ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3607/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3607/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursurilor de față;

Î

n baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

59/PI/2009 din13 mai 2009 Curtea de

Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza

art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a

respins ca nefondată plângerea formulată de petenții T.A.S. și M.,

G.N. și G.,

M.L. și E.

,

împotriva

ordonanței din 09 februarie 2009 dată de

Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar 144/P/2008 și

a rezoluției din 13 martie 2009 dată de procurorul

general al Parchetului

de pe lângă

Curtea de Apel Oradea în dosar 101/

II.

2/2009, pe care

Ie-a menținut în totalitate.

Î

n baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. a obligat petenții la câte 100 RON.

fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

A obligat petenții să plătească în favoarea

intimatelor P.A.M.

și R.P.F. suma de

câte 334 RON fiecare, c/v

onorariului apărător ales (f.44), în favoarea

intimatului A.A.

suma de câte 167 RON

fiecare, c/v onorariului ap. ales (f.68),

precum și în favoarea intimatei M.L.G. suma de câte

39,6 RON

fiecare, c/v onorariului ap. ales (f.71).

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin plângerile înregistrate la această instanță, petenții T.A.S.

și M., G.N. și G.,

M.L. și E. au solicitat admiterea acestora,

desființarea ordonanței și rezoluției atacate și

judecarea învinuitului A.A.G. în baza probelor existente, în vederea

condamnării

lui și a celorlalți intimați pentru faptele precizate în

plângere. Totodată au solicitat să se constate

nulitatea actelor lovite

de nulitate absolută, rezultat al activității

infracționale a învinuitului.

Din actele de

la dosar, instanța a reținut în fapt următoarele: Prin ordonanța din 09

februarie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar

144/P/2008, în temeiul art. 10 lit. b) și d) C. proc. pen. s-

a dispus

neînceperea urmăririi penale față de A.A.G.

,

avocat, pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art. 215 C. pen.,

art. 410 din O.U.G. nr. 99/2006, art. 194 alin.

(1) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu art. 33 C.

pen., față de numitele P.A.M., M.L.G.

, R.P.F., notari publici pentru

săvârșirea infr. prev. și ped. de art. 246 C.

pen., 215 alin. (1) și (3) C. pen.,

precum și față de numitul D.G.R.,

executor judecătoresc pentru săvârșirea infr. prev. de art. 246 C. pen., pe

motivul că faptele nu sunt prevăzute de legea

penală sau faptelor le

lipsește unul

din elementele constitutive ale infracțiunii.

formulat o plângere arătând că la începutul anului 2007 a contractat un

împrumut de 7000 Euro cu dobândă de 7% pe lună de la numitul A.A.G., pe

care l-a cunoscut prin intermediul unui anunț dat

în ziarul „Informația

Zilei" din Satu-Mare, prin care se arăta că

acordă împrumut cu

garanție imobiliară.

Petentul a fost de acord să treacă suma totală în contractul de împrumut,

reprezentând atât suma împrumutată, cât și dobânzile. Ulterior, s-au deplasat

la BNP R.P.F. unde s-a întocmit contractul autentificat nr. 416 din 14

februarie 2007, în care apărea

că A.

i-a împrumutat pe soții T. cu suma de 10.505 Euro cu

termen de

restituire 15 august 2007, înscriindu-se ipotecă de rangul

I

asupra

imobilului trecut cu titlu de garanție.

Nereușind să

restituie împrumutul în termenul de 6 luni., petentul a luat legătura cu

numitul A. și, în data de 17 august 2007, s-au deplasat la notarul P.A.M. unde

au semnat un nou contract de împrumut autentificat sub

nr. 2805 din 17 august 2007 pentru suma de 46.000 RON care trebuia să

reprezinte

suma efectiv împrumutată inițial și dobânda de 7% pe

luna pe perioada de 1 an. Petentul a observat că în contract apărea o

ipotecă de rang

II,

nu a înțeles despre ce este

vorba și l-a întrebat pe

A. care

i-a spus că nu prea are importanță acest lucru,

importante sun suma și data de restituire a împrumutului. N-a întrebat

notarul

ce se va întâmpla cu primul contract, și a avut încredere în

A. că nu se va folosi de primul contract, având în

vedere că al

doilea era doar un

termen de prelungire a primului. Deși plătise 2500

Euro, respectiv 10.700 Euro, în luna ianuarie

2008 a verificat la CF

dacă s-a făcut radierea ipotecilor și a observat

că de fapt s-a făcut

doar radierea ipotecii

din al doilea contract de împrumut. L-a sunat pe A. imediat și i-a spus că nu a

radiat decât a doua ipotecă, iar

acesta

i-a răspuns că nu radiază prima ipotecă deoarece nu i-a dat

banii, respectiv 10.500 Euro, iar din acel

moment, nu i-a mai răspuns

la telefon.

