ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3798/2010

Asupra recursului de față,

Prin sentința penală nr. 54/ P din 28 aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de către petentul M.V.T.  împotriva rezoluției din 11 noiembrie 2009 dată în Dosarul nr. 161/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a rezoluției din 13 ianuarie 2010 dată în Dosarul nr. 553/11.2/2009 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, rezoluții pe care le menține.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă petentul la 150 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

S-a constatat că, prin plângerea înregistrată la data de 15 decembrie 2009 petentul M.V.T. prin intermediul apărătorului său a solicitat admiterea acesteia, desființarea rezoluțiilor din 11 noiembrie 2009 și 13 ianuarie 2010 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitori.

S-a arătat de către petent faptul că în considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au stabilit clar actele ce urmează a fî efectuate de procurorul de caz pentru stabilirea stării de fapt. Astfel, procurorul ar fî trebuit să-l reaudieze pe petent și făptuitori cu privire la aspectele contradictorii, a efectua confruntarea dintre intimatul T.T. și martorul D.C. cât și efectuarea unui supliment de expertiză. Astfel a arătat că deși dispozițiile Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost clare, actele nu au fost efectuate în întregime. Se referă în acest sens la întocmirea suplimentului expertizei, învederând că procurorul nu a dispus efectuarea acesteia deoarece nu s-au putut depune decât 2 exemplare ale actului adițional și un singur exemplar al procesului verbal al adunării generale. Actul adițional și procesul verbal fiind restituite de organele de urmărire penală intimatului T.T.M. nu au fost găsite, acesta nu a prezentat aceste acte aflate în posesia sa tocmai pentru a nu se putea întocmi suplimentul de expertiză care ar fî stabilit când a fost aplicată semnătura petentului pe actele respective.

Verificând însă actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța de fond a reținut aspecte contrarii ce au condus în final la respingerea ca nefondată a plângerii formulată de către petentul M.V.T., împotriva rezoluției din 11 noiembrie 2009 dată în Dosarul nr. 161/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a rezoluției din 13 ianuarie 2010 dată în Dosarul nr. 553/11.2/2009 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, rezoluții pe care le menține.

În continuare același petent a înțeles a exercita și calea de atac a recursului.

În esență, s-au reiterat aceleași critici. S-a solicitat admiterea recursului, desființarea rezoluțiilor din 11 noiembrie 2009 și 13 ianuarie 2010 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitori, sau reținerea cauzei pentru judecată.

S-a arătat de către recurent faptul că în considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au stabilit clar actele ce urmează a fi efectuate de procurorul de caz pentru stabilirea stării de fapt. Astfel, procurorul ar fi trebuit să-l reaudieze pe petent și făptuitori cu privire la aspectele contradictorii, a efectua confruntarea dintre intimatul T.T. și martorul D.C. cât și efectuarea unui supliment de expertiză. Astfel a arătat că deși dispozițiile Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost clare, actele nu au fost efectuate în întregime. Actul adițional și procesul verbal fiind restituite de organele de urmărire penală intimatului T.T.M. nu au fost găsite, acesta nu a prezentat aceste acte aflate în posesia sa tocmai pentru a nu se putea întocmi suplimentul de expertiză care ar fi stabilit când a fost aplicată semnătura petentului pe actele respective. în aceste condiții, expertizele întocmite în cauză conțin în continuare elemente contradictorii.

În aceeași fază a judecății în recurs, intimatul T.T. a solicitat respingerea recursului ca nefondat iar intimata B.F. ca inadmisibil.

Instanța de recurs reține următoarele:

Prin rezoluția nr. 161/P/2008 din 11 noiembrie 2009, în baza disp. art. 228 alin. (4) comb. cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de T.T.M. - avocat, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe grave, prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 C. pen., M.C.D., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 C. pen., înșelăciune cu consecințe grave, prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., instigare la fals intelectual, prev. și ped.de art. 25 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. și evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu ref. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, M.V., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la infracțiunea la fals intelectual, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. și complicitate la evaziune fiscală prev. și ped.de art. 26 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu ref. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 și B.F.E. - notar, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, prev. și ped.de art. 26 C. pen. rap.la art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu ref. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 și fals intelectual, prev. și ped. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu motivarea că, lipsește un element constitutiv al faptelor reclamate de către petent și anume latura obiectivă, astfel că, în cauză acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare ori exercitată.

