ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 482/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerile penale, înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea sub numerele 211/P/2010 și respectiv 362/P/2010, petentul G.F., a solicitat cercetarea numitei C.M. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita - sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni de corupție legate de modul de soluționare a dosarelor nr. 1093/P/2008, 898/P/2009 și 1900/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita și respectiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, legate de modul de soluționare al dosarului nr. 1900/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita.

Din cuprinsul plângerilor rezultă faptul că petentul se consideră torturat și batjocorit de soluțiile nelegale date în dosarele mai sus menționate și apreciază că aceste soluții sunt abuzive, motiv pentru care a solicitat cercetarea procurorului sus-menționat Prin Rezoluția nr. 211/P/2010 din 3 august 2010, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4), cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimata C.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita sub aspectul săvârșirii infracțiunilor menționate în plângerile petentului. Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că sub aspectul modului de soluționare al dosarelor nr. 1093/P/2008 și 898/P/2009, petentul a mai formulat plângeri împotriva procurorului C.M.

, plângeri înregistrate sub nr. 280/P/2009 respectiv 844/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul întrucât nu pot fi reținute în sarcina sa faptele menționate în plângere lipsind elementul material al laturii obiective. S-a mai reținut că referitor la aceste dosare nu s-a ivit nici o situație nouă de natură a schimba soluția adoptată. Cu privire la dosarul nr. 1900/P/2009, s-a reținut că în acest dosar s-a confirmat de către procurorul C.M. propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de numiții C.I. și C.D. sub aspectul comiterii unei infracțiuni de tulburare în posesie întrucât pe terenul respectiv nu a fost pusă în posesie nici o persoană și a unei infracțiuni de amenințare întrucât fapta nu există.

Împotriva sus-menționatei Rezoluții, petiționarul a făcut plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția nr. 489/ II /2/2010 din 20 august 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Nemulțumit, petiționarul s-a adresat cu plângere instanței de judecată, în baza art. 278 1 C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 105 PI din 4 noiembrie 2010, Curtea de Apel Oradea,secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul G.F. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimata - ar fi săvârșit vreo o faptă prevăzută de legea penală și că nu se poate pune problema unui abuz, întrucât numitul G.F.

a avut posibilitatea de a formula plânge, împotriva soluției și de a se adresa instanței de judecată, posibilitate de care a și uzat. S-a mai reținut că procurorul C.M. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în conformitate cu normele legale astfel nu se poate reține că aceasta se face vinovată de îndeplinirea defectuoasă, cu știință a îndatoririlor de serviciu și că în mod legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceasta. Împotriva sentinței, petiționarul G.F. a declarat, în termen legal, recursul de față, la judecata căruia nu s-a prezentat solicitând, în esență, potrivit motivelor de recurs, casarea hotărârii recurate și, pe fond, desființarea rezoluției date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cu finalitatea începerii urmăriri penale, pentru fapta reclamată, față de intimată.

Recursul nu este fondat. Înalta Curte, procedând la examinarea sentinței atacate în raport cu motivarea scrisă depusă la dosar, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, constată că aceasta este temeinică și legală, soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimata C.M. - confirmată, cu justificat temei, de prima instanță - fiind întru totul corectă, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracțiunii reclamate care să poată fi imputate intimatei. Împrejurarea că recurentul petiționar este nemulțumit de soluția adoptată în cauză nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii pe care acesta a indicat-o în plângerea sa.

Interpretarea și evaluarea probelor administrate este atributul s tabilit prin lege - al completului de judecată, iar împotriva unor hotărâri considerate nelegale și netemeinice dispozițiile legale prevăd posibilitatea exercitării unor căi - ordinare sau extraordinare - de atac. Cu alte cuvinte, legiuitorul a prevăzut că părțile au dreptul să exercite căile de atac, tocmai pentru ca, în cazul unor greșeli de judecată, acestea să poată fi îndreptate, ceea ce exclude, de plano, posibilitatea ca pronunțarea unei hotărâri judecătorești sau adoptarea unei soluții de către procuror să poată fi considerată, prin ea însăși, o infracțiune. Dacă s-ar admite ca împotriva magistraților care au pronunțat o hotărâre judecătorească sau care au adoptat o anume soluție se pot face plângeri penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.

Față de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinței instanței de fond și, pe cale de consecință, desființarea rezoluției procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul G.F. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.G. împotriva sentinței penale nr. 105/PI din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 februarie 2011.