București prin Primarul general, conform deciziei civile nr.115 din 8 martie 2001. Pentru a dispune astfel instanța de apel a socotit nefondat motivul de apel formulat de apelantă care a invocat lipsa calității procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului București, în raport de faptul că bunul revendicat se afla în proprietatea privată a Municipiului București, persoană juridică cu deplină capacitate de exercițiu exclusiv obligată să stea în proces, cât și de împrejurarea că potrivit Legii nr.69/1991 ca organ deliberativ fără personalitate juridică Consiliul general nu ar putea reprezenta Municipiul în justiție.

S-a statuat, că potrivit dispozițiilor art.2, 4, 5 și 20 lit.g din Legea nr.69/1991 republicată, Consiliile locale sunt autorități ale administrației publice locale, care au atribuții de administrare a domeniului public și privat al unităților administrativ teritoriale în care sunt alese, iar în conformitate cu art.12 alin.5 din Legea nr.213/1998 în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor reprezintă unitățile administrativ teritoriale menționate. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs în termenul prevăzut de art.301 C.proc.civ., Consiliul general al Municipiului București reprezentat prin Primarul general, care fără a invoca argumente noi în sprijinul excepției lipsei calității sale procesuale pasive a susținut că instanța de apel ar fi interpretat greșit legea aplicabilă.

Recursul nu este fondat. Potrivit art.12 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, consiliilor locale, județene, sau a C.G.M.B., le revine dreptul și obligația de reprezentare a unităților administrativ teritoriale în care funcționează în toate litigiile care pun în discuție dreptul de administrare, ori dreptul de proprietate publică asupra bunurilor care fac obiectul acțiunii. În același timp conform art.20 lit.g din Legea nr.69/1991 în vigoare la data pornirii procesului civil, consiliile locale au obligația de a administra pe lângă domeniul public de interes local și domeniul privat al unităților teritoriale în care funcționează ca organe deliberative.

Fiind așadar legal, abilitate să stea în justiție, fie independent, fie împreună cu structura administrativ teritorială pe care o reprezintă, pentru că răspund de domeniul privat al acestora, consiliile locale au calitatea procesuală pasivă cerută de lege pentru a răspunde în justiție la acțiunea întemeiată pe art.480 din C.civ. Așa fiind, recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului București împotriva deciziei nr.115 din 8 martie 2001 a Curții de Apel București – secția a III a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2003.