Împotriva acestei soluții a depus plângere petentul la nivelul procurorului general, apreciind că soluția este netemeinică și nelegală, întrucât nu s-a făcut o apreciere justă a declarației martorului D.C.F., iar pe de altă parte nu s-a ținut seama de concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 15.668 din 7 decembrie 2004, întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Bihor, raport care concluzionează că, semnăturile petentului de pe cele două acte litigioase au fost depuse înainte de redactarea textului acestor acte.

Prin rezoluția din 13 ianuarie 2010, procurorul general a respins ca neîntemeiată plângerea.

În concret, este de reținut că procurorul a reținut că la data de 8 octombrie 2004 petentul M.V.T., a depus o plângere penală împotriva numitei M.C.D., actuală M., arătând că, în luna decembrie 2003, atunci când era arestat preventiv în arestul I.G.P.R. București, a semnat în alb mai multe coli de hârtie pentru ca soția lui, numita M.C.D., actual M., să aibă drept de semnătură la SC E.C. SRL Oradea. Profitând de faptul că a semnat în alb acele hârtii, numita M.C.D. a întocmit un act adițional prin care a modificat structura capitalului social al SC S.I. SRL Oradea în sensul că M.V.T. i-ar fi cedat 98% din părțile sociale, aceasta devenind asociat unic și administrator. După întocmirea acestui act adițional numita M.C. a vândut casa de locuit și terenul situate în localitatea Oradea, sediul SC Sigur Invest SRL Oradea.

A arătat că această vânzare s-a făcut atât cu fraudarea intereselor lui cât și prin fraudarea statului deoarece imobilul a fost vândut unei persoane prin interpunerea numitei M.C.D., în vederea neplății taxelor și TVA-ului către stat, adică imobilul a fost cumpărat de către M.C.D. cu suma de 500 milioane lei pentru ca ea, după două zile, să o re vândă cu suma de aproape 5 miliarde lei. Ulterior, prin două completări la plângerea penală, petentul arată că numita M.C.D. a săvârșit infracțiunile de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și evaziune fiscală cu complicitatea avocatului T.T.M., care a certificat prin ștampilă cu dată certă actul adițional falsificat și că numita M.V., mama numitei M.C.D., este de asemenea complice prin aceea că a făcut în mod fictiv o donație de 500 milioane lei către M.C.D. pentru ca aceasta să poată justifica cumpărarea ca bun propriu a imobilului situat în Oradea.

În completare la plângerea penală a arătat că și notarul B.F.E. este culpabilă prin aceea că a acceptat vânzarea imobilului pentru prima dată la suma de 500 milioane lei iar după aceea la suma de 4,9 miliarde lei, deși valoarea minimă impusă a unui asemenea imobil în considerarea vânzării este de 2,1 miliarde lei.

Din actele premergătoare efectuate în cauză a reieșit că la data de 24 decembrie 2003 numita M.C.D., în calitate de asociat al SC S.I. SRL Oradea, reprezentată de avocatul Ț.H.C. (f. 71 Dosar nr. 503/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor), a depus la O.R.C. Bihor o cerere de înregistrare a modificării actului constitutiv (f. 65 Dosar nr. 503/P/2004). La cerere au fost atașate 2 exemplare ale actului adițional de modificare a actului constitutiv al SC S.I. SRL cu sediul social în Oradea, jud. Bihor, purtând ștampila de dată certă a avocatului T.T.M. din cadrul Baroului Bihor, sub nr. 1 din data de 19 decembrie 2003 (f. 67-69 din Dosar nr. 503/P/2004). Prin acest act adițional numitul M.V.T., în calitate de cedent, a cesionat 49 părți sociale ale societății D., soția sa, care deținea 2% sin capitalul social. Totodată, s-a radiat din funcția de administrator numitul M.V.T. și a fost numită M.C.D. De asemenea, s-a depus într-un sigur exemplar procesul verbal ce cuprinde hotărârea Adunării asociaților SC S.I. SRL, în sensul conținutului actului adițional, respectiv de cesionare a părților sociale și de numire a unui nou administrator.

