ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1641/2010

Deliberând asupra recursului de față pe

baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

penală și pentru cauze cu minori, prin sentința penală nr. 110/PI/2009

din 2 decembrie 2009, a respins ca nefondată plângerea în baza art. 278

1

C. proc. pen. formulată de petenta A.A.R. și în consecință;

A fost menținută – în

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen. - rezoluția procurorului din cadrul Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Oradea de la 30 martie 2009 dată în dosar nr. 32/P/2009

prin care a fost dispusă soluție de neîncepere a urmăririi

penale în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

[“fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii în

speță lipsa laturii obiective”] – soluție confirmată la

controlul administrativ prevăzut de art. 278 C. proc. pen. prin

rezoluția nr. 197/II.2/2008 din 5 mai 2009 a procurorului general al organului judiciar amintit – față de

intimata-făptuitoare B.L.E. notar public sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de nerespectare a unei hotărâri judecătorești

și exercitarea fără drept a profesiei de notar public

prevăzute de art. 271 și art. 281 C. pen., fiind menținută

rezoluția atacată sus-menționată.

Conform art. 192 alin. (1) și

art. 193 C. proc. pen. a fost obligată petenta la suma de 100 lei

către stat și 1.785 lei către intimată cu titlu de

cheltuieli judiciare.

Prin plângerea penală

formulată la data de 13 februarie 12009 și înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea sub nr. 32/P/2009 numita A.A.R. a solicitat

efectuarea de cercetări față de B.L.E. notar public cu sediul

biroului în localitatea Valea lui Mihai județul Bihor sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 271 și art. 281 C.

pen. ce s-a pretins a fi comise prin aceea că deși a fost

condamnată definitiv, pentru săvârșirea infracțiunii de

șantaj prin decizia penală nr. 49/A din 13 martie 2008 la pedeapsa de

2 ani închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. – în condițiile art. 71-64 lit.

a) și b) C. pen. – făptuitoarea amintită continuă să

exercite profesia de notar public, nesocotind în mod vădit efectele

condamnării sus-menționate.

În baza actelor premergătoare

procurorul a dispus în temeiul art. 228 rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

neînceperea urmăririi penale sub aspectul ambelor infracțiuni

sus–menționate reținând că deși a fost condamnată

definitiv în condițiile expuse în plângerea penală intimatei

făptuitoare nu i-a încetat calitatea de notar public potrivit procedurii

speciale în acest sens instituită de legiuitor prin dispozițiile art.

27 lit. f) din Legea nr. 36/1995 și ale art. 20 din Ordinul nr. 710/C/1995

al ministrului justiției dat în aplicarea dispozițiilor legale

anterior arătate.

Instanța a hotărât

menținerea rezoluției atacate, contrar solicitării petentei de a

se începe urmărirea penală împotriva intimatei-făptuitoare prin

aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 278

1

alin. (8)

lit. b) C. proc. pen. - reținând la rândul său că în conformitate

cu dispozițiile art. 23 lit. f) din Legea nr. 36/1995, calitatea de notar

public încetează în cazul condamnării definitive pentru

săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave sau care

aduce atingere prestigiului profesiei, potrivit procedurii speciale

reglementate în acest sens prin Ordinul nr. 710/C/1995 al Ministrului

Justiției [„încetarea activității în cazurile prevăzute la

art. 23 lit. c) - g) din lege se constată sau se dispune de ministrul

justiției la sesizarea Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor

Publici sau/și din oficiu în cazurile prevăzute la art. 23 lit. e)

și f) din lege”].

Din verificările în acest sens la Camera Notarilor Publici (f.16, 17) prin adresa s-a comunicat instanței că nu a

fost primită nici o notificare din partea ministrului justiției sau Consiliului

Uniunii Naționale a Notarilor Publici referitoare la încetarea

calității de notar public a numitei B.L.E.

În plus neîntrunirea elementelor

constitutive ale infracțiunilor sesizate este justificată și de

constatarea că între modalitățile alternative ale laturii

obiective a infracțiunii de nerespectare a unei hotărâri

judecătorești, nu se regăsește și nerespectarea

pedepselor accesorii iar conținutul constitutiv al infracțiunii

prevăzute de art. 281 C. pen. se raportează la legea specială, respectiv

Legea nr. 36/1995, care nu incriminează distinct

exercitarea fără drept a profesiei de notar public, făcând

astfel trimitere la dispozițiile Codului penal, dreptul comun în materie.

cauză de petenta A.A.R. reiterând solicitarea din plângerea

introductivă de instanță pentru desființarea

rezoluției nr. 32/P/2009 din 30 martie 2009 și soluției

procurorului de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin.

(6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în conformitate cu dispozițiile

art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen. este nefondat urmând a fi

respinsa ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 23 lit. f) din Legea

nr. 36/1995, astfel că în mod corect s-a argumentat prin rezoluția

atacată și sentință – calitatea de notar public încetează

în cazul condamnării definitive pentru săvârșirea cu

intenție a unei infracțiuni grave sau care aduce atingere

prestigiului profesiei, potrivit procedurii speciale reglementate în acest sens

prin Ordinul nr. 710/C/1995 al Ministrului Justiției [„încetarea

activității în cazurile prevăzute la art. 23 lit. c) - g) din

lege se constată sau se dispune de ministrul justiției la sesizarea

Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici sau/și din oficiu

în cazurile prevăzute la art. 23 lit. e) și f) din lege”].

Efectuându-se verificări la Camera Notarilor Publici (f. 16,17), din adresa trimisă instanței rezultă

că nu a fost primită nici o notificare din partea ministrului

justiției sau Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici

referitoare la încetarea calității de notar public a numitei B.L.E.

În consecință pentru considerentele

anterior arătate condamnarea definitivă a intimatei pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj

prevăzută de art. 26 raportat la art. 194 C. pen. la pedeapsa de 2

ani închisoare în condițiile art. 81 C. pen., art. 64 lit. a), b) și

art. 71 alin. (2), (3) și (5) C. pen., prin sentința penală nr. 1926

din 7 noiembrie 2005 a Judecătoriei Oradea, astfel cum a rămas

definitivă prin decizia penală nr. 49/A din 13 martie 2008 a

Tribunalului Vâlcea și ulterior decizia penală din 27 noiembrie 2008

a Curții de Apel Pitești, secția penală, este lipsită

de relevanță juridică sub aspectul laturii obiective a

infracțiunilor din art. 271 și art. 281 C. pen.

Conform art. 192 C. proc. pen.

obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petenta A.A.R. împotriva sentinței penale nr. 110/PI din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petentă la

plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 27 aprilie 2010.