ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6640/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6640/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 364/ P din

14 octombrie 2004, Tribunalul Bihor Oradea, secția penală, în baza art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe

inculpatul

V.M.

, de sub

învinuirea comiterii infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin.

(1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 1 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul

de sub învinuirea comiterii infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art.

257 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost

arestat preventiv pe o perioadă de 5 zile, între 13 martie 2003 și 17 martie

2003, măsură dispusă prin ordonanța din 13 martie 2003 a Parchetului de pe

lângă Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă

nr. 34 din 13 martie 2003.

S-a constatat că suma de 800.000 lei

ridicată de la inculpat, la data de 13 martie 2003, a fost predată de procuror

martorei denunțătoare E.C., la data de 4 aprilie 2003, potrivit înscrisului

aflat în original în dosarul de urmărire penală.

În fapt, s-a reținut că inculpatul,

în calitate de angajat la SC A. SRL Oradea, în funcția de profesor de

legislație și mecanică la Școala de șoferi A., a pretins și a primit de la

martora denunțătoare E.C., în mod direct, cu titlul de foloase ce nu i se

cuvin, în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de

serviciu, suma de 400.000 lei, faptă ce realizează conținutul infracțiunii de

luare de mită.

De asemenea, a pretins și a primit,

de la martora denunțătoare E.C., în mod direct, suma de 400.000 lei, sumă

pentru care aceasta a cumpărat influențele pe care inculpatul a lăsat să se

creadă că le are asupra unui funcționar cu atribuții de examinare de la poliția

rutieră, care, în urma acestei influențe urma să o promoveze pe martora

denunțătoare la examenul teoretic susținut cu examinatorii poliției rutiere.

Pe baza declarațiilor date de

martora denunțătoare în data de 13 martie 2003, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Bihor a procedat la însemnarea a 8 bucăți a câte 100.000 lei, cu creion

fluorescent, bancnote care au fost predate de martoră inculpatului.

Prima declarație a inculpatului,

dată în data de 13 martie 2003, cu ocazia organizării flagrantului și

consemnată în conținutul procesului-verbal, a fost aceea că suma de 800.000

lei, găsită asupra lui, constituie restituirea parțială a unui împrumut în sumă

de 1.200.000 lei, datorat martorei E.C. la începutul lunii decembrie 2002.

În toate celelalte declarații date

ulterior procurorului și instanței, inculpatul și-a modificat apărarea,

susținând că martora denunțătoare a urmat cursurile teoretice ale școlii de

șoferi, a avut rezultate slabe și, ca urmare, a avut nevoie de cursuri

suplimentare, iar sumele de bani la care acesta a făcut referire în

declarațiile sale, reprezintă costul acordării orelor suplimentare.

Împotriva acestei sentințe, în

termen, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând

desființarea sentinței atacate, ca fiind nelegală și condamnarea inculpatului,

potrivit legii și vinovăției acestuia.

Prin decizia nr. 143/ A din 11 iulie

2005, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor

împotriva sentinței penale nr. 364/ P din 14 octombrie 2004 pronunțată de

Tribunalul Bihor.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, apreciind că în cauză s-a făcut o greșită

aplicare a legii [(art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc.

pen.)] și că s-a comis o gravă eroare de fapt [(art. 385

9

alin. (1) pct.

18 C. proc. pen.)], iar drept urmare s-a solicitat condamnarea inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 C. pen., și 257 C. pen.

Motivele de recurs depuse la dosar

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea au fost susținute și completate

oral de către procurorul de ședință cu un nou motiv, și anume cel prevăzut de art.

385

9

alin. (1) pct. 3 teza I C. proc. pen.; constând în aceea că

instanța de fond a judecat cu un complet nelegal constituit, compus din 2

judecători, ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârilor judecătorești

pronunțate în cauză.

Atât apărătorul cât și inculpatul au

achiesat la acest motiv de recurs și au fost de acord cu admiterea recursului

parchetului pentru compunerea nelegală a completului de judecată la prima

instanță.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 3

referitor la faptul că instanța de fond a judecat cauza, într-o compunere

nelegală.

Astfel, potrivit art. 292 C. proc.

pen., instanța judecă în complet de judecată, a cărei compunere este cea

prevăzută de lege.

La data pronunțării sentinței penale

nr. 364/ P din 14 octombrie 2004 a Tribunalului Bihor, legea în vigoare (art. 17

din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească) prevedea că se judecă

de un singur judecător cauzele date, în competența de primă instanță a

judecătoriilor, tribunalelor și curților de apel.

Or, judecarea cauzei de către

Tribunalul Bihor de 2 (doi) judecători, atrage nulitatea absolută a judecății,

potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., nulitate care nu poate fi înlăturată

în nici un mod, astfel cum dispun prevederile art. 197 alin. (3) C. proc. pen.

În raport cu împrejurarea că nulitatea

constatată are caracter expres și absolut, în baza art. 385

15

pct. 2

lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va casa hotărârile pronunțate și va trimite

cauza spre rejudecare la instanța de fond pentru reluarea judecății cu

respectarea dispozițiilor care reglementează compunerea instanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 143/ A

din 11 iulie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,

privind pe inculpatul V.M.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 364/ P din 14 octombrie 2004 a Tribunalului Bihor și trimite cauza

spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul Bihor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24

noiembrie 2005.