ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1641/2010

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin sentința penală nr. 110/PI/2009 din 2 decembrie 2009, a respins ca nefondată plângerea în baza art. 278 1 C. proc. pen. formulată de petenta A.A.R. și în consecință; A fost menținută – în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. - rezoluția procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea de la 30 martie 2009 dată în dosar nr. 32/P/2009 prin care a fost dispusă soluție de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. [“fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii în speță lipsa laturii obiective”] – soluție confirmată la controlul administrativ prevăzut de art. 278 C. proc. pen. prin rezoluția nr. 197/II.2/2008 din 5 mai 2009 a procurorului general al organului judiciar amintit – față de intimata-făptuitoare B.L.E. notar public sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de nerespectare a unei hotărâri judecătorești și exercitarea fără drept a profesiei de notar public prevăzute de art. 271 și art. 281 C. pen., fiind menținută rezoluția atacată sus-menționată. Conform art. 192 alin. (1) și art. 193 C. proc. pen. a fost obligată petenta la suma de 100 lei către stat și 1.785 lei către intimată cu titlu de cheltuieli judiciare.

Prin plângerea penală formulată la data de 13 februarie 12009 și înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea sub nr. 32/P/2009 numita A.A.R. a solicitat efectuarea de cercetări față de B.L.E. notar public cu sediul biroului în localitatea Valea lui Mihai județul Bihor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 271 și art. 281 C. pen. ce s-a pretins a fi comise prin aceea că deși a fost condamnată definitiv, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prin decizia penală nr. 49/A din 13 martie 2008 la pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. – în condițiile art. 71-64 lit. a) și b) C. pen. – făptuitoarea amintită continuă să exercite profesia de notar public, nesocotind în mod vădit efectele condamnării sus-menționate.

În baza actelor premergătoare procurorul a dispus în temeiul art. 228 rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale sub aspectul ambelor infracțiuni sus–menționate reținând că deși a fost condamnată definitiv în condițiile expuse în plângerea penală intimatei făptuitoare nu i-a încetat calitatea de notar public potrivit procedurii speciale în acest sens instituită de legiuitor prin dispozițiile art. 27 lit. f) din Legea nr. 36/1995 și ale art. 20 din Ordinul nr. 710/C/1995 al ministrului justiției dat în aplicarea dispozițiilor legale anterior arătate. Instanța a hotărât menținerea rezoluției atacate, contrar solicitării petentei de a se începe urmărirea penală împotriva intimatei-făptuitoare prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen. - reținând la rândul său că în conformitate cu dispozițiile art. 23 lit. f) din Legea nr. 36/1995, calitatea de notar public încetează în cazul condamnării definitive pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei, potrivit procedurii speciale reglementate în acest sens prin Ordinul nr. 710/C/1995 al Ministrului Justiției [„încetarea activității în cazurile prevăzute la art. 23 lit. c) - g) din lege se constată sau se dispune de ministrul justiției la sesizarea Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici sau/și din oficiu în cazurile prevăzute la art. 23 lit. e) și f) din lege”]. Din verificările în acest sens la Camera Notarilor Publici (f.16, 17) prin adresa s-a comunicat instanței că nu a fost primită nici o notificare din partea ministrului justiției sau Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici referitoare la încetarea calității de notar public a numitei B.L.E.

În plus neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor sesizate este justificată și de constatarea că între modalitățile alternative ale laturii obiective a infracțiunii de nerespectare a unei hotărâri judecătorești, nu se regăsește și nerespectarea pedepselor accesorii iar conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 281 C. pen. se raportează la legea specială, respectiv Legea nr. 36/1995, care nu incriminează distinct exercitarea fără drept a profesiei de notar public, făcând astfel trimitere la dispozițiile Codului penal, dreptul comun în materie. 2. Recursul în termen declarat în cauză de petenta A.A.R. reiterând solicitarea din plângerea introductivă de instanță pentru desființarea rezoluției nr. 32/P/2009 din 30 martie 2009 și soluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) rap.

la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respinsa ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. Conform art. 23 lit. f) din Legea nr. 36/1995, astfel că în mod corect s-a argumentat prin rezoluția atacată și sentință – calitatea de notar public încetează în cazul condamnării definitive pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei, potrivit procedurii speciale reglementate în acest sens prin Ordinul nr. 710/C/1995 al Ministrului Justiției [„încetarea activității în cazurile prevăzute la art. 23 lit. c) - g) din lege se constată sau se dispune de ministrul justiției la sesizarea Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici sau/și din oficiu în cazurile prevăzute la art. 23 lit. e) și f) din lege”].

Efectuându-se verificări la Camera Notarilor Publici (f. 16,17), din adresa trimisă instanței rezultă că nu a fost primită nici o notificare din partea ministrului justiției sau Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici referitoare la încetarea calității de notar public a numitei B.L.E. În consecință pentru considerentele anterior arătate condamnarea definitivă a intimatei pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj prevăzută de art. 26 raportat la art. 194 C. pen.

la pedeapsa de 2 ani închisoare în condițiile art. 81 C. pen., art. 64 lit. a), b) și art. 71 alin. (2), (3) și (5) C. pen., prin sentința penală nr. 1926 din 7 noiembrie 2005 a Judecătoriei Oradea, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 49/A din 13 martie 2008 a Tribunalului Vâlcea și ulterior decizia penală din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală, este lipsită de relevanță juridică sub aspectul laturii obiective a infracțiunilor din art. 271 și art. 281 C. pen. Conform art. 192 C. proc. pen. obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A.A.R. împotriva sentinței penale nr. 110/PI din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2010.