ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 862/2011

Asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 110/PI/2 decembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul M.E., împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, care au fost menținute în întregime. În baza art. 192 C. proc. pen., a fost obligat petentul la 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 173/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații C.M.D.

și B.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât faptele nu există. Petentul a susținut că procurorii C.M.D. și B.A. s-ar face vinovați de săvârșirea mai multor infracțiuni comise cu prilejul instrumentării dosarului nr. 1068/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea. Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, plângere respinsă prin rezoluția nr. 531/II.2/2010. Nemulțumit de modul în care i-a fost soluționată plângerea, petentul s-a adresat, în condițiile art. 278 1 C. proc.

pen., instanței de judecată, învederând că parchetul a refuzat extinderea cercetării penale, constatarea și încadrarea juridică a faptelor judecătorilor învestiți să soluționeze sesizarea cu privire la nelegalitatea actelor procurorului, deși exista dovada refuzului acestora de a constata că nu există o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei angajaților numitului S.R. De asemenea, în mod nejustificat nu s-a extins cercetarea la eventualii complici, nu i s-au respectat dreptul de apărare și dreptul de proprietate. Curtea de Apel Oradea, prin sentința penală nr. 110/PI/2010, a respins plângerea petentului, apreciind că încadrarea juridică dată unor fapte dintr-un dosar penal nu poate fi imputată unui procuror, câtă vreme acest aspect este un atribut ce ține de activitatea procurorului, singura modalitate prin care poate fi înfrânt acesta este ca urmare a plângerilor formulate și a controlului exercitat de instanțe, ceea ce în speță a și existat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul M.E. La termenul de judecată din 04 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport de dispozițiile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, a pus în discuția părților excepția admisibilității recursului. Astfel, conform art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8= este definitivă”, petentul nemaiputând declara împotriva sentinței penale pronunțată de Curtea de Apel Oradea recurs, textul de lege sus-menționat interzicând acest lucru.

Având în vedere și interpretarea per a contrario a Legii nr. 202/2010, „hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul” prin raportare la art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., rezultă că sentințele date în materia plângerilor întemeiate pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. începând cu data de 25 noiembrie 2010, indiferent de data sesizării instanței (anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010) sunt definitive din momentul pronunțării, nefiind supuse nici uneia din căile ordinare de atac, astfel încât prezentul recurs este inadmisibil.

Față de cele reținute, Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul petentului M.E. ca inadmisibil. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe petent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul M.E. împotriva sentinței penale nr. 110/PI din 2 decembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2011.