ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3547/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 22/

PI din 23 martie 2005 a Curții de Apel Oradea, a fost respinsă, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul F.G., împotriva rezoluțiilor Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Oradea privind pe făptuitorii B.C., C.M., M.A. și G.I.,

pe care le-a menținut ca fiind legale și temeinice.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., petentul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare

în sumă de 500.000 lei.

În baza art. 193 C. proc.

pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 5.000.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către G.I.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

- prin rezoluția nr. 6/P/2004

din 3 februarie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus

neînceperea urmăririi penale față de Judecătorul G.I., pentru săvârșirea infracțiunii

de fals intelectual, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (5) și art. 10 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen.

Persoana vătămată F.G. l-a

acuzat pe Judecătorul G.I. din cadrul Judecătoriei Marghita cu privire la modul

în care a pronunțat sentința civilă nr. 460 din 14 decembrie 1995 prin care

soluționase litigiul său de muncă cu exploatarea minieră Voivozi.

Prin rezoluția nr. 471/VIII/

1/2004 din 28 septembrie 2004, procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Oradea a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului F.G. împotriva

soluției procurorului.

- Prin rezoluția nr. 83/P/2004

din 22 iunie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea pe Apel Oradea a dispus

urmăririi penale față de judecătorii G.I. și B.G. din cadrul Judecătoriei

Marghita, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin.

(6) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Persoana vătămată F.G. i-a

acuzat pe cei doi magistrați de vătămarea intereselor sale legale prin modul în

care aceștia au soluționat dosarele civile nr. 404/1995 și nr. 1068/2003 și

dosarele penale nr. 845/2003 și nr. 861/2003 (C.I.) și cel în care s-a pronunțat

sentința civilă nr. 99/C/2004 din 30 ianuarie 2004 (B.G.).

Prin rezoluția nr. 471/VIII/1/2004

din 28 septembrie 2004, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Oradea a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului împotriva soluției

de neurmărire penală dispusă de procuror.

- Prin rezoluția nr. 90/P/2004

din 8 iunie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus

neînceperea urmăririi penală față de B.C., procuror în cadrul Parchetului de pe

lângă Judecătoria Marghita, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., în temeiul dispozițiilor

art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Persoana vătămată l-a acuzat

pe procuror de modul defectuos în care și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu

în rezolvarea dosarelor penale nr. 845/P/2003, nr. 861/P/2003 și nr. 883/P/2003

ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita.

Prin rezoluția nr. 401/VIII/1/2004

din 2 iulie 2004, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Oradea a respins plângerea petentului F.G., ca fiind rămasă fără obiect.

Plângerea a fost trimisă la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita în vederea înaintării acesteia la

Judecătoria Marghita, împreună cu dosarul penal nr. 883/P/2003 al Parchetului,

pentru competentă soluționare.

Prin Ordonanța nr. 883/P/2004

din 23 aprilie 2004, Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita a dispus

scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului F.G., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 259 C. pen. și aplicarea unei sancțiuni cu

caracter administrativ-amendă în sumă de 10.000.000 lei.

La plângerea petiționarului,

primprocurorul C.M. a verificat soluția arătată, constatând că aceasta este

legală și temeinică (rezoluția nr. 117/VIII/1/2004).

Petiționarul s-a plâns și

împotriva modului în care procurorul M.A. a soluționat dosarele penale nr. 476/P/2004

și nr. 799/P/2004 ale Parchetului de pe lângă Județul Marghita.

Curtea de Apel Oradea a

verificat legalitatea și temeinicia rezoluțiilor atacate de petiționar și a

constatat că acestea au fost dispuse în conformitate cu materialul probator

administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materie.

Procurorii și Judecătorii

împotriva cărora petiționarul a formulat plângerile penale sau civile

repartizate au soluționat în mod corect, potrivit dovezilor existente în

dosarele respective, și fără a prejudicia interesele legale ale persoanei

vătămate.

În dosarul penal nr. 883/P/2003

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita, s-a făcut dovada săvârșirii

infracțiunii de denunț calomnios prevăzut de art. 259 C. pen., de către

invinuitul F.G. care l-a acuzat pe P.M. de săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 255 C. pen. și art. 174 C. pen., fapte pentru care, prin rezoluția nr. 244/P/2003,

din 5 septembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin.

(1) lit. a), b) și g) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe

penale a formulat recurs petiționarul F.G., solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârilor atacate și, pe fond, condamnarea făptuitorilor pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

C.

proc. pen.

Recursul este nefondat.

Instanța de judecată a

verificat legalitatea și temeinicia soluțiilor de neurmărire penală dispuse de

procuror și a constatat, în mod argumentat, că acestea sunt corecte. Procurorii

și judecătorii care au participat la soluționarea unor cauze civile și penale

sau care au dispus rezoluții și ordonanțe de neurmărire penală au acționat în

conformitate cu dispozițiile legale, fără a-și încălca, cu știință, atribuțiile

de serviciu și fără a vătăma interesele legale ale petentului.

Întrucât în cauză nu au

existat dovezi de săvârșire de către aceștia a unor fapte penale, soluțiile au

fost neîntemeiate pe prevederile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

verificarea lor confirmându-le justețea.

Așa fiind, Curtea constată

că recursul petiționarului F.G. este nefondat și urmează să-l respingă ca

atare.

Recurentul petiționar va fi

obligat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul F.G. împotriva sentinței penale nr. 22/ PI

din 23 martie 2005 a Curții de Apel Oradea.

Obligă pe recurentul

petiționar la plata sumei de 600.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 iunie 2005.