ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3607/2009

Asupra recursurilor de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 59/PI/2009 din13 mai 2009 Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petenții T.A.S. și M., G.N. și G., M.L. și E. , împotriva ordonanței din 09 februarie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar 144/P/2008 și a rezoluției din 13 martie 2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar 101/ II. 2/2009, pe care Ie-a menținut în totalitate. Î n baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petenții la câte 100 RON.

fiecare, cheltuieli judiciare către stat. A obligat petenții să plătească în favoarea intimatelor P.A.M. și R.P.F. suma de câte 334 RON fiecare, c/v onorariului apărător ales (f.44), în favoarea intimatului A.A. suma de câte 167 RON fiecare, c/v onorariului ap. ales (f.68), precum și în favoarea intimatei M.L.G. suma de câte 39,6 RON fiecare, c/v onorariului ap. ales (f.71). Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin plângerile înregistrate la această instanță, petenții T.A.S. și M., G.N. și G., M.L. și E. au solicitat admiterea acestora, desființarea ordonanței și rezoluției atacate și judecarea învinuitului A.A.G. în baza probelor existente, în vederea condamnării lui și a celorlalți intimați pentru faptele precizate în plângere.

Totodată au solicitat să se constate nulitatea actelor lovite de nulitate absolută, rezultat al activității infracționale a învinuitului. Din actele de la dosar, instanța a reținut în fapt următoarele: Prin ordonanța din 09 februarie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar 144/P/2008, în temeiul art. 10 lit. b) și d) C. proc. pen. s- a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.A.G. , avocat, pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art. 215 C. pen., art. 410 din O.U.G. nr. 99/2006, art. 194 alin. (1) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu art. 33 C. pen., față de numitele P.A.M., M.L.G. , R.P.F., notari publici pentru săvârșirea infr. prev. și ped.

de art. 246 C. pen., 215 alin. (1) și (3) C. pen., precum și față de numitul D.G.R., executor judecătoresc pentru săvârșirea infr. prev. de art. 246 C. pen., pe motivul că faptele nu sunt prevăzute de legea penală sau faptelor le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. 1. T.A.S. a formulat o plângere arătând că la începutul anului 2007 a contractat un împrumut de 7000 Euro cu dobândă de 7% pe lună de la numitul A.A.G., pe care l-a cunoscut prin intermediul unui anunț dat în ziarul „Informația Zilei" din Satu-Mare, prin care se arăta că acordă împrumut cu garanție imobiliară. Petentul a fost de acord să treacă suma totală în contractul de împrumut, reprezentând atât suma împrumutată, cât și dobânzile.

Ulterior, s-au deplasat la BNP R.P.F. unde s-a întocmit contractul autentificat nr. 416 din 14 februarie 2007, în care apărea că A. i-a împrumutat pe soții T. cu suma de 10.505 Euro cu termen de restituire 15 august 2007, înscriindu-se ipotecă de rangul I asupra imobilului trecut cu titlu de garanție. Nereușind să restituie împrumutul în termenul de 6 luni., petentul a luat legătura cu numitul A. și, în data de 17 august 2007, s-au deplasat la notarul P.A.M. unde au semnat un nou contract de împrumut autentificat sub nr. 2805 din 17 august 2007 pentru suma de 46.000 RON care trebuia să reprezinte suma efectiv împrumutată inițial și dobânda de 7% pe luna pe perioada de 1 an. Petentul a observat că în contract apărea o ipotecă de rang II, nu a înțeles despre ce este vorba și l-a întrebat pe A. care i-a spus că nu prea are importanță acest lucru, importante sun suma și data de restituire a împrumutului.

N-a întrebat notarul ce se va întâmpla cu primul contract, și a avut încredere în A. că nu se va folosi de primul contract, având în vedere că al doilea era doar un termen de prelungire a primului. Deși plătise 2500 Euro, respectiv 10.700 Euro, în luna ianuarie 2008 a verificat la CF dacă s-a făcut radierea ipotecilor și a observat că de fapt s-a făcut doar radierea ipotecii din al doilea contract de împrumut. L-a sunat pe A. imediat și i-a spus că nu a radiat decât a doua ipotecă, iar acesta i-a răspuns că nu radiază prima ipotecă deoarece nu i-a dat banii, respectiv 10.500 Euro, iar din acel moment, nu i-a mai răspuns la telefon. În februarie 2008, executorul D.R.G.

i-a dat un termen de două săptămâni ca să facă plata, după care, împreună cu un evaluator, au fost la petent acasă, și au făcut o evaluare, raportul fiind incorect, întrucât nu s-a luat în considerare existența balconului, iar dacă petentul ar fi fost anunțat și ar fi fost acasă, evaluatorul ar fi putut vedea că instalațiile de apă sunt noi, instalația electrică schimbată, apartamentul este zugrăvit și îngrijit, are și beci, împrejurări care ar fi condus la stabilirea unei valori de piață mai mari decât cea stabilită efectiv la 30.000 Euro. Apartamentul s-a scos la licitație publică printr-un anunț pus pe ușa tribunalului, iar apoi a fost vândut singurei persoane care s-a prezentat la licitație.

