ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2562/2009

Asupra recursului de față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului se reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 35

din 24 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Baia de Aramă, s-a respins, ca

nefondată, plângerea petentului

B.C. întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C.

proc. pen., împotriva rezoluțiilor nr. 547/P/2007 din 16 iunie 2008 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia de Aramă și rezoluția nr. 131/II/2 din

26 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, acte ce au

fost menținute.

Petentul, nemulțumit de

această hotărâre, a declarat recurs și a solicitat și strămutarea dosarului de

recurs.

Astfel, Înalta Curte de

Casați și Justiție, prin încheierea nr. 1311 din 23 iulie 2008, a admis cererea

formulată de petent și, a dispus strămutarea judecării dosarului nr. 270/181/2008

de la Tribunalul Mehedinți, la Tribunalul Bihor.

Tribunalul Bihor a

soluționat în aceste condiții, recursul declarat de petent împotriva sentinței

penale nr. 35 din 24 aprilie 2008 a Judecătoriei Baia de Aramă, prin decizia

penală nr. 131/ R din 26 martie 2009.

Prin această decizie nr. 131/

R din 26 martie 2009, Tribunalul Bihor a constatat că recursul petentului a

fost declarat peste termenul legal și nici nu există motive de repunere în

termenul de recurs, deși i s-au acordat mai multe amânări, pentru a face

asemenea dovezi.

În consecință, prin decizia

penală nr. 131/ R din 26 martie 2009, Tribunalul Bihor a respins, recursul

petentului, ca tardiv declarat.

Această hotărâre este

definitivă de la lege.

Petentul, nemulțumit și de

această decizie (ce este o hotărâre definitivă), a declarat recurs, la Curtea

de Apel Oradea și care prin decizia penală nr. 234/ R din 14 mai 2009, l-a

respins, ca inadmisibil, fiind formulat împotriva unei hotărâri deja

definitive.

În continuare, petentul,

declară recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei penale

nr. 234/ R din 14 mai 2009 a Curții de Apel Oradea, dar de data aceasta,

petentul l-a intitulat „recurs extraordinar” deși Codul de procedură penală, în

vigoare, de câțiva ani a abrogat această cale extraordinară de atac, la care

recurge petentul, în prezentul dosar, doar după voia sa.

Apoi, se mai constată că singura

cale de atac, pe care o are petentul de la lege, este recursul, ce l-a folosit

deja de 2 ori, iar cel din prezenta cauză, este al 3-lea recurs (în aceeași cauză)

numai că legea procesual penală în vigoare, nu prevede o asemenea posibilitate.

În consecință, recursul de

față urmează a fi respins, ca inadmisibil, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. a) C. proc. pen.

Se vor aplica și

dispozițiile art. 192 C. proc. pen., dată fiind culpa procesuală a recurentului

petiționar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de petiționarul B.C. împotriva deciziei penale nr. 234/ R din

14 mai 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 iulie 2009.