ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1493/2003

S-a luat în

examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.1866 din 19 iunie

2001 a Curții de Apel București, Secția a IV-a Civilă.

La apelul

nominal s-au prezentat intimata-reclamantă L.G.D.,prin avocat F.C.,

intimatul-pârât H.G., personal și asistat de avocat A.I..

Procedura

completă.

Reprezentantul

Ministerului Public a susținut recursul în anulare declarat de Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și a solicitat

admiterea acestuia, casarea deciziei pronunțate de instanța de recurs 1866 din

19 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă și

menținerea ca legală și temeinică a deciziei 175 A din 24 ianuarie 2001 a Tribunalului

București, Secția a IV-a civilă în temeiul art.314 din codul de procedură

civilă.

Avocat C.F.a

solicitat admiterea recursului în anulare, modificarea deciziei supuse aceste

căi extraordinare de atac în sensul respingerii recursului declarat de pârâtul-reclamat

H.G. împotriva deciziei pronunțate în apel și menținerea ca legală și temeinică

a acesteia.

Avocat A.I. a

solicitat respingerea recursului în anulare cu consecința menținerii deciziei

1866 din 19 iunie 2001 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 30

noiembrie 1999, L.G.D.a chemat în judecată pe H.G. pentru partajarea averii

succesorale rămasă după defuncții Z.V.E., decedat în 24 octombrie 1997 și

Zamfirescu Florina, decedată la 27 februarie 1997.

Pârâtul a

formulat cerere reconvențională pentru înlăturarea de la partaj a unor bunuri,

deducerea pasivului succesive pe care l-a suportat și atribuirea în lotul său a

apartamentului în litigiu.

Judecătoria

sectorului 6 București, prin sentința civilă nr.5758 din 26 mai 2000 a admis

acțiunea și cererea reconvențională, a stabilit masa succesorală de împărțit și

cotele părți cuvenite, de 5/8 pentru reclamantă și 3/8 pentru pârât, a efectuat

partajul atribuind reclamantei apartamentul și o parte din bunurile mobile, iar

pârâtului restul mobilelor și sulta de 84.475.118 lei.

Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr.157 din 14 ianuarie 2001, a

admis apelul pârâtului și, schimbând în parte sentința, a modificat masa

succesorală, prin excluderea de la partaj a unor mobile. Totodată a majorat

sulta datorată de reclamantă la 85.075.11 lei. A respins apelul reclamantei.

Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr.1866 din 19 iunie 2001, a

admis apelul pârâtului și, modificând hotărârile atacate, i-a atribuit

apartamentul, obligându-l să-i plătească reclamantei o sultă de 144.639.857

lei. Soluția a fost întemeiată pe constatarea că pârâtul ocupă apartamentul și

nu are altă locuință.

Împotriva

acestei decizii procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție a introdus recurs în anulare, cerând reformarea ei pentru motivul

prevăzut de art.330 pct.2 C.proc.civ.A susținut, în esență, că întrucât pârâtul

are o cotă-parte indiviză mai mică, nu ocupă și nu are nevoie de apartament,

că, dimpotrivă dreptul indiviz al reclamantei este mai mare și că aceasta nu

deține în proprietate altă locuință, se impune, asigurarea respectării

dispozițiilor art.673

9

C.proc.civ., să-i fie atribuit apartamentul.

A solicitat modificarea deciziei atacate în sensul arătat.

Recursul în

anulare este întemeiat.

Potrivit

art.673

9

C.proc.civ.la formarea și atribuirea loturilor, instanța va

ține seama de criteriile de preferință pe care textul le arată, enunciativ,

între care: mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia dintre copărtași, natura

bunurilor, domiciliul și ocupația părților.

Or, în speță,

reclamanta are o cotă de 5/8 din masa bunurilor de împărțit, cu mult superioară

celeia ce i se cuvine pârâtului (3/8). Întrucât nu deține în proprietate o altă

locuință, rezultă că trebuința apartamentului, pe care o invocă, este reală.

Opus, pârâtul nu justifică o asemenea nevoie, de vreme ce are domiciliul la o

altă adresă, iar apartamentul este ocupat de fiica sa.

Așa fiind, se

constată că soluția din recurs a fost pronunțată cu încălcarea esențială a

prevederilor art.673

9

C.proc.civ., considerent pentru care se impune

admiterea recursului în anulare și modificarea deciziei atacate în sensul

respingerii recursului pârâtului și păstrării hotărârii din apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei 1866 din 18 iunie 2001 a Curții de Apel București, Secția a

IV-a civilă.

Modifică

această decizie în sensul că respinge recursul declarat de pârâtul-reclamant

H.G. împotriva deciziei 175 din 24 ianuarie 2001 a Tribunalului București,

Secția a IV-a civilă, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 aprilie 2003.