ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 899/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 899/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de pârâta I.C.împotriva deciziei nr.633
din 14 decembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
La
apelul nominal s-au prezentat: recurenta-pârâtă I.C., prin avocat C.I.și
intimata-reclamantă I.S., prin avocat M.M..
Procedura
completă.
Avocat
C.I.a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei Curții de Apel
București, respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond.
Avocat
M.M. a cerut respingerea recursului, solicitând a se avea în vedere concluziile
raportului de expertiză efectuat în cauză.
C
U R T E A ,
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La
data de 7 iulie 1998, I.S.a chemat în judecată pe sora sa, I.C., pentru
partajul succesoral după defuncta lor mamă, O.E..
Tribunalul
București, secția a III-a civilă, prin decizia nr.575 din 23 mai 2001, a admis
acțiunea și, constatând că sucesiunea defunctei s-a deschis la data de 27
decembrie 1995 și că părțile, ca moștenitori legali, au, fiecare, o cotă de
½ din moștenire, a stabilit masa de împărțit ca fiind compusă din 30
% din valoarea de 272.523.100 lei a unui apartament (nr.92), situat în
municipiul București, str. I.Câmpineanu nr.26, sc.3, et.IV, sector 1. Totodată,
a constatat că pârâta are un drept de creanță de 70 % din valoarea apartamentului,
i-a atribuit acest bun și a obligat-o să-i plătească reclamantei, sub formă de
sultă, suma de 40.878.465 lei reprezentând echivalentul valoric a cotei
succesorale ce i se cuvine (1/2 din 30 %).
Curtea
de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis recursul reclamantei și,
reducând întinderea dreptului de creanță la 40 % din valoarea apartamentului, a
majorat cuantumul sultei la 81.756.930 lei.
Pentru
a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, în absența unei cereri
reconvenționale, existența dreptului de creanță nu poate fi luată în calcul și
că, respectând disponibilitatea, reclamantei i se cuvine ½, cât a cerut,
din 163.513.860 lei, reprezentând 60 % din valoarea apartamentului, acceptată
ca masă succesorală.
Împotriva
acestei decizii pârâta a declarat recurs, bazat pe motivele de casare prevăzute
de art.304 pct.6 și 8 C.proc.civ., în dezvoltarea cărora a arătat, în esență,
că instanța de apel, violând principiul disponibilității și înțelesul lămurit
și vădit neîndoielnic al întâmpinării, a încorporat în masa succesorală o parte
din dreptul său de creanță asupra bunului, constituit prin plata, ca fidejusor,
a ratelor pe care le-a achitat în contul prețului apartamentului.
Recursul
este nefondat.
Este
adevărat că deși, în principiu, obiectul indiviziunii succesorale îl constituie
bunurile asupra cărora poartă drepturile reale moștenite, totuși, la partajul
dintre moștenitori trebuie să fie lichidate, fiind conexe, toate pretențiile
reciproce dintre ei cu privire la averea succesorală.
Numai
că, regresul fidejusorului care dobândește calitatea de moștenitor al
debitorului garantat, neavând caracter contractual, poate fi exercitat,
exclusiv, printr-o acțiune personală, întemeiată pe mandat ori gestiunea
de afaceri sau printr-o acțiune subrogatorie, fondată pe dispozițiile art.
1108 pct.3 C.civ. . Fiind conexe fondului împărțelii succesorale, asemenea
acțiuni se constituie în fondul pretențiilor moștenitorului fidejusor, pârât în
proces, sub forma contraacțiunii adică a cererii reconvenționale, exercitată
conform art.119-120 C.proc.civ., cu respectarea tuturor condițiilor impuse
acțiunii principale referitoare la timbraj, prescripția extinctivă, decădere
etc.
Or,
în speță, neexistând o asemenea cerere, cu temei instanța de apel a modificat
hotărârea primei instanțe și a efectuat partajul în limita apărărilor de fond
propriu-zise ale părților, respectând disponibilitatea, recunoașterile și
achiesările făcute de către acestea.
Așa
fiind și întrucât nu se constată existența unor motive de casare sau modificare
a hotărârii atacate, care pot fi invocate din oficiu, se impune respingerea
recursului, ca nefondat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE
:
Respinge
ca nefondat recursul declarat de pârâta I.C.împotriva deciziei nr.633 din 14
decembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 7 martie 2003.