ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1493/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.1866 din 19 iunie 2001 a Curții de Apel București, Secția a IV-a Civilă. La apelul nominal s-au prezentat intimata-reclamantă L.G.D.,prin avocat F.C., intimatul-pârât H.G., personal și asistat de avocat A.I.. Procedura completă. Reprezentantul Ministerului Public a susținut recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei pronunțate de instanța de recurs 1866 din 19 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă și menținerea ca legală și temeinică a deciziei 175 A din 24 ianuarie 2001 a Tribunalului București, Secția a IV-a civilă în temeiul art.314 din codul de procedură civilă.

Avocat C.F.a solicitat admiterea recursului în anulare, modificarea deciziei supuse aceste căi extraordinare de atac în sensul respingerii recursului declarat de pârâtul-reclamat H.G. împotriva deciziei pronunțate în apel și menținerea ca legală și temeinică a acesteia. Avocat A.I. a solicitat respingerea recursului în anulare cu consecința menținerii deciziei 1866 din 19 iunie 2001 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 30 noiembrie 1999, L.G.D.a chemat în judecată pe H.G. pentru partajarea averii succesorale rămasă după defuncții Z.V.E., decedat în 24 octombrie 1997 și Zamfirescu Florina, decedată la 27 februarie 1997. Pârâtul a formulat cerere reconvențională pentru înlăturarea de la partaj a unor bunuri, deducerea pasivului succesive pe care l-a suportat și atribuirea în lotul său a apartamentului în litigiu.

Judecătoria sectorului 6 București, prin sentința civilă nr.5758 din 26 mai 2000 a admis acțiunea și cererea reconvențională, a stabilit masa succesorală de împărțit și cotele părți cuvenite, de 5/8 pentru reclamantă și 3/8 pentru pârât, a efectuat partajul atribuind reclamantei apartamentul și o parte din bunurile mobile, iar pârâtului restul mobilelor și sulta de 84.475.118 lei. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr.157 din 14 ianuarie 2001, a admis apelul pârâtului și, schimbând în parte sentința, a modificat masa succesorală, prin excluderea de la partaj a unor mobile. Totodată a majorat sulta datorată de reclamantă la 85.075.11 lei. A respins apelul reclamantei. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr.1866 din 19 iunie 2001, a admis apelul pârâtului și, modificând hotărârile atacate, i-a atribuit apartamentul, obligându-l să-i plătească reclamantei o sultă de 144.639.857 lei.

Soluția a fost întemeiată pe constatarea că pârâtul ocupă apartamentul și nu are altă locuință. Împotriva acestei decizii procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a introdus recurs în anulare, cerând reformarea ei pentru motivul prevăzut de art.330 pct.2 C.proc.civ.A susținut, în esență, că întrucât pârâtul are o cotă-parte indiviză mai mică, nu ocupă și nu are nevoie de apartament, că, dimpotrivă dreptul indiviz al reclamantei este mai mare și că aceasta nu deține în proprietate altă locuință, se impune, asigurarea respectării dispozițiilor art.673 9 C.proc.civ., să-i fie atribuit apartamentul. A solicitat modificarea deciziei atacate în sensul arătat. Recursul în anulare este întemeiat.

Potrivit art.673 9 C.proc.civ.la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama de criteriile de preferință pe care textul le arată, enunciativ, între care: mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia dintre copărtași, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților. Or, în speță, reclamanta are o cotă de 5/8 din masa bunurilor de împărțit, cu mult superioară celeia ce i se cuvine pârâtului (3/8). Întrucât nu deține în proprietate o altă locuință, rezultă că trebuința apartamentului, pe care o invocă, este reală. Opus, pârâtul nu justifică o asemenea nevoie, de vreme ce are domiciliul la o altă adresă, iar apartamentul este ocupat de fiica sa. Așa fiind, se constată că soluția din recurs a fost pronunțată cu încălcarea esențială a prevederilor art.673 9 C.proc.civ., considerent pentru care se impune admiterea recursului în anulare și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii recursului pârâtului și păstrării hotărârii din apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei 1866 din 18 iunie 2001 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă. Modifică această decizie în sensul că respinge recursul declarat de pârâtul-reclamant H.G. împotriva deciziei 175 din 24 ianuarie 2001 a Tribunalului București, Secția a IV-a civilă, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2003.