ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6706/2004

Asupra recursului în anulare

de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Bihor, prin

sentința penală nr. 148 din 2 iunie 2003, a admis plângerea formulată de

petentul P.T. împotriva rezoluției nr. 189/VIII/2002 din 31 mai 2002 emisă de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a

desființat rezoluția nr. 44/P/2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Oradea și a dispus reluarea urmăririi penale față de M.D.A.M. sub aspectul

infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) și (5) C. pen.

Curtea de Apel Oradea, prin

decizia penală nr. 777/ R din 4 noiembrie 2003, a admis recursul declarat de

procuror și de M.D.A.M. împotriva sentinței penale, pe care a modificat-o, în

sensul că a respins, ca tardivă, plângerea petentului P.T., cu motivarea că

împotriva rezoluției din 31 mai 2002 petentul a formulat plângere după

expirarea termenului de 10 zile pentru exercitarea căilor de atac, respectiv la

25 martie 2003.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, susținând că, în textul art. 278 C. proc. pen.

[(în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 281/2003, publicată în

(M. Of. nr. 468/1.07.2003)] nu se prevedea un termen în care partea nemulțumită

de soluția pronunțată de procuror să se adreseze fie prim – procurorului

parchetului (sau procurorului general, nu este cazul în speță), fie instanței

de judecată competentă să soluționeze plângerea sa; or, neexistând un termen

procedural, se consideră că o astfel de plângere poate fi făcută până la

împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale.

Recursul în anulare este

nefondat.

Potrivit art. 385

3

alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu

dispune altfel; conform alin. (2) al acestui text, dispozițiile art. 363 – art.

365 privind data de la care curge termenul, repunerea în termen și declararea

peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător.

Termenul de 10 zile,

potrivit art. 363 alin. (1) și (3) C. proc. pen., pentru partea care a lipsit

atât la dezbateri, cât și la pronunțare, curge de la comunicarea copiei de pe

dispozitiv.

Referitor la plângerea prin

care persoana nemulțumită de soluția de neînceperea urmăririi penale sesizează

instanța competentă, prin decizia atacată s-a reținut că această plângere are

natura juridică a unei căi de atac.

Soluția instanței este

legală, întrucât la data adoptării ei nu era reglementată o cale de atac,

printr-o procedură specială, privind plângerea adresată instanței; or, în

absența unei asemenea proceduri, în raport de natura juridică a plângerii,

considerată judicios prin decizia pronunțată în cauză, ca o cale de atac

ordinară, plângerea nu putea fi exercitată decât în termenele prevăzute de

lege, pentru căile de atac ordinare.

Așadar, cum rezoluția în

cauză a fost dată la 31 mai 2002, iar plângerea împotriva ei a fost făcută

numai la 25 martie 2003, deci peste termenul prevăzut de art. 385

3

raportat la art. 363 C. proc. pen., în mod corect a fost respinsă ca tardivă.

În ce privesc termenele

privind prescripția răspunderii penale, cuprinse între 3 și 5 ani, sau cel mult

22,5 ani, are o altă natură juridică decât a celor referitoare la căile de

atac, astfel că nu sunt incidente în cauză.

În consecință, soluția

adoptată în cauză este legală și temeinică, iar recursul în anulare nefondat, urmând

să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr. 777/

R din 4 noiembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, privind pe petentul Pop Teodor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 decembrie 2004.