Prin încheierea nr. 24866/2003 din 7 ianuarie 2004 a judecătorului delegat al O.R.C. Bihor s-a admis cererea „formulată de numita M.C.D. și s-a dispus înscrierea mențiunii privind dobândirea părților sociale și numirea noului administrator (f. 64 din Dosar nr. 503/P/2004).

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat din 28 mai 2004 la B.N.P. B.F.E. din Oradea, SC S.I. SRL reprezentată de M.C.D. a vândut aceleiași M.C.D. dreptul de proprietate asupra imobilului situat în loc. Oradea, pentru prețul de 500.000.000 lei, numita M.C.D. declarând că imobilul provine dintr-o donație de bani făcută ei de mama sa, numita M.V., conform contractului de donație autentificat din 28 mai 2004 la B.N.P. B.F.E. (f. 11 din Dosar nr. 503/P/2004).

Prin contractul de vânzare cumpărare din 31 mai 2004 la B.N.P. B.F.E., numita M.C.D. a vândut imobilul cumpărat anterior numiților O.A.C. și O.B. pentru suma de 120.000 euro, echivalentul a 4.896.720 000 lei (f. 12 din Dosar nr. 503/P/2004).

Prin sentința nr. 681 din 9 februarie 2005 a Tribunalului București, secția VI comercială, Dosar nr. 7819/2004 s-a admis acțiunea numitului M.V.T. introdusă la data de 1 iunie 2004 și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune având ca obiect părțile sociale ale SC S.I. SRL, și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii actului (f. 15-16 din Dosar nr. 503/P/2004).

În cauză s-a efectuat raportul de constatare tehnico-științifică din 7 decembrie 2004 de către Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Bihor, care a avut ca obiect stabilirea momentului de imprimare și redactare a actului adițional și procesului verbal, respectiv dacă semnăturile de la poziția C. M.V. și C., M.C. ale actului adițional, și cele de la poziția A. a procesului verbal au fost depuse înainte sau după imprimarea textului tehnoredactat. Concluziile acestui raport de constatare au fost că semnăturile de la rubrica C. și de la poziția nr. 1 A. au fost executate de numitul M.V.T., însă semnăturile de la poziția C., C. și A. au fost executate înainte de redactarea și imprimarea textului acestora (în alb). Pentru efectuarea constatării s-a folosit procedeul E. al softului A. (f. 81-93, Dosar up nr. 503/P/2004). Acest procedeu constă în obținerea de imagini în relief ale zonelor de intersectare a traseelor semnăturilor cu cea a scrisului intimat, sub un unghi de lumină dirijat din lateral.

La cererea avocatului T. s-a efectuat raportul de expertiză criminalistică din 25 mai 2005 al I.N.E.C. Laboratorul Interjudețean Timișoara. În acest raport experții au concluzionat la fel ca în raportul de constatare susmenționat că semnăturile au fost executate de către numitul M.V.T., cu același instrument scriptura!, însă au fost executate după imprimarea textului acestor acte. în același raport de moment, a fost realizat cu un copiator de tip xerox care a pliat hârtia la călcarea acesteia între tamburii cuptorului aparatului de copiat. Pentru stabilirea modului de imprimare a textelor și determinarea momentului executării semnăturilor în litigiu nu s-a folosit procedeul E. ci a fost folosită examinarea microscopică și examenul incidenței luminii cu aparatul V.S.C. (f. 137-156 Dosar up 503/P/2004).

La cererea numitului M.V.T. și având în vedere că cele două rapoarte aveau concluzii diametral opuse, s-a efectuat Raportul de expertiză criminalistică din 21 octombrie 2005 de către I.N.E.C. București. Conform acestui raport de expertiză, prin prelucrarea aceleași imagini folosind efectul E. se pot obține rezultate diverse, doar modificând setările, drept pentru care experții nu au procedat ca în primul raport la o asemenea verificare ci au verificat zonele de intersecție ale semnăturii și textul dactilografiat prin examinare microscopică. Au arătat că cele două exemplare ale actului adițional și cele două exemplare ale procesului verbal au fost imprimate cu un jet de cerneală însă cu depunere economică de tuș (fast draft), astfel că zonele de intersecție dintre pasta de culoare albastră a instrumentului scriptural și textul imprimat, nu sunt suficient de clar delimitate, fapt care nu permite indicarea fără echivoc a unei concluzii, în sensul cărui traseu a fost efectuat primul și care îi succed, existând porțiuni în care are loc întrepătrunderea materialelor folosite. Lucrurile se schimbă în cazul copiilor electrostatice (tip xerox), deoarece o asemenea copie se face uscat dar în regim termic ridicat cu încălzirea prafului negru (toner), depunerea fiind compactă și rezultând un strat mult mai dens decât în cazul imprimantei cu jet de cerneală. Prin urmare, în cazul exemplarului actului adiționa! numerotat ca fiind fila 17, s-au putut examina și da o concluzie certă cu privire la intersecțiile dintre pasta albă și tușul textului tehnoredactat la numele M.V.T. Concluzia este că semnătura de la poziția cedent a actului adiționa! a fost executată după tipărirea numelui M.V.T. (f. 168-186).

