ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2748/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 1 noiembrie 2002, reclamantul Ș.I. a chemat în judecată Ministerul Justiției, solicitând anularea Ordinului emis de acesta, cu nr. 1195/C/bis din 28 mai 2002, prin care i-a încetat calitatea de notar public. În motivarea cererii sale, reclamantul a susținut că pedeapsa cu amendă ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 14 din 16 noiembrie 2000 a Curții de Apel București, a fost grațiată în întregime, situație în care pârâtul trebuia să constate intervenită reabilitarea de drept. Prin sentința civilă nr. 82 din 28 ianuarie 2003 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, reținând că reclamantul a comis o infracțiune care aduce atingere prestigiului profesiei, ceea ce îl face incompatibil cu calitatea de notar public.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamantul Ș.I. a declarat recurs, susținând că instanța fondului nu a ținut cont că sesizarea instanței penale s-a făcut cu puțin înainte de împlinirea termenului de prescripție; că fapta s-a datorat volumului mare de activitate, actele autentice fiind realizate exclusiv în interesul persoanelor care le-au solicitat și, în fine, că însăși instanța penală nu a apreciat-o ca fiind deosebit de gravă, dovada fiind sancțiunea aplicată. Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 23 lit. f) din Legea nr. 36/1995, a notarilor publici și a activității notariale; „calitatea de notar public încetează în cazul condamnării definitive, pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei”.

În speță, ambele condiții impuse de acest text s-au dovedit a fi fost îndeplinite. În atare situație devin nerelevante susținerile legate de felul pedepsei aplicate, ca și cele legate de împrejurările care au determinat comiterea faptei. Nici pedeapsa cu amendă primită de reclamantul-recurent pentru infracțiunea de fals intelectual și nici grațierea acesteia, nu înlătură consecințele de ordin moral care, în mod evident, constau în atingerea prestigiului profesiei. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât Legea organică impune prin normele sale o anume conduită morală și profesională, notarului public. În raport de aceste considerente, urmează a se aprecia ca fiind legală și temeinică hotărârea Curții de Apel București și pe cale de consecință, respins recursul declarat de Ș.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ș.I. împotriva sentinței civile nr. 82 din 28 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2003.