ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4326/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria sectorului 1 București,

prin sentința civilă nr. 6249 din 21 aprilie 1999, a declinat soluționarea

cauzei privind pe reclamanta G.L.S. împotriva pârâtului Consiliul General al

municipiului București, în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 1816

pronunțată la 7 decembrie 1999, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a

admis acțiunea formulată de reclamanta G.L.S. în contradictoriu cu pârâtul

Consiliul General al municipiului București pe care l-a obligat să lase reclamantei,

în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul situat în București.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 320 din 2 iunie 2000, a admis apelul declarat de

pârâtul Consiliul General al municipiului București, a schimbat în tot sentința

civilă nr. 1816 din 7 decembrie 1999 pronunțată de Tribunalul București, în

sensul că a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta G.L.S.

Curtea Supremă de Justiție, secția

civilă, investită cu soluționarea recursului, prin decizia civilă nr. 3637

pronunțată la 23 octombrie 2002, a admis recursul împotriva deciziei nr. 320

din 2 iunie 2000 pe care a casat-o și a trimis dosarul pentru rejudecarea

apelului la Curtea de Apel București.

Pentru a decide astfel Curtea

Supremă a reținut, în esență, că reclamanta a probat, cu noul act depus în

recurs, respectiv certificatul de calitate de moștenitor nr. 71/2002, faptul că

proprietarul inițial al imobilului ce face obiectul litigiului, I.A.G., a avut

ca unic moștenitor pe fiul său, I.A.A., la rândul său decedat.

Rejudecând apelul, după casare,

Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 368 din 11 septembrie 2003, a

respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Consiliul General al

municipiului București, menținând sentința instanței de fond.

S-a reținut că, prin cele două

certificate de moștenitor și prin celelalte acte depuse, reclamanta a dovedit

calitatea procesuală activă.

În contra acestei ultime hotărâri

judecătorești a declarat recurs pârâtul Consiliul General al municipiului

București, motivat în drept pe dispozițiile art. 304, pct. 9 C. proc. civ.

Recursul urmează a se respinge

pentru cele ce urmează.

Criticile potrivit cărora hotărârea

atacată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii nu subzistă din următoarele considerente:

- imobilul ce formează obiectul

litigiului a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.

111/1951, cu nerespectarea dispozițiilor acestui act normativ, în sensul

neîntocmirii procesului verbal de predare preluare (fără titlu);

- reclamanta a făcut dovada

calității procesuale active cu înscrisurile noi depuse în recursul inițial și

în rejudecarea apelului după casare;

- s-a făcut o aplicare corectă a

dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998 și art. 480 și art. 481 C. civ.

Față de cele ce preced, în raport cu

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul de față se privește ca

nefondat și se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

pârâtul Consiliul General al Municipiului București împotriva deciziei civile

nr. 368 din 11 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2005.