ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2234/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul

Consiliul General al Municipiului București împotriva deciziei nr.629 din 14

decembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția a IV-a Civilă.

La apelul

nominal s-au prezentat recurentul-pârât Consiliul General al Municipiului

București, reprezentat de consilier juridic O.O., intimata-reclamantă

V.A.personal și asistată de avocat A.T., intimații-reclamanți P.G.și C.C.,

reprezentați de același avocat, lipsind intimata-pârâtă         S.C. “A.”

S.A.

Procedura

completă.

Curtea

acordă cuvântul în dezbaterea recursului cu care a fost investită.

Consilier

juridic O.O. solicită admiterea recursului, casarea deciziei 629/14 decembrie

2001 a Curții de Apel București, Secția a IV-a Civilă și trimiterea cauzei

aceleiași instanțe în vederea rejudecării apelului, în temeiul art.313 din

C.proc.civ.

Avocat

A.T. solicită respingerea recursului ca nefondat, în temeiul art.312 alin.(1)

teza a II-a din C.proc.civ.

C U R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanții

V.A., P.G.și C.C. au chemat în judecată Primăria Municipiului București și S.C.“A.”

S.A. București solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța:

- să se

constate că imobilul situat în București, str.Maica Domnului nr.11 corp A,

constând din teren în suprafață de 156 m.p. și locuința desfășurată pe întregul

etaj I al clădirii precum și pivnița, a trecut în proprietatea statului fără

titlu;

- să se

constate că, în calitate de moștenitori ai defuncților M.S.și M.M., respectiv

P.C., reclamanții au devenit proprietari ai imobilului, și,

- să fie

obligate pârâtele să le lase în proprietate și posesie imobilul revendicat.

În

motivarea acțiunii reclamanții au arătat că imobilul în litigiu, dobândit de

soții S. și M.M.prin actul de vânzare-cumpărare încheiat la 22 martie 1922, a

revenit, în urma decesului lui S.M.(1934) și al M.M.(1959), moștenitoarei

testamentare P.C. (pentru cota de 1/2 parte), autoarea reclamanților P.G.și

V.A. și, respectiv, reclamantului C.C., în calitate de succesor legal al M.M.

Deși la data

emiterii Decretului nr.92/1950 imobilul era în proprietatea indiviză a C.P.și

M.M., naționalizarea a operat numai pe numele acesteia, cu 6 apartamente,

nerespectându-se astfel, identitatea dintre persoana menționată ca proprietar

în listele anexe și adevăratul proprietar.

În

dovedirea acțiunii reclamanții au invocat: titlul autorilor comuni, respectiv

actul de vânzare-cumpărare din 22 martie 1922; sentința civilă nr.312 din 19

februarie 1935 a Tribunalului Ilfov, Secția a III-a civilă, menținută prin decizia

nr.152 din 4 aprilie 1936 a Curții de Apel București, Secția a I-a civilă și

decizia nr.2389 din 17 noiembrie 1937 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Secțiunea I-a, prin care, în urma decesului lui S.M., au fost trimise în

posesie M.M., ca uzufructuară testamentară și C.P. asupra nudei proprietăți a

averii lăsate de defunct; procesul-verbal al Administrației Financiare a

Capitalei, Sectorul I Galben, încheiat la data de 12 august 1934; certificate

de stare civilă și certificatele de moștenitor emise în urma dezbaterii celor 3

succesiuni.

Ulterior

(fila 53 dosar), reclamanții au cerut introducerea în cauză a Municipiului

București, prin primarul general, iar la termenele ulterioare la dezbateri a

participat Consiliul General al Municipiului București.

Pârâții nu

au formulat întâmpinare.

Tribunalul

București, Secția a V-a civilă civilă și de contencios administrativ, prin

sentința nr.160 din 6 martie 2001, a admis acțiunea introdusă de reclamanți și

a obligat pe pârâții Consiliul General al Municipiului București și S.C.“A.”

S.A. București să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul descris în

acțiunea introductivă, astfel cum a fost precizată, identificat conform

raportului de expertiză întocmit în cauză.

