ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 756/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții Ș.I.și

Ș.D.R.împotriva încheierii din 4 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel

București – secția a III-a civilă în dosarul nr.2747/2000.

La apelul nominal se prezintă recurenții-pârâți Ș.I.și

Ș.D.R.prin avocat A.  B., lipsind intimata-reclamantă  P.D.M.V..

Procedura completă.

Avocat A.B.depune taxa judiciară de timbru în valoare de 30.000

lei și timbru judiciar de 3000 lei.

Curtea pune în discuție admisibilitatea recursului.

Avocat A.B.arată că recursul este admisibil și, în consecință,

solicită admiterea acestuia și repunerea cauzei pe rol.

Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a

recursului, ca inadmisibil.

C U R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.16209 din 13 noiembrie 1997 Judecătoria

Sectorului 1 – București a admis acțiunea formulată de reclamanții P.D.M.V. și

Ș.Ș. împotriva pârâților Ș.I.și Ș.D.R.și s-a constatat nulitatea renunțării la

succesiunea defunctei Ș.S., a reclamantului – soț supraviețuitor Ș.Ș. și a

reclamantei – fiica defunctei -, P.D.M.V..

A

fost anulat certificatul de moștenitor nr.1051 din 31 iulie 1986 întocmit de

Notariatul de Stat al Sectorului 1 – București, în dosarul nr.1246/1986.

Tribunalul

București, secția a III-a civilă prin decizia nr.2919/A din 28 octombrie 1999 a

admis apelul declarat de pârâții Ș.I.și Ș.D.R.și a schimbat în tot sentința

judecătoriei  în  sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Curtea

de Apel București, secția a III-a civilă prin decizia nr.1156 din 5 aprilie

2000, a admis recursul declarat de reclamanții P.D.M.V. și Ș.Ș., a casat

decizia dată în apel de Tribunalul București și a menținut ca legală sentința

Judecătoriei sectorului 1 – București.

La

data de 28 iunie 2000 pârâții Ș.D.R.și Ș.I.au formulat contestație în anulare

împotriva deciziei nr.1156 din 5 aprilie 2000 pronunțată de Curtea de Apel

București ca instanță de recurs.

Întrucât

la data de 18 august 2000 a decedat reclamantul Ș.Ș. și cum în privința

succesiunii acestuia au existat neînțelegeri concretizate într-un alt proces ce

formează obiectul dosarului nr.20.651/2000 pendinte la Judecătoria sectorului 1

– București, Curtea de Apel București,  secția a III-a civilă, la cererea

contestatorului-pârât Ș.D.R., a suspendat prin încheierea din 27 iunie 2001

soluționarea contestației în anulare în temeiul art.244 pct.1 C.proc.civ..

La

19 iunie 2002 contestatorii-pârâți Ș.D.R.și Ș.I.au solicitat Curții de Apel

București repunerea pe rol a cauzei și reluarea judecății.

Curtea de Apel București – secția a III-a civilă, prin

încheierea din 4 septembrie 2002 a respins cererea de repunere pe rol a cauzei

formulată de contestatorii Ș.D.R.și Ș.I.

Împotriva

refuzului de repunere a cauzei pe rol  materializat prin încheierea Curții de

Apel București din 4 septembrie 2002 au declarat recurs contestatorii Ș.I.și

Ș.D.R..

Recursul

este inadmisibil.

Potrivit

art.244

1

alin.1 C.proc.civ., asupra suspendării procesului,

instanța, în toate cazurile, se va pronunța prin încheiere, care poate fi

atacată cu recurs în mod separat.

Conform

alin.2 al aceluiași articol, recursul se poate declara cât timp durează

suspendarea cursului judecății procesului, atât împotriva încheierii prin care

s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins

cererea de repunere pe rol a procesului.

Textul

citat dispune că, în toate cazurile, instanța se pronunță asupra suspendării

printr-o încheiere. Această încheiere poate fi atacată separat cu recurs,

soluție prevăzută în urma introducerii, prin O.U.G. nr.138/2000, în C.proc.

civ. a art.244

1

. Este de notat și faptul că potrivit acestui text,

recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecății

procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și

împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a

procesului.

În

speță, însă, suspendarea  a operat în fața unei instanțe de recurs și a vizat

oprirea cursului judecății unei contestații în anulare, deci a unei căi

extraordinare de atac de retractare, iar potrivit legii (art.320 pct.3

C.proc.civ.), hotărârea ce se va da în contestație este irevocabilă ca și

decizia contestată.

Astfel,

interpretarea   rațională care trebuie dată prevederii conform căreia „recursul

se poate declara.........și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea

de repunere pe rol a procesului” este aceea că atare cale de atac este

admisibilă doar în măsura în care și hotărârea ce urmează a se da după

repunerea pe rol este susceptibilă, la rândul ei, de  apel ori de recurs. Cum,

în cauză, hotărârea ce se va da în contestație în anulare, este în baza legii,

irevocabilă, tot așa și celelalte încheieri premergătoare deciziei, altele

decât aceea de suspendare a judecății, sunt, la rândul lor, irevocabile, deci

nesusceptibile de recurs.

Încheierii

recurate nu-i sunt aplicabile dispozițiile art.27 din Legea nr.56/1993 privind

Curtea Supremă de Justiție, deoarece acest text deschide calea procedurală a

recursului, doar împotriva „hotărârilor nedefinitive sau actelor judecătorești

de orice natură care nu pot fi atacate pe nici o cale, iar cursul judecății a

fost  întrerupt  în fața curților de apel”. Cum în doctrină și jurisprudență

termenului de „întreruprere” i s-a dat o interpretare largă desemnând orice act

procedural de sistare temporară a judecății și cum întreruperea (suspendarea)

care a operat în speță prin încheierea din 27 iunie 2001 nu a fost recurată,

prevederile art.27 din Legea citată, nu pot fi aplicate, printr-o  excesivă

extindere, și altor situații nereglementate de text, cum sunt și cele care s-au

născut  ulterior opririi cursului judecății, respectiv refuzului de repunere a

cauzei  pe rol.

Față

de cele ce preced, recursul contestatorilor se privește ca inadmisibil și va fi

respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul

declarat de pârâții Ș.I.și Ș.D.R. împotriva încheierii din 4 septembrie 2002

(dosar nr.2747/2000) a Curții de Apel București,secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 februarie 2003.