După efectuarea acestei ultime expertize avocatului T. i s-a restituit un exemplar a! actului adițional, cel tip xerox, și un exemplar a! procesului verbal (f. 78 Dosar up nr. 503/P/2004). De asemenea, s-a restituit către O.R.C. Bihor două exemplare ale actului adițional și un exemplar al procesului verbal (f. 77 Dosar up nr. 503/P/2004).

Pentru verificarea existenței infracțiunii de evaziune fiscală, au fost verificate evidențele SC S.I. SRL și s-au depus la dosarul cauzei copii certificate pentru conformitate ale Registrului jurnal, ale Jurnalului de bancă, extrase de cont, ordine de plată, chitanțe, din care reiese că vânzarea imobilului în discuție către numita M.C.D. s-a făcut la valoarea contabilă, iar taxele aferente tranzacției au fost achitate, înregistrările din contabilitatea fiind exacte în acest sens (f. 43-57 Dosar up nr. 503/P/2004).

Inițial, prin referatul din 28 noiembrie 2005 organele de cercetare penală au propus neînceperea urmăririi penale față de M.C., T.T. și M.V., pentru ca, prin rezoluția din 23 decembrie 2005 procurorul să confirme această propunere.

S-a formulat plângere la instanță, prin sentința nr. 23/2006 a Tribunalului Bihor a fost respinsă, dar în recurs, prin Decizia nr. 550/2006 Curtea de Apel a casat hotărârea, a dispus rejudecarea cauzei.

După un anumit periplu procesual, cauza a fost soluționată de Curtea de Apel prin sentința nr. 94/2007 prin care a fost respinsă plângerea.

Concret, prin sentința penală nr. 23/2006 pronunțată în Dosar nr. 1342/2006 Tribunalul Bihor a respins plângerea formulată ca fiind neîntemeiată. împotriva acestei sentințe penale, petentul M.V. a declarat recurs iar prin Decizia penală nr. 550/R/2006 Curtea de Apel Oradea a admis recursul, a casat sentința și a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Oradea reținând că Tribunalul Bihor a încălcat competența materială de soluționare a cauzei având în vedere că soluția de netrimitere în judecată s-a dat cu privire la infracțiunea de înșelăciune prev. în art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și evaziune fiscală prev. în art. 11 din Legea nr. 87/1994. Judecătoria Oradea prin sentința penală 760/2007 pronunțată în Dosar nr. 10741/2006 a dispus declinarea competenței personale de soluționare a plângerii în favoarea Curții de Apel Oradea date fiind prevederile Legii nr. 79/2007, în raport de calitatea de avocat a făptuitorului T.T.M. Prin sentința penală nr. 94/2007, pronunțată în Dosarul nr. 994/35/P/2007, Curtea de Apel Oradea a respins plângerea formulată de petentul M.V.T. ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, petentul a declarat recurs, care a fost admis prin Decizia nr. 895/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Cu privire la această decizie, numita M.V. a introdus o contestație în anulare care a fost admisă prin Decizia penală nr. 2323 din 25 iunie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 2738/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. După admiterea contestației în anulare, s-a desființat Decizia penală nr. 825/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, rejudecându-se cauza, s-a admis recursul declarat de petentul M.V.T. împotriva sentinței penale nr. 94/PI din 31 octombrie 2007 a Curții de Apel Oradea, s-a casat sentința recurată și, pe fond, s-a admis plângerea formulată de petent împotriva rezoluției dată în Dosarul nr. 503/P/2004 din 23 decembrie 2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, pe care a desființat-o. S-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în vederea începerii urmăririi penale cu privire la intimații M.C.D., T.T.M. și M.V.