În februarie 2008, executorul D.R.G. i-a dat un termen de două

săptămâni ca să facă plata, după care, împreună cu

un evaluator, au fost la petent

acasă, și au făcut o evaluare, raportul

fiind incorect, întrucât nu s-a luat în

considerare existența balconului, iar dacă petentul ar fi fost anunțat și ar fi

fost acasă, evaluatorul ar fi

putut

vedea că instalațiile de apă sunt noi, instalația electrică schimbată,

apartamentul este zugrăvit și îngrijit, are și beci,

împrejurări care ar fi condus la stabilirea unei valori de piață mai

mari

decât cea stabilită efectiv la

30.000 Euro. Apartamentul s-a scos la licitație publică printr-un anunț pus pe

ușa tribunalului, iar apoi a fost

vândut

singurei persoane care s-a prezentat la licitație.

2.

Petenta M.E. a contractat un împrumut în sumă

de 3500 Euro cu dobânda de 8%

de la învinuitul A.A.G.

, pe care

l-a cunoscut prin intermediul unui anunț din ziarul

„Informația zilei" din Satu-Mare din 27 martie 2007. Părțile s-au

deplasat

la notar P.A., unde au declarat

că suma împrumutată este de

6500 Euro,

cu privire la care s-a încheiat contractul nr. 405 din 2 aprilie 2007,

pe care, după ce l-au citit, l-au semnat,

contract care înscria ipotecă

asupra locuinței împrumutaților.

În

septembrie 2007, petenții l-au contactat pe învinuit, obținând

o prelungire a

termenului de returnare a banilor, sens în care s-au

întâlnit în fața BNP P. Numita

M. i-a spus notarului că au venit

să

prelungească primul contract, iar notarul P. I-a întrebat pe

A. dacă este vorba despre o ipotecă de rang

II,

la care acesta

i-a răspuns afirmativ.

Petenta I-a întrebat ce înseamnă acest lucru, iar

A. i-a răspuns că este doar o formalitate și s-a

încheiat contractul autentificat nr. 3688 din 4 octombrie 2007 în care apare că

s-a

împrumutat suma de 13.000 Euro, care

trebuia să reprezinte suma

efectiv

împrumutată inițial și dobânda de 8% lunar pe perioada de 1

an, contractul fiind semnat de M. după ce I-a

citit.

La sfârșitul lunii

noiembrie 2007 a fost căutată acasă de

executorul

D., care i-a spus că are o datorie de 3600 Euro și că

trebuie să plătească în 15 zile, iar ulterior i-a

spus că are o prelungire de 5 luni și că, până în aprilie 2008 nu trebuia să

plătească. I-a arătat

al doilea

contract executorului, care i-a spus că de fapt nu este o

prelungire ci este un nou contract. Apartamentul a

fost scos la licitație

și, pentru că nu s-a prezentat nimeni la prima

licitație, la a doua,

numitul A. a luat

apartamentul în contul împrumutului.

Petenta a mai

precizat că a plătit 7000 RON executorului D. în data de 5 martie 2008, c/v a

2000 Euro din împrumut, și a încercat să ia legătura cu A. la numărul de

telefon sus menționat, dar nu i-a mai răspuns.

cu dobândă de 8% pe o

durată de 6 luni, cu garanție imobiliară de la

învinuitul A.A.G., pe care I-a cunoscut prin

intermediul unui anunț din ziarul „Informația zilei" din Satu-Mare.

Peste câteva zile, părțile s-au întâlnit la BNP R.,

înțelegându-se

să treacă în contract suma de 1900 Euro, reprezentând suma

împrumutată plus dobânda, încheind

contractul nr. 597 din 27 februarie 2007, în

cuprinsul căruia a fost

instituită ipotecă pe imobilul proprietatea

petenților.

