ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2234/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului București împotriva deciziei nr.629 din 14 decembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția a IV-a Civilă. La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Consiliul General al Municipiului București, reprezentat de consilier juridic O.O., intimata-reclamantă V.A.personal și asistată de avocat A.T., intimații-reclamanți P.G.și C.C., reprezentați de același avocat, lipsind intimata-pârâtă S.C. “A.” S.A. Procedura completă. Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului cu care a fost investită. Consilier juridic O.O. solicită admiterea recursului, casarea deciziei 629/14 decembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția a IV-a Civilă și trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea rejudecării apelului, în temeiul art.313 din C.proc.civ.

Avocat A.T. solicită respingerea recursului ca nefondat, în temeiul art.312 alin.(1) teza a II-a din C.proc.civ. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții V.A., P.G.și C.C. au chemat în judecată Primăria Municipiului București și S.C.“A.” S.A. București solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța: - să se constate că imobilul situat în București, str.Maica Domnului nr.11 corp A, constând din teren în suprafață de 156 m.p. și locuința desfășurată pe întregul etaj I al clădirii precum și pivnița, a trecut în proprietatea statului fără titlu; - să se constate că, în calitate de moștenitori ai defuncților M.S.și M.M., respectiv P.C., reclamanții au devenit proprietari ai imobilului, și, - să fie obligate pârâtele să le lase în proprietate și posesie imobilul revendicat.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că imobilul în litigiu, dobândit de soții S. și M.M.prin actul de vânzare-cumpărare încheiat la 22 martie 1922, a revenit, în urma decesului lui S.M.(1934) și al M.M.(1959), moștenitoarei testamentare P.C. (pentru cota de 1/2 parte), autoarea reclamanților P.G.și V.A. și, respectiv, reclamantului C.C., în calitate de succesor legal al M.M. Deși la data emiterii Decretului nr.92/1950 imobilul era în proprietatea indiviză a C.P.și M.M., naționalizarea a operat numai pe numele acesteia, cu 6 apartamente, nerespectându-se astfel, identitatea dintre persoana menționată ca proprietar în listele anexe și adevăratul proprietar.

În dovedirea acțiunii reclamanții au invocat: titlul autorilor comuni, respectiv actul de vânzare-cumpărare din 22 martie 1922; sentința civilă nr.312 din 19 februarie 1935 a Tribunalului Ilfov, Secția a III-a civilă, menținută prin decizia nr.152 din 4 aprilie 1936 a Curții de Apel București, Secția a I-a civilă și decizia nr.2389 din 17 noiembrie 1937 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiunea I-a, prin care, în urma decesului lui S.M., au fost trimise în posesie M.M., ca uzufructuară testamentară și C.P. asupra nudei proprietăți a averii lăsate de defunct; procesul-verbal al Administrației Financiare a Capitalei, Sectorul I Galben, încheiat la data de 12 august 1934; certificate de stare civilă și certificatele de moștenitor emise în urma dezbaterii celor 3 succesiuni.

Ulterior (fila 53 dosar), reclamanții au cerut introducerea în cauză a Municipiului București, prin primarul general, iar la termenele ulterioare la dezbateri a participat Consiliul General al Municipiului București. Pârâții nu au formulat întâmpinare. Tribunalul București, Secția a V-a civilă civilă și de contencios administrativ, prin sentința nr.160 din 6 martie 2001, a admis acțiunea introdusă de reclamanți și a obligat pe pârâții Consiliul General al Municipiului București și S.C.“A.” S.A. București să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul descris în acțiunea introductivă, astfel cum a fost precizată, identificat conform raportului de expertiză întocmit în cauză.

În motivarea soluției pronunțate prima instanță a avut în vedere situația de fapt invocată de reclamanți privind lipsa de identitate dintre persoana menționată în lista-anexă la Decretul nr.92/1950 și adevăratul proprietar al imobilului, înscrisurile invocate în dovedirea acțiunii și dispozițiile art.6 din Legea nr.213/1998. Consiliul General al Municipiului București, prin Municipiul București reprezentat prin primarul general a declarat apel împotriva sentinței primei instanțe, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive iar pe fond, dobândirea de către stat a dreptului de proprietate asupra imobilului “prin lege”, conform art.645 cod civil și Decretului nr.92/1950.

Prin decizia nr.629 din 14 decembrie 2001, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, “ca nefondată” cererea de apel, cu motivarea că nu Consiliul General al Municipiului București are calitate procesuală în cauză ci Municipiul București, în contradictoriu cu care s-a și dezbătut cauza la prima instanță, astfel că “deși C.G.M.B. are calitate de a declara apel fiind înscris în dispozitivul sentinței, el “nu este parte în proces” și “nu poate formula critici pe fondul cauzei”. Împotriva deciziei instanței de apel Consiliul General al Municipiului București, prin Municipiul București reprezentat de primarul general, a declarat recurs solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului se face trimitere la “întregirea” de acțiune, în sensul introducerii în cauză a Municipiului București reprezentat de primarul general, se precizează că, întrucât figurează în dispozitivul sentinței, Consiliul General al Municipiului București a declarat apel, prin Municipiul București reprezentat legal de primarul general și, totodată se susține că instanța de apel, deși a considerat că parte în proces este Municipiul București, nu a dispus citarea acestuia. Recursul este fondat.

Potrivit art.6 alin.3 din legea nr.213/998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului statului asupra bunurilor care au intrat în proprietatea statului în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar în conformitate cu art.12 alin.5 din lege, în litigiile care privesc astfel de bunuri, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor iar unitățile administrativ-teritoriale, de către consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului București sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, președintelui consiliului județean sau primarului. Acesta poate desemna un alt funcționar de stat sau avocat care să-l reprezinte în fața instanței.

Dispozițiile legale citate se armonizează cu cele cuprinse în Legea administrației publice locale (nr.69/1991, respectiv nr.215/2001), potrivit cărora administrația publică a municipiului București se realizează de către consiliile locale ale sectoarelor Municipiului București și Consiliul General al Municipiului București, ca autorități deliberative, precum și de către primarii sectoarelor și primarul general al Municipiului București, ca autorități executive. În considerarea celor ce preced, a precizării cererii de chemare în judecată (fila 53 dosar-fond) în sensul că litigiul urmează a se dezbate în contradictoriu cu Municipiul București, prin primarul general, a faptului că la termenele premergătoare dezbaterii cauzei s-a reținut prezența “pârâtului C.G.M.B.” care, potrivit dispozitivului sentinței tribunalului, a fost obligat la retrocedarea imobilului, aprecierea instanței de apel, în sensul că, C.G.M.B.

nu poate formula critici asupra fondului cauzei, apare vădit greșită. Pentru considerentele redate și, totodată, constatând că, deși instanța de apel a reținut că parte în proces este Municipiul București a pășit la judecată fără citarea acestuia, se impune admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare, în baza art.312 (4) și art.313 C.proc.civ. P ENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului București împotriva deciziei 629 din 14 decembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția a IV-a Civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 28 mai 2003.