Pentru a se da această soluție s-a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 278

1

C. proc. pen., instanța nu poate să administreze probe cu martori sau expertiză. Spre deosebire de judecători, procurorii aveau posibilitatea să elucideze toate contradicțiile evidente pe care le conțin actele premergătoare. în acest sens, se impune a se înlătura orice contradicție între declarațiile făptuitorilor și martorii audiați privind locul și condițiile în care au fost semnate actele incriminate, precum și al exemplarelor semnate, al modului în care acestea au fost depuse la autorități sau au fost păstrate de părți. Se impunea ca procurorul să audieze în acest sens făptuitorul, petentul și martorii iar apoi trebuia să procedeze la confruntare pe rând a petentului cu fiecare făptuitor sau cu fiecare martor, cât și la confruntarea făptuitorilor dacă susținerile lor erau diferite pe aceleași aspecte. O chestiune importantă, ignorată de procuror este audierea avocatului D.C., persoană care a fost indicată de către făptuitoarea M.C.D. că a perceput în mod nemijlocit faptele și a citit actele în dimineața în care au fost semnate. În fine, pentru că raportul de expertiză întocmit de I.N.E.C. București nu are concluzii care să confirme raportul de expertiză al raportului Laboratorului Interjudețean Timișoara și nici să infirme raportul de constatare tehnico-științific cu privire la momentul la care petentul a executat semnăturile (înainte sau după ce foile au fost inscripționate) iar prin concluziile aceleiași expertize s-a stabilit că semnătura de la poziția C. a actului adițional (f. 17) a fost executată peste numele tipărit, se impunea să fie prelucrată aceeași imagine și prin efectul E. S-a dispus astfel, pentru stabilirea stării de fapt neechivoce să fie audiați petentul, petentul, făptuitorii, martorii, să se efectueze confruntările și să se dispună un supliment de expertiză care să stabilească dacă și semnătura de pe actul adițional (f. 7), cel obținut prin copiere ectrostatică, la poziția C. - M.C. este aplicată peste numele tipărit și peste linia de sub nume sau pe foaia goală.

Având în vedere cele dispuse prin decizia susmenționată, în vederea începerii urmăririi penale în cauză, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a rezultat că s-au efectuat următoarele acte de cercetare penală Dosarul nr. 161/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea:

- au fost reaudiați toți trei făptuitorii și petentul (f. 1-10, 22-27);

- a fost audiat avocatul D.C.F. (f. 31-33);

- au fost confruntați cu petentul făptuitorii T.T.M. și M.C.D. (actuală M.) (f. 47-53, 58-63);

- a fost confruntată cu făptuitorii M.C.D. (actuală M.) și T.T.M., martora U.A. (f. 43-46, 64-66);

- au fost audiați martorii T.A., Ț.H.C., C.H.O., C.L.C. și P.M.V. (f.34-42);

- s-au ridicat de la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bihor un exemplar al procesului verbal al adunării generale a asociaților SC S.I. SRL, datat 19 decembrie 2003 și două exemplare ale actului adițional de modificare a actului constitutiv al SC S.I. SRL datat 19 decembrie 2003 (f. 69-72)ș

- s-a dispus ridicarea silită a exemplarului actului adițional și a exemplarului procesului verbal care au fost predate de organele de cercetare penală avocatului T.T.M. (f. 81 -92)ș

- s-a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico-științifică privind detectarea comportamentului simulat în privința numiților M.C.D., T.T.M. și M.V.T.

Așadar, rezumativ, în urma hotărârilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis plângerea împotriva rezoluției dată în Dosarul nr. 503/P/2004 din 23 decembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, pe care a desființat-o și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pentru a se completa urmărirea penală, dispunându-se, printre altele, efectuarea unui supliment de expertiză, care să stabilească dacă și semnătura de pe actul adițional obținut prin copiere electrostatică la poziția cesionar - M.C. este aplicată peste numele tipărit și peste linia de sub nume sau pe foaia goală.