Petenții nu au reușit să returneze împrumutul în termen de

6 luni și au luat legătura cu A. telefonic,

spunându-i că poate

să-i returneze

suma de 1600 Euro, iar acesta i-a spus că nu e nici o

problemă, că îi acordă un nou termen de plată de

6 luni, la care

calculează dobânda

lunară. A fost de acord și în data de 17 august 2007

s-au întâlnit în fața BNP P., încheind un nou

contract pentru suma de 12.400 lei, A. spunând că suma reprezintă împrumutul de

1400 Euro și dobânda totală pe 1 an de zile. Notarul P. Ie-a pus în

față

contractul de împrumut și Ie-a spus să-l citească, ei l-au citit iar

apoi l-au semnat, contractul fiind autentificat

sub nr. 2799 din 17 august 2007.

Când a citit contractul, petentul a

observat că este vorba despre

ipoteci de

rangul

I

și

II,

dar a crezut, din lipsa

cunoștințelor juridice, că

ipoteca

de rangul

II

anulează ipoteca de rangul

I.

După

2 luni de la

semnarea celui de-al doilea

contract, l-a sunat A. și i-a cerut să-i dea banii pe primul contract. G. l-a

întrebat dacă sunt valabile ambele contracte și el i-a răspuns afirmativ,

astfel că petentul s-a deplasat la notarul P. și i-a cerut explicații. Notarul

a zis că nu are

nici o vină și că mai sunt și alții în această situație,

indicându-l pe

T.A. Din acel moment, A. a

început să-i trimită SMS-uri să-i depună banii într-un cont pentru că altfel,

îl va executa silit. Petentul a vrut să. depună suma de 1900 Euro în contul

indicat de

Bancă, însă, aflând că

este vorba despre contul unei firme a renunțat

să depună banii și l-a sunat pe A., cerându-i să vină la notar,

învinuitul prezentându-se abia în ianuarie 2008, când a primit suma

de

1900 Euro, ocazie cu care a radiat ipoteca de rangul l. În privința

celui de-al doilea contract, A. a insistat să-

I

execută silit. În aprilie 2008,

executorul D. a dat numitului G. un termen de 2 săptămâni ca să aducă banii,

petentul obținând o suspendare de

executare

silită, însă după cea de 2 luni, a încetat suspendarea

executării, iar executorul împreună cu evaluatorul s-au deplasat la

petent

acasă și au făcut o evaluare a imobilului.

Casa

s-a scos la licitație publică printr-un anunț pus pe ușa

Primăriei din Beltiug. Petentul G. s-a prezentat la

termenul de licitație din 31 iulie 2008 la biroul executorului judecătoresc,

însă

licitația nu s-a ținut pentru că

executorul era în concediu. L-a sunat pe

executor și i-a spus că dorește să dea banii, chiar dacă nu este dator

pentru a nu-și pierde casa, în final plătind toată

suma pentru care s-a

pornit executarea silită.

Pe

parcursul urmăririi penale, s-a verificat aspectul legat de

existența veniturilor obținute de numitul A.

prin darea unor sume de bani cu dobândă și în ce constă dobânda respectivă, al

doilea aspect se referea la inducerea în eroare

cu privire la scopul încheierii celui de-al doilea contract în privința

fiecărei persoane

vătămate.

S-a

constatat că, în afara contractelor de împrumut cu garanție

imobiliară pentru care

numiții T., G. și M. au depus plângerea

penală din prezenta cauză, numitul A. a mai

încheiat contracte

cu

următoarele persoane: Z.I., V.A.M., A.I., G.M., G.I., S.I.M.,

G.A.

S-a

mai constatat că, în situația în care unele dintre

aceste persoane nu au plătit în

termenul de 6 luni, s-a încheiat un al

doilea contract pentru așa-zisa prelungire de termen, iar apoi

învinuitul A. a procedat identic și s-a folosit de ambele contracte, ca și în

cazul numiților A.I. și V.A.M., chiar dacă al doilea contract era doar o

prelungire a termenului de plată. Față de faptul că petenții au citit

conținutul

contractului înainte de a-l

semna, aspect pe care l-au recunoscut, nu

s-a putut susține că este vorba despre o inducere în eroare la care ar

fi

participat și notarii sau despre vreo încălcare a atribuțiilor de

serviciu care să constituie element material al

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor ori neglijență

în serviciu.

