ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 862/2011

Asupra cauzei penale

de față;

În baza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 110/PI/2 decembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze

cu minori, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul M.E., împotriva

rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, care au fost

menținute în întregime.

În baza art. 192 C.

proc. pen., a fost obligat petentul la 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea

statului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rezoluția nr. 173/P/2010

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de intimații C.M.D. și B.A. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât faptele nu există.

Petentul a susținut

că procurorii C.M.D. și B.A. s-ar face vinovați de săvârșirea mai multor

infracțiuni comise cu prilejul instrumentării dosarului nr. 1068/P/2004 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

Împotriva acestei

rezoluții petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Oradea, plângere respinsă prin rezoluția nr. 531/II.2/2010.

Nemulțumit de modul în

care i-a fost soluționată plângerea, petentul s-a adresat, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., instanței de judecată, învederând că parchetul a refuzat extinderea

cercetării penale, constatarea și încadrarea juridică a faptelor judecătorilor

învestiți să soluționeze sesizarea cu privire la nelegalitatea actelor

procurorului, deși exista dovada refuzului acestora de a constata că nu există

o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei angajaților numitului S.R.

De asemenea, în mod nejustificat nu s-a extins cercetarea la eventualii

complici, nu i s-au respectat dreptul de apărare și dreptul de proprietate.

Curtea de Apel

Oradea, prin sentința penală nr. 110/PI/2010, a respins plângerea petentului,

apreciind că încadrarea juridică dată unor fapte dintr-un dosar penal nu poate

fi imputată unui procuror, câtă vreme acest aspect este un atribut ce ține de

activitatea procurorului, singura modalitate prin care poate fi înfrânt acesta

este ca urmare a plângerilor formulate și a controlului exercitat de instanțe,

ceea ce în speță a și existat.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs petentul M.E.

La termenul de

judecată din 04 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport de

dispozițiile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. cum a fost modificat

prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, a pus în discuția părților

excepția admisibilității recursului.

Astfel, conform art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din

Legea nr. 202/2010 „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8= este

definitivă”, petentul nemaiputând declara împotriva sentinței penale pronunțată

de Curtea de Apel Oradea recurs, textul de lege sus-menționat interzicând acest

lucru.

Având în vedere și

interpretarea per a contrario a Legii nr. 202/2010, „hotărârile pronunțate în

cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse

căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început

procesul” prin raportare la art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen.,

rezultă că sentințele date în materia plângerilor întemeiate pe dispozițiile

art. 278

1

C. proc. pen. începând cu data de 25 noiembrie 2010,

indiferent de data sesizării instanței (anterior sau ulterior intrării în

vigoare a Legii nr. 202/2010) sunt definitive din momentul pronunțării, nefiind

supuse nici uneia din căile ordinare de atac, astfel încât prezentul recurs

este inadmisibil.

Față de cele

reținute, Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 385

15

pct.

1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul petentului M.E. ca inadmisibil.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe petent la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de petiționarul M.E. împotriva sentinței penale nr. 110/PI din 2 decembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei

de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie

2011.