2. Petenta M.E. a contractat un împrumut în sumă de 3500 Euro cu dobânda de 8% de la învinuitul A.A.G. , pe care l-a cunoscut prin intermediul unui anunț din ziarul „Informația zilei" din Satu-Mare din 27 martie 2007. Părțile s-au deplasat la notar P.A., unde au declarat că suma împrumutată este de 6500 Euro, cu privire la care s-a încheiat contractul nr. 405 din 2 aprilie 2007, pe care, după ce l-au citit, l-au semnat, contract care înscria ipotecă asupra locuinței împrumutaților. În septembrie 2007, petenții l-au contactat pe învinuit, obținând o prelungire a termenului de returnare a banilor, sens în care s-au întâlnit în fața BNP P. Numita M. i-a spus notarului că au venit să prelungească primul contract, iar notarul P. I-a întrebat pe A. dacă este vorba despre o ipotecă de rang II, la care acesta i-a răspuns afirmativ.

Petenta I-a întrebat ce înseamnă acest lucru, iar A. i-a răspuns că este doar o formalitate și s-a încheiat contractul autentificat nr. 3688 din 4 octombrie 2007 în care apare că s-a împrumutat suma de 13.000 Euro, care trebuia să reprezinte suma efectiv împrumutată inițial și dobânda de 8% lunar pe perioada de 1 an, contractul fiind semnat de M. după ce I-a citit. La sfârșitul lunii noiembrie 2007 a fost căutată acasă de executorul D., care i-a spus că are o datorie de 3600 Euro și că trebuie să plătească în 15 zile, iar ulterior i-a spus că are o prelungire de 5 luni și că, până în aprilie 2008 nu trebuia să plătească. I-a arătat al doilea contract executorului, care i-a spus că de fapt nu este o prelungire ci este un nou contract.

Apartamentul a fost scos la licitație și, pentru că nu s-a prezentat nimeni la prima licitație, la a doua, numitul A. a luat apartamentul în contul împrumutului. Petenta a mai precizat că a plătit 7000 RON executorului D. în data de 5 martie 2008, c/v a 2000 Euro din împrumut, și a încercat să ia legătura cu A. la numărul de telefon sus menționat, dar nu i-a mai răspuns. 3. G.N. a încheiat un contract de împrumut de 1400 Euro cu dobândă de 8% pe o durată de 6 luni, cu garanție imobiliară de la învinuitul A.A.G., pe care I-a cunoscut prin intermediul unui anunț din ziarul „Informația zilei" din Satu-Mare. Peste câteva zile, părțile s-au întâlnit la BNP R., înțelegându-se să treacă în contract suma de 1900 Euro, reprezentând suma împrumutată plus dobânda, încheind contractul nr. 597 din 27 februarie 2007, în cuprinsul căruia a fost instituită ipotecă pe imobilul proprietatea petenților.

Petenții nu au reușit să returneze împrumutul în termen de 6 luni și au luat legătura cu A. telefonic, spunându-i că poate să-i returneze suma de 1600 Euro, iar acesta i-a spus că nu e nici o problemă, că îi acordă un nou termen de plată de 6 luni, la care calculează dobânda lunară. A fost de acord și în data de 17 august 2007 s-au întâlnit în fața BNP P., încheind un nou contract pentru suma de 12.400 lei, A. spunând că suma reprezintă împrumutul de 1400 Euro și dobânda totală pe 1 an de zile.

Notarul P. Ie-a pus în față contractul de împrumut și Ie-a spus să-l citească, ei l-au citit iar apoi l-au semnat, contractul fiind autentificat sub nr. 2799 din 17 august 2007. Când a citit contractul, petentul a observat că este vorba despre ipoteci de rangul I și II, dar a crezut, din lipsa cunoștințelor juridice, că ipoteca de rangul II anulează ipoteca de rangul I. După 2 luni de la semnarea celui de-al doilea contract, l-a sunat A. și i-a cerut să-i dea banii pe primul contract. G. l-a întrebat dacă sunt valabile ambele contracte și el i-a răspuns afirmativ, astfel că petentul s-a deplasat la notarul P. și i-a cerut explicații. Notarul a zis că nu are nici o vină și că mai sunt și alții în această situație, indicându-l pe T.A.