În

motivarea soluției pronunțate prima instanță a avut în vedere situația de fapt

invocată de reclamanți privind lipsa de identitate dintre persoana menționată

în lista-anexă la Decretul nr.92/1950 și adevăratul proprietar al imobilului,

înscrisurile invocate în dovedirea acțiunii și dispozițiile art.6 din Legea

nr.213/1998.

Consiliul

General al Municipiului București, prin Municipiul București reprezentat prin

primarul general a declarat apel împotriva sentinței primei instanțe, invocând

excepția lipsei calității sale procesuale pasive iar pe fond, dobândirea de

către stat a dreptului de proprietate asupra imobilului “prin lege”, conform

art.645 cod civil și Decretului nr.92/1950.

Prin

decizia nr.629 din 14 decembrie 2001, Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, a respins, “ca nefondată” cererea de apel, cu motivarea că nu Consiliul

General al Municipiului București are calitate procesuală în cauză ci

Municipiul București, în contradictoriu cu care s-a și dezbătut cauza la prima

instanță, astfel că “deși C.G.M.B. are calitate de a declara apel fiind înscris

în dispozitivul sentinței, el “nu este parte în proces” și “nu poate formula

critici pe fondul cauzei”.

Împotriva

deciziei instanței de apel Consiliul General al Municipiului București, prin

Municipiul București reprezentat de primarul general, a declarat recurs

solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În

motivarea recursului se face trimitere la “întregirea” de acțiune, în sensul

introducerii în cauză a Municipiului București reprezentat de primarul general,

se precizează că, întrucât figurează în dispozitivul sentinței, Consiliul

General al Municipiului București a declarat apel, prin Municipiul București

reprezentat legal de primarul general și, totodată se susține că instanța de

apel, deși a considerat că parte în proces este Municipiul București, nu a

dispus citarea acestuia.

Recursul este

fondat.

Potrivit

art.6 alin.3 din legea nr.213/998 privind proprietatea publică și regimul

juridic al acesteia, instanțele judecătorești sunt competente să stabilească

valabilitatea titlului statului asupra bunurilor care au intrat în proprietatea

statului în perioada 6 martie 1945 -  22 decembrie 1989, iar în conformitate cu

art.12 alin.5 din lege, în litigiile care privesc astfel de bunuri, statul este

reprezentat de Ministerul Finanțelor iar unitățile administrativ-teritoriale,

de către consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului București

sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, președintelui

consiliului județean sau primarului. Acesta poate desemna un alt funcționar de

stat sau avocat care să-l reprezinte în fața instanței.

Dispozițiile

legale citate se armonizează cu cele cuprinse în Legea administrației publice

locale (nr.69/1991, respectiv nr.215/2001), potrivit cărora administrația

publică a municipiului București se realizează de către consiliile locale ale

sectoarelor Municipiului București și Consiliul General al Municipiului

București, ca autorități deliberative, precum și de către primarii sectoarelor

și primarul general al Municipiului București, ca autorități executive.

În

considerarea celor ce preced, a precizării cererii de chemare în judecată (fila

53 dosar-fond) în sensul că litigiul urmează a se dezbate în contradictoriu cu

Municipiul București, prin primarul general, a faptului că la termenele

premergătoare dezbaterii cauzei s-a reținut prezența “pârâtului C.G.M.B.” care,

potrivit dispozitivului sentinței tribunalului, a fost obligat la retrocedarea

imobilului, aprecierea instanței de apel, în sensul că, C.G.M.B. nu poate

formula critici asupra fondului cauzei, apare vădit greșită.

Pentru

considerentele redate și, totodată, constatând că, deși instanța de apel a

reținut că parte în proces este Municipiul București a pășit la judecată fără

citarea acestuia, se impune admiterea recursului, casarea deciziei atacate și

trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare, în baza art.312 (4) și

art.313 C.proc.civ.

P

ENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul

General al Municipiului București împotriva deciziei 629 din 14 decembrie 2001

a Curții de Apel București, Secția a IV-a Civilă.

Casează decizia atacată și

trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi

28 mai 2003.