ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 482/2011

Asupra

recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin plângerile penale, înregistrate la Parchetul

de pe lângă

Curtea de Apel Oradea sub numerele 211/P/2010 și respectiv

362/P/2010, petentul G.F., a solicitat cercetarea

numitei C.M. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă

Judecătoria

Marghita - sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni de

corupție legate de modul de soluționare a dosarelor nr. 1093/P/2008,

898/P/2009 și 1900/P/2009 ale Parchetului de pe

lângă Judecătoria

Marghita și

respectiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în

serviciu

contra intereselor persoanelor, legate de modul de

soluționare al dosarului nr. 1900/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria

Marghita.

Din cuprinsul plângerilor rezultă faptul că

petentul se consideră

torturat și

batjocorit de soluțiile nelegale date în dosarele mai sus

menționate și apreciază că aceste soluții sunt

abuzive, motiv pentru

care a solicitat

cercetarea procurorului sus-menționat

Prin Rezoluția

nr. 211/P/2010 din 3 august 2010, a

Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Oradea, s-a dispus, în baza

art. 228 alin. (4), cu referire la art. 10 lit. d)

C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi

penale față de intimata C.M. -

procuror

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor menționate în

plângerile petentului.

Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că

sub aspectul modului de soluționare al dosarelor nr. 1093/P/2008 și 898/P/2009,

petentul a mai formulat plângeri

împotriva procurorului C.M.

, plângeri înregistrate sub nr. 280/P/2009

respectiv

844/P/2009 ale Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Oradea, în

care

s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii

unor infracțiuni de serviciu sau în legătură cu

serviciul întrucât nu pot

fi reținute în sarcina sa faptele menționate

în plângere lipsind elementul material al laturii obiective.

S-a mai reținut

că referitor la aceste dosare nu s-a ivit nici o

situație nouă de natură a schimba soluția adoptată.

Cu privire la

dosarul nr. 1900/P/2009, s-a reținut că în acest dosar s-a confirmat de către

procurorul C.M.

propunerea de neîncepere a

urmăririi penale față de numiții C.I.

și C.D. sub aspectul comiterii

unei infracțiuni de

tulburare în posesie

întrucât pe terenul respectiv nu a fost pusă în

posesie nici o persoană și a unei infracțiuni de amenințare întrucât

fapta

nu există.

Împotriva

sus-menționatei Rezoluții, petiționarul a făcut

plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost

respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția nr. 489/

II

/2/2010

din

20 august 2010 a Procurorului

General al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Oradea.

Nemulțumit, petiționarul s-a adresat cu plângere

instanței de

judecată, în baza art.

278

1

C. proc. pen.

Prin sentința

penală nr. 105 PI din 4 noiembrie 2010, Curtea de Apel Oradea,secția penală și

pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarul G.F.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că din actele

premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că

intimata - ar fi săvârșit vreo o faptă prevăzută de legea penală și că nu se

poate

pune problema unui abuz, întrucât

numitul G.F. a avut

posibilitatea de

a formula plânge, împotriva soluției și de a se adresa

instanței de judecată, posibilitate de care a și

uzat. S-a mai reținut că

procurorul C.M.

și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în

conformitate cu normele

legale astfel nu se poate reține că aceasta

se

face vinovată de îndeplinirea defectuoasă, cu știință a îndatoririlor

de serviciu și că în mod legal s-a dispus

neînceperea urmăririi penale

față de aceasta.

Împotriva

sentinței, petiționarul G.F. a declarat, în

termen

legal, recursul de față, la judecata căruia nu s-a prezentat

solicitând, în esență, potrivit motivelor de

recurs, casarea hotărârii recurate și, pe fond, desființarea rezoluției date de

Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Oradea, cu finalitatea începerii

urmăriri penale, pentru fapta reclamată, față de intimată.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte,

procedând la examinarea sentinței atacate în

raport

cu motivarea scrisă depusă la dosar, precum și, din oficiu, sub

toate aspectele de legalitate și temeinicie,

constată că aceasta este temeinică și legală, soluția de neîncepere a urmăririi

penale față de

intimata C.M. - confirmată, cu justificat temei, de

prima instanță - fiind întru totul corectă, din

moment ce nu au putut fi

identificate elemente ale infracțiunii

reclamate care să poată fi imputate intimatei.

Împrejurarea că

recurentul petiționar este nemulțumit de

soluția

adoptată în cauză nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor

constitutive ale infracțiunii pe care acesta a indicat-o în

plângerea

sa.

Interpretarea și evaluarea probelor administrate

este atributul s

tabilit prin lege - al completului de judecată, iar

împotriva unor

hotărâri considerate nelegale

și netemeinice dispozițiile legale prevăd

posibilitatea exercitării unor căi - ordinare sau extraordinare - de

atac.

Cu alte cuvinte, legiuitorul a prevăzut că părțile

au dreptul să

exercite căile de atac, tocmai pentru ca, în cazul unor

greșeli de

judecată, acestea să poată fi

îndreptate, ceea ce exclude, de plano,

posibilitatea ca pronunțarea unei

hotărâri judecătorești sau

adoptarea unei

soluții de către procuror să poată fi considerată, prin

ea însăși, o

infracțiune.

Dacă s-ar admite

ca împotriva magistraților care au pronunțat o hotărâre judecătorească sau care

au adoptat o anume soluție se

pot face

plângeri penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac,

neprevăzute

de lege, ceea ce este inadmisibil.

Față de cele

expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinței

instanței de fond și, pe cale de

consecință,

desființarea rezoluției procurorului, Înalta Curte, în

conformitate cu

prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

, va respinge ca nefondat recursul declarat de

petiționarul

G.F.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul

petiționar va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul

F.G.

împotriva sentinței penale nr. 105/PI din 4

noiembrie 2010 a

Curții de Apel

Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300

lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 februarie

2011.