Din acel moment, A. a început să-i trimită SMS-uri să-i depună banii într-un cont pentru că altfel, îl va executa silit. Petentul a vrut să. depună suma de 1900 Euro în contul indicat de Bancă, însă, aflând că este vorba despre contul unei firme a renunțat să depună banii și l-a sunat pe A., cerându-i să vină la notar, învinuitul prezentându-se abia în ianuarie 2008, când a primit suma de 1900 Euro, ocazie cu care a radiat ipoteca de rangul l. În privința celui de-al doilea contract, A. a insistat să- I execută silit. În aprilie 2008, executorul D. a dat numitului G. un termen de 2 săptămâni ca să aducă banii, petentul obținând o suspendare de executare silită, însă după cea de 2 luni, a încetat suspendarea executării, iar executorul împreună cu evaluatorul s-au deplasat la petent acasă și au făcut o evaluare a imobilului.

Casa s-a scos la licitație publică printr-un anunț pus pe ușa Primăriei din Beltiug. Petentul G. s-a prezentat la termenul de licitație din 31 iulie 2008 la biroul executorului judecătoresc, însă licitația nu s-a ținut pentru că executorul era în concediu. L-a sunat pe executor și i-a spus că dorește să dea banii, chiar dacă nu este dator pentru a nu-și pierde casa, în final plătind toată suma pentru care s-a pornit executarea silită. Pe parcursul urmăririi penale, s-a verificat aspectul legat de existența veniturilor obținute de numitul A. prin darea unor sume de bani cu dobândă și în ce constă dobânda respectivă, al doilea aspect se referea la inducerea în eroare cu privire la scopul încheierii celui de-al doilea contract în privința fiecărei persoane vătămate.

S-a constatat că, în afara contractelor de împrumut cu garanție imobiliară pentru care numiții T., G. și M. au depus plângerea penală din prezenta cauză, numitul A. a mai încheiat contracte cu următoarele persoane: Z.I., V.A.M., A.I., G.M., G.I., S.I.M., G.A. S-a mai constatat că, în situația în care unele dintre aceste persoane nu au plătit în termenul de 6 luni, s-a încheiat un al doilea contract pentru așa-zisa prelungire de termen, iar apoi învinuitul A. a procedat identic și s-a folosit de ambele contracte, ca și în cazul numiților A.I. și V.A.M., chiar dacă al doilea contract era doar o prelungire a termenului de plată.

Față de faptul că petenții au citit conținutul contractului înainte de a-l semna, aspect pe care l-au recunoscut, nu s-a putut susține că este vorba despre o inducere în eroare la care ar fi participat și notarii sau despre vreo încălcare a atribuțiilor de serviciu care să constituie element material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor ori neglijență în serviciu. Nici în privința învinuitului A. nu s-a putut reține că ar fi săvârșit infracțiunea de înșelăciune prin inducerea în eroare a petenților ca urmare a utilizării manoperelor dolosive, contractele încheindu-se în forma cu care petenții au fost de acord.

Faptul că părțile nu au desființat amiabil primul contract această acțiune fiind independentă material de activitatea de încheiere a celui de-al doilea contract, neputând fi catalogată ca o activitate de inducere în eroare, ci ca neexecutarea unei înțelegeri care a condus la posibilitatea imorală a numitului A. de a se folosi de ambele contracte și de a primi ceea ce nu i se datora. Față de aceste mențiuni, s-a constatat existența unui litigiu civil fapta nefiind prevăzută de legea penală. A fost determinat caracterul licit sau ilicit al câștigurilor obținute de învinuitul A., menționându-se că acordarea de împrumuturi cu dobândă mai mare decât cea legală de către persoane fizice neautorizate nu este incriminată ca infracțiune de cămătărie în actuala legislație.

Activitatea învinuitului excede unei activităt bancare, astfel că nu s-a putut circumscrie prevederilor O.U.G. nr. 99/2006. În schimb, acordarea de împrumuturi cu dobândă în raporturi juridice civile este reglementată de O.G. nr. 9/2000, privind nivelul dobânzii. Conform art. 9 din O.G. nr. 9/2000, în raporturile civile, obligația de a plăti o dobândă mai mare decât cea stabilită în condițiile legi este nulă de drept. Ca atare, restul venitului obținut de învinuitul A. din dobânzile lunare aplicate sumei împrumutate ce depășesc dobânda legală, este urmarea unei obligații nule de drept. Pe de altă parte, conform art. 8 din O.G. nr. 9/2000, este interzis ariatocismul (dobânda la dobândă), situație prezentă în speța de față.

