ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4326/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 6249 din 21 aprilie 1999, a declinat soluționarea cauzei privind pe reclamanta G.L.S. împotriva pârâtului Consiliul General al municipiului București, în favoarea Tribunalului București. Prin sentința civilă nr. 1816 pronunțată la 7 decembrie 1999, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta G.L.S. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al municipiului București pe care l-a obligat să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul situat în București.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 320 din 2 iunie 2000, a admis apelul declarat de pârâtul Consiliul General al municipiului București, a schimbat în tot sentința civilă nr. 1816 din 7 decembrie 1999 pronunțată de Tribunalul București, în sensul că a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta G.L.S. Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, investită cu soluționarea recursului, prin decizia civilă nr. 3637 pronunțată la 23 octombrie 2002, a admis recursul împotriva deciziei nr. 320 din 2 iunie 2000 pe care a casat-o și a trimis dosarul pentru rejudecarea apelului la Curtea de Apel București.

Pentru a decide astfel Curtea Supremă a reținut, în esență, că reclamanta a probat, cu noul act depus în recurs, respectiv certificatul de calitate de moștenitor nr. 71/2002, faptul că proprietarul inițial al imobilului ce face obiectul litigiului, I.A.G., a avut ca unic moștenitor pe fiul său, I.A.A., la rândul său decedat. Rejudecând apelul, după casare, Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 368 din 11 septembrie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Consiliul General al municipiului București, menținând sentința instanței de fond. S-a reținut că, prin cele două certificate de moștenitor și prin celelalte acte depuse, reclamanta a dovedit calitatea procesuală activă.

În contra acestei ultime hotărâri judecătorești a declarat recurs pârâtul Consiliul General al municipiului București, motivat în drept pe dispozițiile art. 304, pct. 9 C. proc. civ. Recursul urmează a se respinge pentru cele ce urmează. Criticile potrivit cărora hotărârea atacată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii nu subzistă din următoarele considerente: - imobilul ce formează obiectul litigiului a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951, cu nerespectarea dispozițiilor acestui act normativ, în sensul neîntocmirii procesului verbal de predare preluare (fără titlu); - reclamanta a făcut dovada calității procesuale active cu înscrisurile noi depuse în recursul inițial și în rejudecarea apelului după casare; - s-a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998 și art. 480 și art. 481 C. civ.

Față de cele ce preced, în raport cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul de față se privește ca nefondat și se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului București împotriva deciziei civile nr. 368 din 11 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2005.