ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1372/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 261

din 4 februarie 2004, Judecătoria Oradea a respins plângerea formulată de

petentul P.P., împotriva rezoluției procurorului din 30 mai 2003 dată în

dosarul nr. 172/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea și a

Rezoluției din 4 august 2003 dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Oradea în dosarul nr. 907/VIII.1/2003, pe care le-a menținut în

totalitate.

A fost trimisă plângerea

completată formulată de petent depusă la dosar, la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Oradea.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs petentul P.P. solicitând desființarea acesteia și pe fond

admiterea plângerii formulată împotriva rezoluției procurorului.

Prin decizia nr. 361/ R din

9 iunie 2004, Tribunalul Bihor a respins ca nefondat recursul declarat de

petiționar împotriva sentinței.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat contestație în anulare petentul P.P., invocând faptul că a fost în

imposibilitate de prezentare când s-a dezbătut pe fond cauza în recurs.

Prin decizia penală nr. 542/

R din 10 septembrie 2004, Tribunalul Bihor în baza art. 392 C. proc. pen., a

dispus anularea deciziei penale nr. 361/R/2004, pronunțată de Tribunalul Bihor,

iar în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca

nefondat recursul declarat împotriva sentinței penale nr. 261 din 4 februarie

2004 a Judecătoriei Oradea pe care a menținut-o.

Petentul a declarat recurs

împotriva deciziei penale nr. 542/ R din 10 septembrie 2004 a Tribunalului

Bihor.

Curtea de Apel Oradea prin

decizia penală nr. 733/ R din 2 decembrie 2004 a respins ca inadmisibil

recursul declarat de petent, reținând că recursul vizează o decizie definitivă.

Împotriva acestei din urmă

decizii, petentul a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art.

386 lit. b) C. proc. pen., contestație ce a fost respinsă prin decizia penală nr.

27/R/2005 de Curtea de Apel Oradea și împotriva căreia petentul a declarat

recurs, ce formează obiectul dosarului de față.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 392

C. proc. pen., referitoare la procedura de judecare a contestației în anulare

rezultă că hotărârea pronunțată în această materie este susceptibilă de a fi

atacată pe calea ordinară de atac a apelului sau a recursului numai într-o

singură situație, respectiv aceea a contestației în anulare întemeiată pe

dispozițiile art. 386 lit. d), „când împotriva unei persoane s-au pronunțat

două hotărâri definitive pentru aceeași faptă” cu condiția prevăzută de art. 329

alin. (4) C. proc. pen., ca hotărârea a cărei anulare se cere să fi rămas

definitivă la prima instanță sau la instanța de apel.

Prin urmare, cum decizia

atacată a fost pronunțată de instanța investită să soluționeze contestația în

anulare împotriva deciziei pronunțată în recurs de Tribunalul Bihor este

definitivă și nu mai poate fi atacată cu un nou recurs.

În consecință, secția penală

a Înaltei Curți, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. c) C.

proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul P.P. și îl

va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de petiționarul P.P., împotriva deciziei penale nr. 27/ A din

13 ianuarie 2005 a Curții de Apel Oradea.

Obligă recurentul condamnat

la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 24 februarie 2005.