Acest supliment de expertiză grafică nu a putut fi dispus, deoarece în ciuda tuturor verificărilor dispuse, inclusiv ridicarea silită, la dosar cauzei nu s-au putut depune decât două exemplare ale actului adițional și un singur exemplar al procesului verbal al Adunăm generale, acte adiționale numerotate 34 și 35 și proces verbal numerotat 36, aflate în posesia O.R.C. Bihor. Actul adițional numerotat 17 și procesul verbal restituite de organele de urmărire penală avocatului T. nu au mai fost găsite pentru a se putea dispune suplimentul de expertiză.

Procurorul a dispus în final, prin rezoluția din 11 noiembrie 2009 neînceperea urmăririi penale față de T.T., M.C., M.V. și B.F.

Nu se poate aprecia și de către instanța de recurs decât că soluțiile pronunțate de către procuror sunt legale și temeinice, constatându-se în mod judicios că nu sunt întrunite toate elementele constitutive, lipsind latura obiectivă atât în ceea ce privește infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave față de numiții M.C.D. și T.T.M. cât și în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și complicitate la această infracțiune față de numitele M.C.D., M.V. și B.F.E., precum și pentru infracțiunile de fals intelectual și instigare la fals intelectual.

Apreciem că în cauză au fost respectate toate dispozițiile date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Deciziile nr. 895/2008 și nr. 2323/2008 cu excepția acelui supliment de expertiză grafică care nu s-a putut realiza din motive total obiective. A se insista pe acest culoar de probațiune din partea recurentului este nepotrivit în contextul tuturor detaliilor ce au fost prezentate în sprijinul ideii de imposibilitate obiectivă.

Mai mult, în afara celor dispuse prin decizia Înaltei Curți, a fost suplimentată probațiunea prin reaudierea detaliată a persoanelor implicate, audierea mai multor martori care nu erau cunoscuți inițial și prin efectuarea unui raportului tehnico-științific privind comportamentul simulat și toate aceste acte au reconfirmat aceeași stare de fapt stabilită inițial de către parchet.

Declarația martorului D.C.F. (f. 31-33) nu aduce elemente noi care să confirme săvârșirea infracțiunilor reclamate de către petent.

În raport de actele de la dosar până la momentul pronunțării Înaltei Curți prin ultima decizie de casare, de dispoziția de efectuare a unor acte de cercetare în continuare, de lipsa unei dispoziții exprese de începere a urmăririi penale, după primirea dosarului sau derulat acte premergătoare tocmai în vederea începerii urmăririi penale, activitate conformă cu practica judiciară constantă în materie. S-a constatat însă de către procuror că nu este cazul de a se dispune acest lucru, în final.

În urma reaudierilor s-a constatat că în esență declarațiile date de persoanele chemate au prezentat aceeași stare de fapt, cu ocazia confruntărilor părțile direct implicate și-au menținut pozițiile, a existat consecvență, s-au dispus ample investigații.

Față de cele ce preced, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins cu deplin temei ca nefondată plângerea formulată de către petentul M.V.T., împotriva rezoluției din 11 noiembrie 2009 dată în Dosarul nr. 161/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a rezoluției din 13 ianuarie 2010 dată în Dosarul nr. 553/11.2/2009 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

O anumită aparență de veridicitate în promovarea soluției de respingere ca inadmisibil a recursului petentului privitor la situația notarului B.F. se întrunește în cauză, însă, indiferent de context, este de remarcat că expres soluția de neîncepere a urmăririi penale ce a fost atacată de petent în cauză o vizează și pe aceasta. Nu se poate însă consemna altceva decât că vânzarea imobilului s-a făcut la valoarea contabilă la care s-au plătit taxele, neexistând alte date din care să rezulte că înregistrările contabile nu au fost exacte pentru a se vorbi de evaziune fiscală sau complicitate față de M.C., M.V. și B.F., precum și falsurile reclamate. Recurentul este în culpă procesuală, dar, se poate constata că doar pentru intimata B. s-au cerut în scris cheltuieli judiciare, cu anexarea unui înscris ce vizează cheltuieli de transport pentru un avocat ce însă nu a putut depune concluzii orale ci exclusiv în scris, trimise pe fax, aspect ce nu reclama deplasarea sa.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.V.T. împotriva sentinței penale nr. 54/P/2010 din 28 aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 octombrie 2010.