Prin urmare, nu s-a putut discuta despre un venit licit obținut de învinuit, tot ce s-a obținut de către acesta peste suma împrumuta fiind consecința ariatocismului și a fraudei la lege, care face ca acte civile încheiate în aceste condiții să fie lovite de nulitate absolut cauza fiind ilicită. în privința raportului de evaluare a apartamentului numiților T., întocmit de către P.O.D., s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu-Mare, care urmează a verifica dacă raportul de evaluare a fost întocmit cu respectarea prevederilor legi de desfășurare a acestei activități. În privința executorului judecătoresc, s-a constatat că acesta a respectat prevederile legale în privința desfășurării activității de executare silită, iar faptul că a luat în considerare în cazul soților T. (raportul de expertiză întocmit de P.O.D.

care a stabilit o valoare sub prețul de piață, nu i se poate imputa ca o culpă, acesta tocmai pentru că nu avea cunoștințe de specialitate, apelând la cunoștințele unui expert). Prin rezoluția din 13 martie 2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar 101/11.2/2009, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenți, apreciindu-se că ordonanța procurorului este legală și temeinică, divergențele din speță fiind de natură civilă. Analizând ordonanța și rezoluția date în cauză de procurorul respectiv procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, instanța de fond a apreciat că acestea sunt legale și temeinice, și Ie-a menținut.

În condițiile în care petenții au cunoscut conținutul contractelor încheiate cu respectarea condițiilor de fond și formă, consimțind la încheierea lor, nu s-a putut susține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții de către învinuitul A.A.G. Pe de altă parte, nu s-a putut discuta despre un venit licit obținut de învinuit, tot ce s-a obținut de către acesta peste suma împrumutată fiind consecința anatocismului și a fraudei la lege, care a făcut ca actele civile încheiate în aceste condiții să fie lovite de nulitate absolută, cauza fiind ilicită, rezultând de aici că în cauză este vorba despre un litigiu de natură civilă, fapta nefiind prevăzută de legea penală. în ceea ce-i privește pe notarii publici, s-a reținut că aceștia au respectat dispozițiile art. 60 din Legea nr. 35/1995 și nu s-a putut reține în sarcina acestora săvârșirea vreunei fapte penale și nici în ceea ce-l privește pe executorul judecătoresc D.G.R.

Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs petiționarii T.A.S. și T.M., criticând sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând prin apărătorul ales admiterea recursurilor, desființarea rezoluției, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel în vederea continuării cercetărilor, în situația în care cauza nu poate fi reținută de instanță pentru soluționare. Examinând recursurile declarate de petiționari sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate. Astfel, instanța de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a constatat în mod corect că ordonanța contestată este legală și temeinică, intimații A.A.G., M.L.G., D.G.R., P.A.M.

și R.P.F. și-au exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale. Înalta Curte, a apreciat că nu se poate reține în sarcina intimaților A.A.G., M.L.G., D.G.R. , P.A.M. și R.P.F. infracțiunile reclamate. Intimatele notari publici și-au desfășurat activitatea în limitele conferite de lege, au încheiat contractele în forma cerută de împrumutați iar susținerea că cel de al doilea contract a fost încheiat altfel decât s-au înțeles părțile nu poate fi primită întrucât părțile au citit și au semnat aceste contracte.

Cu privire la intimatul A.A.G., Înalta Curte, reține că, în urma unor oferte publicitare în presa locală din Satu Mare, petenții au luat de la acesta, sub formă de împrumut, diferite sume de bani în valută, materializate în contractele de împrumut cu garanție imobiliară autentificate de notarul public, pentru fiecare caz în parte, iar cum petenții nu au reuși să ramburseze la termenul scadent sumele împrumutate, părțile, de comun acord, au încheiat un alt contract de împrumut cu garanție imobiliară, contracte autentificate la notari publici.

în aceste împrejurări petenții au avut cunoștință de conținutul contractului încheiat, au fost respectate condițiilor de fond și de formă, și au consimțit la încheierea lor, neputându-se reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții de către intimatul A.A.G., activitatea acestui intimat a fost reținută în mod corect ca fiind de natură civilă, fiind vorba de contracte de împrumut la împrumut, cauza fiind ilicită, producând nulitatea absolută. Cu privire la activitatea executorului judecătoresc, s-a constatat că acesta a respectat prevederile legale în exercitarea activității de executare silită. Referitor la solicitarea apărătorului ales al recurenților petiționari, de a se efectua cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală de către intimatul A.A.G.

, Înalta Curte va respinge această cerere, cu motivarea că, această infracțiune nu a format obiectul ordonanței contestate de către petiționari. Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză este legală, temeinică și corect motivată în fapt și în drept, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod va obliga recurenții la cheltuieli judiciare către stat și către intimatele P.A.M. și R.P.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii T.A.S. și T.M. împotriva sentinței penale nr. 59/PI/2009 din13 mai 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenții petiționari la plata sumelor de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la câte 1500 lei cheltuieli judiciare, către intimatele P.A.M. și R.P.F. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 04 noiembrie 2009.