Nici în privința

învinuitului A. nu s-a putut reține că ar fi săvârșit infracțiunea de

înșelăciune prin inducerea în eroare a

petenților

ca urmare a utilizării manoperelor dolosive, contractele

încheindu-se în forma cu care petenții au fost de

acord.

Faptul că părțile nu au desființat amiabil primul contract această

acțiune fiind independentă material de activitatea de încheiere a celui

de-al doilea contract, neputând fi catalogată

ca o activitate de

inducere în eroare, ci

ca neexecutarea unei înțelegeri care a condus

la posibilitatea imorală a numitului A. de a se folosi de ambele

contracte

și de a primi ceea ce nu i se datora.

Față de aceste mențiuni, s-a constatat existența unui litigiu civil

fapta nefiind prevăzută de legea penală. A fost determinat caracterul

licit sau ilicit al câștigurilor obținute de

învinuitul A.,

menționându-se că acordarea

de împrumuturi cu dobândă mai mare

decât cea legală de către persoane

fizice neautorizate nu este incriminată ca infracțiune de cămătărie în actuala

legislație.

Activitatea învinuitului excede

unei activităt bancare, astfel că nu s-a

putut circumscrie prevederilor O.U.G.

nr. 99/2006.

În schimb, acordarea de împrumuturi cu dobândă în raporturi

juridice civile este reglementată de O.G. nr.

9/2000, privind nivelul

dobânzii. Conform

art. 9 din O.G. nr. 9/2000, în raporturile civile, obligația

de a plăti

o dobândă mai mare decât cea stabilită în condițiile legi este nulă de drept.

Ca atare, restul venitului obținut de învinuitul A. din dobânzile lunare

aplicate sumei împrumutate ce

depășesc

dobânda legală, este urmarea unei obligații nule de drept.

Pe de altă parte, conform art. 8 din O.G. nr. 9/2000, este interzis

ariatocismul (dobânda la dobândă), situație

prezentă în speța de

față. Prin urmare, nu

s-a putut discuta despre un venit licit obținut de

învinuit, tot ce s-a obținut de către acesta

peste suma împrumuta fiind

consecința

ariatocismului și a fraudei la lege, care face ca acte civile încheiate în

aceste condiții să fie lovite de nulitate absolut cauza fiind

ilicită.

în privința raportului de evaluare a apartamentului numiților

T., întocmit de către P.O.D., s-a dispus disjungerea

cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetul de pe lângă Judecătoria

Satu-Mare, care urmează a verifica dacă raportul de

evaluare a fost

întocmit cu respectarea prevederilor legi de desfășurare a acestei activități.

În privința executorului judecătoresc, s-a constatat că acesta a

respectat prevederile legale în privința

desfășurării activității de executare silită, iar faptul că a luat în

considerare în cazul soților

T. (raportul

de expertiză întocmit de P.O.D. care a

stabilit

o valoare sub prețul de piață, nu i se poate imputa ca o culpă,

acesta tocmai pentru că nu avea cunoștințe de

specialitate, apelând

la cunoștințele unui expert).

Prin rezoluția din 13 martie 2009 dată de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea

în dosar

101/11.2/2009, a fost respinsă ca

neîntemeiată plângerea formulată

de

petenți, apreciindu-se că ordonanța procurorului este legală și

temeinică, divergențele din speță fiind de natură

civilă.

Analizând ordonanța și rezoluția date în cauză de procurorul

respectiv procurorul general al Parchetului

de pe lângă Curtea de

Apel Oradea, instanța

de fond a apreciat că acestea sunt legale și

temeinice, și Ie-a

menținut.

În condițiile în care petenții au cunoscut conținutul contractelor

încheiate cu

respectarea condițiilor de fond și formă, consimțind la

încheierea lor, nu s-a putut susține săvârșirea

infracțiunii de

înșelăciune în convenții de

către învinuitul A.A.G.

Pe de altă

parte, nu s-a putut discuta despre un venit licit

obținut de învinuit, tot ce s-a obținut de către acesta peste suma

împrumutată fiind consecința anatocismului și a fraudei la lege, care

a

făcut ca actele civile încheiate în aceste condiții să fie lovite de

nulitate absolută, cauza fiind ilicită, rezultând

de aici că în cauză este

vorba despre un litigiu de natură civilă, fapta

nefiind prevăzută de

legea penală. în ceea

ce-i privește pe notarii publici, s-a reținut că aceștia au respectat

dispozițiile art. 60 din Legea nr. 35/1995 și nu s-a

putut reține în sarcina acestora săvârșirea

vreunei fapte penale și nici

în ceea

ce-l privește pe executorul judecătoresc D.G.R.

Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs petiționarii T.A.S.

și T.M.,

criticând sentința

recurată pentru

nelegalitate și netemeinicie, solicitând prin apărătorul ales admiterea

recursurilor, desființarea rezoluției,

casarea sentinței recurate și

trimiterea

cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel în vederea

continuării cercetărilor, în situația în care

cauza nu poate fi reținută

de instanță pentru soluționare.

Examinând

recursurile declarate de petiționari sub toate

aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte

apreciază că acestea sunt nefondate.

Astfel, instanța de fond, în baza materialului probator aflat la

dosarul cauzei, a constatat în mod corect că

ordonanța contestată este legală și temeinică, intimații A.A.G., M.L.G., D.G.R.,

P.A.M. și R.P.F. și-au exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea

dispozițiilor legale.

Înalta Curte,

a apreciat că nu se poate reține în sarcina

intimaților

A.A.G., M.L.G., D.G.R.

, P.A.M. și R.P.F. infracțiunile reclamate.

Intimatele notari publici și-au desfășurat activitatea în limitele

conferite de lege, au încheiat contractele în

forma cerută de

împrumutați iar susținerea

că cel de al doilea contract a fost încheiat

altfel decât s-au înțeles

părțile nu poate fi primită întrucât părțile au citit și au semnat aceste

contracte.

Cu privire la

intimatul A.A.G., Înalta Curte, reține că, în urma unor oferte publicitare în

presa locală din Satu

Mare, petenții au

luat de la acesta, sub formă de împrumut, diferite sume de bani în valută,

materializate în contractele de împrumut cu

garanție imobiliară

autentificate de notarul public, pentru fiecare caz în parte, iar cum petenții

nu au reuși să ramburseze la termenul

scadent

sumele împrumutate, părțile, de comun acord, au încheiat un

alt contract

de împrumut cu garanție imobiliară, contracte

autentificate

la notari publici. în aceste împrejurări petenții au avut

cunoștință de

conținutul contractului încheiat, au fost respectate

condițiilor de fond și de formă, și au consimțit la încheierea lor,

neputându-se

reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții de către intimatul A.A.G.,

activitatea

acestui intimat a fost reținută

în mod corect ca fiind de natură civilă, fiind vorba de contracte de împrumut

la împrumut, cauza fiind ilicită,

producând nulitatea absolută.

Cu

privire la activitatea executorului judecătoresc, s-a constatat

că acesta a respectat

prevederile legale în exercitarea activității de

executare silită.

Referitor la

solicitarea apărătorului ales al recurenților petiționari, de a se efectua

cercetări sub aspectul săvârșirii

infracțiunii

de evaziune fiscală de către intimatul A.A.G.

, Înalta Curte va respinge această cerere, cu motivarea că,

această

infracțiune nu a format obiectul ordonanței contestate de către petiționari.

Pentru toate aceste

considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză este legală, temeinică

și corect motivată în fapt

și în drept,

văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

, Înalta Curte va respinge recursurile ca

nefondate, iar în baza

art. 192

alin. (3) din același cod va obliga recurenții la cheltuieli judiciare

către

stat și către intimatele P.A.M. și R.P.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de petiționarii T.A.S. și T.M. împotriva

sentinței penale nr. 59/PI/2009 din13 mai 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurenții petiționari la plata sumelor de câte 100 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat și

la câte 1500 lei cheltuieli

judiciare, către

intimatele P.A.M. și R.P.F.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 04 noiembrie 2009.